Ziua Națională a României și Centenarul Marii Uniri au fost sărbătorite și de Primăria și Consiliul local Parincea.
Programul artistic a fost prezentat de elevii Liceului Tehnologic „G.J.Cancicov” Parincea și ai Școlii Gimnaziale Vladnic sub coordonarea prof. Lungu Cristian Romeo (directorul unității de învățământ), prof. Ciontu Silvia (consilier educativ), prof. Lungu Felicia, prof. Horvat Adina, inv. Roșu Iuliana . Despre istoricul Unirii a vorbit prof. de istorie Ionescu Bogdan.
Școala Gimnazială Nr. 1 împreună cu Primăria Comunei Sărata au organizat „România 100”, desfășurat la Căminul Cultural din Dealu Nou. Evenimentul a fost sărbătorit cu mare entuziasm, iar programul artistic a fost prezentat de elevii școlii sărățene.
În deschiderea evenimentului, dna director Alina Zăbrăuțanu, le-a adresat elevilor, părinților și membrilor comunității, un mesaj cu privire la importanța sărbătoririi celor 100 de ani de la Marea Unire. De asemenea, dna prof. de istorie Ioana Solomon, împreună cu dl consilier Bălan Ionel au evidențiat faptul că de-a lungul timpului, strădania constantă a românilor este de a nu uita că suntem români.
Invitaţi speciali ai evenimentului sărbătoririi Centenarului au fost membrii din partea comunității, reprezentanți ai postului de Poliție din comună și susținătorii copiilor, părinții. Elevii Şcolii Gimnaziale Nr. 1 Sărata au oferit un frumos spectacol de cântece patriotice, poezii dedicate sărbătorii şi dansuri populare. Efortul depus pentru desfășurarea acestui eveniment a fost realizată cu ajutorul elevilor, profesorilor, părinților și membrilor comunității.
În încheiere, cu prilejul acestei zile istorice, dorim tuturor românilor ca toate dorințele să se concretizeze! Trebuie să ținem minte că cei 100 de ani de la evenimentul major al anului 1918 reprezintă efortul strămoșilor noștri de a rămâne împreună, într-un singur ”suflet”, suflet de român, indiferent de loc și timp.
– Anul acesta, la 1 Decembrie, sărbătorim 100 de ani de la Marea Unire de la 1918, eveniment scris cu litere de aur în istoria noastră. De aproape doi ani se vorbeşte de o strategie, de un plan naţional pentru a sărbători Centenarul. Suntem la înălţimea acestui eveniment?
– Într-adevăr, suntem într-un an deosebit, un an Centenar. Cu toate că Marea Unire din 1918 a fost un moment astral în istoria noastră națională, totuși, dincolo de strategii și programe, națiunea română nu o marchează așa cum se cuvine și nu o „sărbătorește împreună”. Suntem parcă mai dezbinați ca niciodată, iar istoria nu mai reprezintă decât foarte puțin pentru contemporanii noștri, deși românii ar trebui să facă mai des recurs la istorie pentru a-şi aduce aminte de vremurile de altădată, atunci când, înaintași ai noștri, prin numeroase sacrificii, au făurit Marea Unire din 1918, au creat o Românie unită, independentă, prosperă, a cărei voce a fost una aparte în concertul popoarelor europene, în diplomaţia europeană. Eu cred că este nevoie astăzi, din partea celor care mai simt româneşte în această ţară, de susţinerea unei redeşteptări naţionale prin promovarea valorilor culturale şi naţionale româneşti, a unității românilor, a patriotismului, prin acţiuni care să oprească înstrăinarea copiilor şi tinerilor români de istoria noastră, de învăţămintele pe care ea le transmite peste ani, de ceea ce în ultimă instanţă dă sens şi substanţă identităţii naţionale. Apoi, să nu uităm să-i iubim, deopotrivă, atât pe înaintașii, cât și pe urmaşii noștri, în condiţiile în care nu suntem numai ultimul punct al unei linii de generaţii ce se pierde în trecut, ci şi punctul de plecare al generaţiilor ce vor veni la lumină. Astfel, obligaţiile faţă de trecut se întretaie cu cele faţă de viitor. Iată de ce avem obligaţia de a recupera memoria trecutului şi valorile naţionale româneşti. Iată de ce trebuie să avem grijă să le lăsăm urmaşilor noştri certitudinea unei vieţi într-o societate democratică, într-un stat naţional unitar şi independent. Iată de ce, sărbătoarea Centenarului Marii Uniri trebuia marcată cu mai multă grijă, cu mai multă responsabilitate, cu mai mult patriotism.
„Istoria vieţii mele s-a împărţit între Moldova, Transilvania şi Muntenia”
– Domnule profesor, sunteţi născut la Miercurea Ciuc, aţi făcut facultatea la Iaşi, locuiți în judeţul Bacău, la Cleja, doctoratul l-aţi susţinut la Bucureşti. Viaţa şi cariera dumneavoastră se împarte, familial, geografic şi profesional între cele trei mari provincii ale României Mari. Cum se vede România din fiecare parte de ţară?
– Într-adevăr, „istoria” vieții mele de până acum s-a împărțit între Moldova, Transilvania și Muntenia. Părinții mei au decis că trebuie să mă nasc în Transilvania (unde își avea serviciul tatăl meu, originar din Galbeni, comuna Nicolae Bălcescu), iar copilăria mi-am petrecut-o în Moldova, în comuna Cleja (locul de origine al mamei mele), unde am urmat cursurile primare și gimnaziale la Școala Generală nr. 2. Am finalizat apoi liceul în Transilvania, cursurile universitare la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” Iași, iar studiile de doctorat la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române din București. Dealtfel, și activitatea mea de acum se împarte între „țările române” ale României, prin diferitele proiecte de cercetare în care sunt implicat, participarea la simpozioane, congrese, precum și prin calitatea mea de membru în diferite comisii academice, consilii științifice, societăți culturale și eclesiastice. Pentru mine, România este la fel de frumoasă, indiferent din ce colț de țară o privesc.
– Încă din facultate, aţi ales calea cercetării istorice. Îmi spuneaţi că aţi avut și aici profesori eminenţi şi că se făcea carte, se învăţa. Teza de licenţă este rodul unei cercetări etnografice a satului Cleja, cu o populaţie catolică, a cărui istorie a făcut şi face obiectul unor interpretări nu întotdeauna obiective. Acesta să fie motivul pentru care aţi ales să cercetați cu asiduitate istoria comunităţilor catolice din Bacău şi din Moldova?
– Pasiunea pentru istorie a venit cu mult înaintea studiilor universitare. Dragostea pentru istorie o datorez unei distinse profesoare pe care am avut-o la Școala generală nr. 2 din Cleja. Este vorba de doamna profesoară Olimpia Vlad, căreia nu voi putea niciodată să-i mulțumesc îndeajuns pentru modul cum preda istoria la catedră. Dealtfel, am avut șansa unor profesori de excepție, atât la școala generală din Cleja, cât și, mai apoi, la liceu și facultate. De exemplu, la Iași i-am avut ca profesori, printre alții, pe Ștefan S. Gorovei, Gheorghe Platon, Victor Spinei, Ioan Caproșu, Ion Agrigoroaiei, Ion H. Ciubotaru, iar la București pe Ștefan Andreescu, Șerban Papacostea etc. Fiecare dintre profesorii pe care i-am avut și-a pus amprenta pe formația mea ca istoric. Cât privește cercetarea istoriei comunităților catolice din Moldova, acest subiect a început să mă interese încă din anii de liceu, atunci când doream să-mi cunosc „rădăcinile”. Anii studiilor universitare la Iași și cele de doctorat la București au potențat acest interes, lărgind totodată și orizontul de cunoaștere. Deloc întâmplător, teza mea de licență a vizat monografia localității Cleja, aceasta fiind recunoscută deja la acea vreme (din păcate doar de cercetătorii maghiari!) ca o așezare de referință pentru istoria și etnografia catolicilor din Moldova, rezultatele cercetărilor mele dovedind și ele această realitate (din perspectivă românească de această dată). Cercetarea istoriei și etnografiei acestei comunități catolice s-a vădit a fi atât de prețioasă, încât am publicat (în anul 2013) și o monografie a satului Somușca (din comuna Cleja).
„În cariera mea am urmat întotdeauna exemplul eminenților mei profesori”
– Într-una din discuțiile noastre, am făcut afirmaţia că s-a scris mult pe această temă, iar dumneavoastră aţi replicat că abia după 1990 a început timid să se scrie şi să se publice. Ca o sinteză, care este adevărul despre catolicii din Bacău?
– Până în 1990, despre catolicii din Moldova au scris (aproape exclusiv!) doar cercetătorii maghiari care, la unison, analizau o presupusă minoritate etnică a ceangăilor. Nu avem aici spațiul necesar pentru a dezvolta subiectul dar, putem accentua faptul că, în ultimul sfert de veac, numeroase producții științifice au dovedit, cu argumente istorice, etnografice, lingvistice, sociologice, antropologice, genealogice etc., românitatea acestei minorități religioase a catolicilor din Moldova. Personal, sunt onorat că am putut contribui la clădirea acestui edificiu științific cu o teză de licență, o teză de doctorat, precum și cu un „buchet” de articole de specialitate, studii științifice, cărți, la care adaug, an de an, alte flori.
– Care este menirea istoricului, a profesorului de istorie, a cercetătorului?
– În cariera mea didactică am urmat întotdeauna exemplul eminenților mei profesori, iar ca istoric, care m-am format având ca modele istorici de prestigiu, nu am scris niciodată vreun rând înainte de a sorbi din „apa proaspătă a documentelor” păstrate în arhive. Pentru mine, istoricul din zilele noastre trebuie să fie un cercetător atent al trecutului, având totodată obligația de a-și face simțită vocea și „în cetate”, acolo unde experiența lui căpătată prin munca pe vastul câmp al cunoașterii istoriei ar trebui valorificată în beneficiul comunității, al națiunii. Un celebru exemplu în acest sens este acela al lui Nicolae Iorga, cel care spunea la un moment dat că istoricul are datoria de a contribui la consolidarea conştiinţei naţionale, cea care stă la baza înfăptuirii marilor deziderate naţionale ale neamului românesc, insistând astfel asupra rolului istoricului în societate.
„Elevilor români li s-a răpit dreptul de a avea veritabile manuale de istorie”
– La Universitatea „Vasile Alecsandri” a fost o facultate de Istorie, aţi fost profesor asociat. Din diverse motive însă, aceasta s-a desfiinţat tocmai când era mai mare nevoie de ea.
– Existența unei Facultăți de Istorie la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău este un subiect delicat, înființată și desființată fiind de două ori: prima oară în comunism, a doua oară în capitalism. Evident, „povestea” istoriei în învățământul superior băcăuan va putea fi spusă odată, la locul și momentul potrivit. Deocamdată, eu cred că, din perspectiva timpului istoric, a trecut prea puțin de la cel de-al doilea eveniment, atunci când, insensibil la frumusețea și calitățile muzei Clio, rectorul în funcție a luat decizia, evident neinspirată, de a o alunga din amfiteatrele universității băcăuane. Prin urmare, am să vă rog să îmi permiteți să nu dezvolt acest subiect acum și aici, deși, vă mărturisesc, ca un fidel slujitor al muzei Clio, sunt convins că aceasta merita să fie prezentă și să rămână cât mai mult timp și la Universitatea din Bacău, acolo unde am fost onorat să fiu și eu printre profesori. Totodată, îi încredințez pe cititorii mai sensibili că muza Clio nu a rămas nicio clipă pe drumuri, ea având oricum asigurat un cămin, pe măsura frumuseții și calităților sale, la Muzeul de Istorie din Bacău.
– Am văzut un manual de istorie de la gimnaziu. Am crezut că este o farsă, că poate este un manual de la o altă disciplină. Cum este posibil ca elevii să înveţe după asemenea manuale? Am auzit că lucrurile sunt la fel şi în liceu. Sau poate greşesc?
– Din păcate, în învățământul românesc nu mai putem vorbi (de ceva vreme!) de existența unor manuale care să transmită elevilor valorile trecutului. Astăzi, în paginile manualelor, pe coperțile cărora doar scrie „Istorie”, nu mai au loc evenimente istorice importante, voievozi români, fapte eroice, vorbe ale marilor noştri istorici. Ele nu urmăresc criteriul cronologic al prezentării evenimentelor istorice, nu corespund nici din punct de vedere pedagogic ori metodologic. Pentru autorii acestor „manuale”, istoria nu mai este nici „învăţătoarea vieţii”, nici „cea dintâi carte a unei naţiuni”. Astfel, elevilor români li s-a răpit dreptul de a avea veritabile manuale de istorie. Din fericire, mai avem la catedră profesori de istorie care se străduiesc să depășească aceste neajunsuri.
„Muzeul este spațiul magic care păstrează, prin patrimoniul, viața multor generații”
– După terminarea facultăţii aţi optat pentru Muzeul de Istorie din Bacău, o instituţie publică care apelează mai mult la vizual, arată ce s-a întâmplat, pe bază de documente, artefacte etc. Mai este loc, timp şi pentru programe de cercetare?
– Rememorând parcursul meu profesional de până acum, îmi dau seama că alegerea Muzeului de Istorie din Bacău a fost una inspirată. Este neîndoielnic faptul că muzeul este un spațiu magic care păstrează, prin intermediul obiectelor care-i compun patrimoniul, viața multor generații de dinaintea noastră. Iar descoperirea, adunarea, conservarea și valorificarea expozițională a acestor obiecte se face prin cercetare continuă. Mai mult, prin intermediul muzeografilor, al conservatorilor, al restauratorilor, obiectele expuse în muzeu prind viaţă, unicul obiect al istoriei devenind astfel „omul”, exponatele muzeale readucând în memoria vizitatorilor de azi vieţile celor de odinioară, creând în acelaşi timp o legătură inefabilă între „cei care au fost” şi „cei care sunt”, păstrate fiind (cu grijă) și pentru „cei care vor fi”.
– Muzeul de Istorie are proiecte de colaborare cu instituţiile de învăţământ, mergeţi des prin şcoli, vă întâlniţi cu elevii. Vă întâlniţi cu ei pe aceleaşi coordonate? Sunt interesaţi de istorie?
– Din fericire, Muzeul de Istorie din Bacău derulează (an de an) proiecte educaționale cu școli și licee din Bacău. Din nefericire, locul istoriei în programa școlară a ajuns unul marginal, iar numărul orelor de istorie a scăzut dramatic. În aceste condiții, muzeografilor le revine și sarcina de a compensa diminuarea rostului și rolului istoriei în pregătirea elevilor. Astfel, muzeul de istorie își împlinește, o dată în plus, menirea lui și în plan educațional.
– Sunteți membru și în Departamentul de Cercetare Istorică al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, care are un program de cercetare, finanţează cercetări pe diferite teme. Despre ce este vorba?
– Acest Departament de cercetare istorică a fost creat în anul 1999 de PS Petru Gherghel (episcop de Iași) cu scopul cercetării comunităților catolice din Moldova din perspectivă multidisciplinară: istorică, etnografică, antropologică, lingvistică etc. Un proiect științific generos, în care au fost cooptați specialiști de marcă ai vieții academice românești, rezultatele cercetărilor efectuate concretizându-se de-a lungul anilor în numeroase articole, studii și cărți.
„În sfera de interes a politicienilor de astăzi nu pare a fi și istoria”
– Sunteţi pasionat de heraldică, genealogie, sigilografie. Sunteţi membru al Comisiei Naţionale de Heraldică, Genealogie și Sigilografie a Academiei Române, al Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta”, al Comisiei Judeţene de analiză a proiectelor de stemă ale municipiilor, orașelor și comunelor din județul Bacău, dar și din Galați. Ce rol şi atribuţii are Comisia? După câte ştiu, municipiul Bacău nu are încă o stemă oficială aprobată. Care este explicaţia?
– Sunt onorat să fac parte din organismele pe care le-ați menționat. Conform legislației în vigoare, Comisia Naţională de Heraldică, Genealogie și Sigilografie a Academiei Române avizează proiectele de stemă ale județelor, municipiilor, orașelor și comunelor din România. Aceste proiecte primesc în prealabil un aviz și din partea unei Comisii județene de analiză. O astfel de Comisie este constituită și la nivelul județului Bacău. În cazul stemei municipiului Bacău, situația este una cel puțin ciudată. Deși orașul are o superbă stemă fixată de Comisia Consultativă Heraldică încă în anul 1930, aceasta nu este (oare de ce!?) și pe placul autorităților locale contemporane. Eu, ca specialist, m-am pronunțat de mai multe ori asupra subiectului, atât în materiale științifice, cât și de presă. Rămân cu speranța ca cei care au acoperit cu un dublu văl (al uitării și al nepăsării) chipul Maicii Domnului și al pruncului Isus din stema interbelică a orașului Bacău, să-l ridice în cele din urmă.
– Domnule profesor, ştim istoria adevărată a României? Există şi acum cenzură, autocenzură, incompetenţă, rea-voinţă sau dictează tot politicul?
– România are o istorie frumoasă, care trebuie cunoscută. Desigur, putem face comparații între diferite perioade istorice, încercând să analizăm rolul și rostul istoriei sau cum s-a făcut ori s-a scris istoria. De fiecare dată însă trebuie să avem ca puncte de reper scrierile istoricilor care și-au respectat menirea și nu au uitat nicio clipă faptul că istoria este atât „învățătoare a vieții”, cât și „lumină a adevărului” și că (asemenea spuselor lui Nicolae Iorga) ea, istoria, trebuie scrisă „cu grijă de adevăr, cu compătimire pentru suferințe, cu bucurie pentru triumfurile scump câștigate și, înainte de toate, cu ceea ce învie orice narațiune: cu iubire”. Cât privește partea a doua a întrebării dumneavoastră, aș putea să vă răspund, pe rând și pe scurt: nu este cenzură (din fericire!), nu este autocenzură (din păcate!), da, este incompetență (poate prea multă), da, este rea-voință (poate prea accentuată), iar în sfera de interes a politicienilor de astăzi nu pare a fi și istoria.
Marele act al Unirii de la 1 Decembrie 1918 reprezintă de un secol certificatul de naştere al României Mari, cea mai sfântă şi memorabilă zi din istoria noastră bimilenară.
La 100 de ani de la înfiinţarea României moderne, sărbătorirea Centenarului Marii Uniri este cel mai bun prilej de a ne aminti sacrificiile pe care înaintaşii noştri le-au făcut, pentru ca noi să avem acum privilegiul de a-i cinsti şi omagia aşa cum se cuvine. Astăzi trebuie să fim recunoscători că suntem un stat european, şi că, graţie înfăptuitorilor Unirii, ne putem savura libertatea şi dreptul la conştiinţă.
„Moldova, Transilvania, Muntenia nu există pe faţa pământului; există o singură Românie; există un singur corp şi un singur suflet, în care toţi nervii şi toate suspinele vibrează unul către altul” – portretiza sugestiv Bogdan Petriceicu Haşdeu momentul maximal al istoriei noastre, cel al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia.
Aceste cuvinte au şi astăzi, după un veac, semnificaţii profund actuale, deoarece rezistenţa noastră ca ţară şi ca neam a fost posibilă în special din cauza unităţii poporului, chiar şi după ce am rămas fără părţi importante din „România dodoloaţă” a anului 1918!
1 Decembrie 2018 este ziua în care românii de pretutindeni, fiecare dintre noi, trebuie să ne amintim sensul Marii Uniri, acela de curaj, putere, solidaritate, unitate, credinţă, patriotism. Mai mult ca oricând, prin aniversarea Centenarului, trebuie să fim mândri de noi, mândri că suntem români, mândri de România.
1 Decembrie 2018 este momentul prielnic de a rememora actul de românism al făuritorilor Unirii, dar şi de a ne da frâu liber emoţiilor şi sentimentelor înălţătoare ale fiecăruia dintre noi, ale fiecărui român.
Trebuie să fim preocupaţi zilnic să „dăm dovezi la lume” că suntem un popor care ştie să-şi cinstească înaintaşii, dar care, în acelaşi timp, se îngrijeşte de soarta generaţiilor viitoare. De la oamenii simpli, la cei care administrează bunul mers al ţării, suntem datori cu toţii să acţionăm cu responsabilitate în fiecare zi, pentru ca România de mâine să fie aceea pe care şi-au dorit-o strămoşii noştri: unită, prosperă, fericită! Ne stă în putere să reuşim!
Cu prilejul acestei zile istorice, le doresc tuturor românilor de pretutindeni, din ţară şi din străinătate, precum şi locuitorilor din zona Moineşti şi din tot judeţul Bacău, multă sănătate, prosperitate, bucurii şi împliniri pe toate planurile!
La Mulţi Ani, România!
La Mulţi Ani, dragi băcăuani!
La Mulţi Ani, români de pretutindeni!
Senator PSD Bacău,
Miron Smarandache
Sub genericul „Conexiuni Culturale”, la Solonţ au avut loc, vineri, 30 noiembrie, de la ora 11.00, o impresionantă activitate cultural-literară, constituită din mai multe episoade, bine gândite şi structurate. A fost momentul oficial, de primire a oaspeţilor, senatorul Miron Smarandache, Silviu Pravăţ – vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, primari din comunele învecinate, Balcani, Măgireşti, Pârjol, reprezentanţi ai Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Bacău, partener al sărbătorii ocazionată de marcarea Centenarului Marii Uniri de la 1918. Un sobor de preoţi au oficiat o slujbă religioasă în memoria eroilor din comuna Solonţ căzuţi la datorie pe câmpurile de bătălie, care au culminat cu înfăptuirea, la 1 Decembrie 1918, a visului de veacuri – Unirea cea Mare. În cuvântul lor, senatorul Smarandache şi vicepreşedintele Pravăţ au iterat sacrificiul poporului român pentru ca ţara să-şi aducă în graniţele istorice toate provinciile, pentru ca noi, cei de astăzi, să ne bucurăm de libertate, de o ţară întreagă, ale cărei idealuri suntem chemaţi să le ducem mai departe. Despre contribuţia României la Primul Război Mondial, a jertfelor militarilor proveniţi din Judeţul Bacău pentru înfăptuirea Marii Uniri a vorbit Feodosia Rotaru, cercetător la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Bacău.
A fost însă şi sărbătoarea cărţii, prof. Vasile Rotaru, fiu al satului, a lansat Monografia “Comuna Solonţ, periplu istoric”, o carte de suflet, dăruită comunei, locuitorilor care trăiesc, se bucură şi muncesc în aceste locuri pline de poveşti, frumuseţi, bogăţii şi cu oameni vrednici. De altfel, profesorul Vasile Rotaru nu este la prima ispravă, sub semnătura sa au mai apărut “Istoricul localităţilor din comuna Solonţ”, monografiile şcolilor din comuna natală, Solonţ, Sarata şi Cucuieţi. “Elementele de istorie locală contribuie într-o măsură importantă la stimularea interesului elevilor pentru istorie, dându-le posibilitatea să cunoască direct trecutul şi fenomenele social-politice caracteristice epocii respective. Contactul direct cu faptele trecutului, prezentate realist şi explicate raţional, întăreşte convingerea şi conferă durabilitate stărilor emoţionale”, precizează autorul în Introducere.
Structurată pe cinci capitole, Monografia oferă cititorului informaţii utile de istorie locală, geografice, economice, din învăţământ, scrise cu obiectivitatea istoricului, dar şi cu dragostea omului născut, crescut şi educat pe băncile şcolii din sat, atent însă şi la vocile străbunilor, lăsând loc şi pentru alte completări şi adăugiri în anii ce vin.
Elevii Şcolii Gimnaziale Solonţ au oferit un frumos spectacol de cântece patriotice şi dansuri populare.
În încheierea manifestărilor, au fost depuse coroane de flori la Monumentul Eroilor din centrul satului, din partea Senatului României, Consiliului Judeţean, Primăriei Solonţ, Şcolii Gimnaziale Solonţ, primăriilor Măgireşti, Pârjol şi Balcani, Spitalului de Urgenţă Moineşti.
Ediția din acest an a Topului 300 cei mai bogați români, alcătuit de revista Capital cu date financiare din anul 2017, cuprinde 14 nume ale unor administratori de afaceri care valorează miliarde sau milioane de euro. Trei dintre ei nu sunt băcăuani, dar gestionează, de la distanță, companii din Bacău și Onești.
În ordinea clasamentului întocmit după averile stăpânite, miliardarii și milionarii de la noi sunt Dragoș și Adrian Pavăl, Dorinel Umbrărescu, Ștefan Vuza, Familia Șerban, Eusebiu Guțu, Familia Grigoriu, Grigore Filip, Doru Damaschin, Mihail Toncea, Ovidiu Budeanu, Felix Stroe și Familia, precum șiFamilia Rusu.
Pe locul al doilea în Top și la distanță mare față următorii clasați sunt frații Dragoș și Adrian Pavăl (52, respectiv 50 de ani), de la compania Dedeman. Averea lor a fost estimată la 1,7 – 1,8 miliarde de euro, iar un alt miliardar în Top mai este Ion Țiriac, plasat de primul loc. Revista Capital le-a dedicat fraților Pavăl două pagini în Top, cu titlul „Băcăuanii care nu lipsesc din casele românior”. Anul trecut, patronii Dedeman apăreau cu doar 1,1 – 1, 2 miliarde de euro.
„Am învățat că în afaceri și în viață nu totul se întâmplă cu un motiv. Totuși, sunt de părere că poți să tragi învățăminte din experiențele bune sau mai puțin bune pe care le ai și poți crea, ulterior, ceva cu adevărat pozitiv”.
Dragoș Pavăl, președintele Dedeman, citat în Top 300 Capital
Următorul nume din Bacău în Top este al lui Dorinel Umbrărescu (57 de ani), clasat pe locul al 18-lea, cu 230-250 de milioane de euro, față de numai 220-250 anul trecut, din construcții de drumuri, sistemul bancar și energie. Iar al treilea nume este al lui Ștefan Vuza (49 de ani), stabilit în Cluj-Napoca, dar cel care controlează societatea Chimcomplex Borzești. Averea sa se ridică la 140-150 de milioane de euro și aceasta l-a plasat pe locul al 31-lea în Top.
La mai mare distanță în clasament se află Damian Mereu (60 de ani), de la Croco Onești, pe locul al 99-lea, cu 60-63 de milioane de euro, puțin mai mult cu două-trei milioane decât anul trecut. Iar Croco este și ea liderul pieței de sticsuri și covrigei din România.Tot din panificație, dar cu activitate și în ferme mixte, vine în Top Familia Șerban, din Onești, plasată cu 32-34 de milioane de euro pe locul al 181-lea.
Nu părăsim domeniul panificației, pentru că de acolo, dar și din agricultură și domeniul hotelier, vine pe locul al 201-lea, cu 30-32 de milioane de euro, Eusebiu Guțu (42 de ani), cel care controlează compania Popas Trebeș, dar prin ea și societatea Pambac și Hotelul Moldova și creanțele Băncii Transilvania la compania Interagro. Alături de el, în Top, dar de pe locul al 211-lea, stă Familia Grigoriu, care s-a rezumat la agricultură, dar deține 28-30 de milioane de euro cu Grupul de firme Comfert.
Ca și anul trecut, averea companiei Aerostar se împarte la trei, între Grigore Filip (64 de ani), Doru Damaschin (61 de ani) și Mihail Toncea (71 de ani), câte 28-30 de milioane de euro.
Pe locul al 238-lea este plasat Ovidiu Budeanu (56 de ani), cu 26-27 de milioane de euro. De afacerea Arena Mall știe toată lumea, dar Ovidiu Budeanu spune că va mai investi 20 de milioane de euro în ea.Din Constanța a venit cu afaceri în Onești fostul ministru al Transporturilor, Felix Stroe, cel care controlează operatorul de apă-canal RAJA în opt județe. Felix Stroe (63 de ani) și familia gestionează o avere de 21-22 de milioane de euro.
Ultimul dintre băcăuanii din Top este Viorel Rusu, cu familia sa, care din comerțul de materiale de construcții a făcut 21-22 de milioane de euro, ce îl plasează pe locul al 299-lea.
Deși nu este în top, pentru că este polonez, credem că ar trebui totuși amintit aici și cel care controlează compania Barlinek, din Onești, Michal Solowow, cel mai bogat din țara sa, cu 2,9 miliarde de dolari.
Cum un act de cultură se face, de obicei, într-un mediu favorabil, și se comunică având un sentiment de bucurie, nu altfel decât bucuroasă m-am simțit și eu la recenta întâlnire a colegilor mei din Filiala „Marius Mircu” Bacău a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, unde am fost invitată. Întâlnire bogată în prezentarea unor realizări de certă valoare, fiind lansate cu acest prilej cărți ale membrilor filialei și un periodic al acesteia, numit „Context”.
Despre eveniment, unul notabil, a scris deja în ziar Gheorghe Bălțătescu, recenzând noua publicație băcăuană. La care colaborează și el, alături de mulți actuali și foști colegi de la „Deșteptarea”. Am fost foarte curioasă să răsfoiesc revista, de cum am ajuns acasă, unde am citit argumentul semnat de Ștefan Radu (redactorul-șef al „Contextului”), în care vorbește despre o „tribună liberă”, un „spațiu al dezbaterii unor probleme de breaslă”, despre obiective, proiecte etc. Este un text bine articulat, motivat, limpede expus, cu un caracter programatic.
Fiind un bun și talentat gazetar, cu multă experiență, Ștefan nu avea cum să nu amintească un fapt, și anume acela că, în viața unei gazete, factorul cel mai important e cititorul. Singurii „stăpâni” sunt cititorii și conștiințele noastre. Problema conștiinței, a moralității jurnalistului mi se pare una de cea mai mare importanță și gravitate în epoca postistorică în care „distincția dintre bine și rău se topește treptat”, după Wolf Lepenies, autorul unei foarte interesante cărți despre „Ascensiunea și declinul intelectualilor în Europa”. Jurnalismul nu este o profesie oarecare, e o vocație ( Márquez spunea că e mult mai mult, chiar „o glandă”), și el trebuie făcut cu onestitate, mai ales într-un timp al post-adevărului, al invaziei de știri false, al propagandei.
Revenind la „Context”, notez și câteva fugare impresii de lectură la cald, interesul meu mergând spre câteva remarcabile reportaje pe care le-am parcurs, semnate de Mihai Buznea, Cornel Cepariu, Ștefan Radu, Ovidiu Pauliuc, pentru că mi se pare foarte bună orientarea revistei spre acest gen puțin reprezentat în presa actuală. Am citit însă toată revista și îi felicit pe inițiatorii și realizatorii ei. E bine că apar astfel de publicații cu un profil distinct, cu identitate asumată, cu un program clar, făcute de niște oameni calificați, de niște profesioniști. Nu același lucru se poate spune când se tipăresc niște încropiri oarecare, total inutile, rod al vanității unor veleitari și al unor frustrați mohorâți și belicoși.
Are perfectă dreptate Nicolae Manolescu atunci când afirmă despre „datul cu părerea” că este „cea mai solidă instituție din România”, animată de indivizi fără nicio idee și nicio calitate. Și mai spune domnia sa, tot cu mare îndreptățire, că am fi fost pe locuri de frunte în lume, ca țară, dacă românii și-ar folosi mintea, inteligența pentru a face bine.
Din păcate, „ne merge mintea numai la rău, aici suntem geniali”, spune, cu amară ironie, cunoscutul critic literar. Pe care l-am prețuit enorm, dintotdeauna, citindu-l, în anii ’80, și în paginile revistei „Ateneu”. De altfel, unele dintre temele publicate aici au făcut parte apoi din volumele cu același titlu ale criticului. Dar îl prețuiesc în egală măsură și pe Eugen Simion, care mi-a fost și profesor la facultate. Spun asta fiindcă m-am întristat văzând schimbul ostil de replici dintre cei doi, cât și aflând că există tabere, grupuri și grupulețe în Uniunea Scriitorilor, scandaluri, excluderi, demisii, litigii, reformiști etc. Așa se explică, pentru cine nu cunoaște fondul chestiunii, și povestea cu egida USR, acordată sau nu unor reviste. Ateneul nu a ținut niciodată de USR, fiind mereu editat de autorități ale administrației publice băcăuane.
Egida am primit-o acum câțiva ani, după o scurtă discuție cu un vicepreședinte al Uniunii, aflat într-o vizită la filiala lor băcăuană. Am acceptat-o cu bucurie și o mare deschidere, înțelegând asta ca pe un gest de solidaritate profesională, de breaslă, împreună fiind mai puternici, mai convingători. Sunt adepta uniunilor de creație profesioniste, care au și un important rol sindical, și fac parte, de aproape trei decenii, din Uniunea Oamenilor de Teatru din România și Asociația Internațională a Criticilor de Teatru, secția română. De aceea nici nu sunt la curent cu treburile interne al USR, dar citesc mereu „România literară” și celelalte reviste ale Uniunii, cât și multe reviste culturale din țară, cu care noi, Ateneul, suntem la schimb. Adică ne trimtem unii altora publicațiile noastre.
Mă întorc la Nicolae Manolescu, încheind cu câteva observații ale domniei sale despre critica literară, care nu trebuie să fie una de „gașcă”, și nici să ilustreze „partizanatul și politichia literară”. Pentru că, „politichia strică meseria, și duce la fărâmarea vieții literare în bisericuțe ostile una alteia, fiecare pretinzând a avea cronicarul ei”. A bon entendeur, salut!
Peste 600 de polițiști se vor afla în stradă pentru asigurarea unui climat de ordine, liniște și siguranță publică, în minivacanța de 1 decembrie.
La data 1 Decembrie a.c., cu prilejul sărbătoririi Zilei Naţionale a României, în municipiul Bacău și alte localități ale județului vor fi organizate manifestări publice de amploare, ceremonii pentru depuneri de coroane de flori la monumentele eroilor neamului şi la cele comemorative ale Marii Uniri, precum și manifestări cultural-artistice, la care se preconizează participarea unui public numeros.
În acest context Inspectoratul de Poliție Județean Bacău va acționa zilnic, la nivelul județului cu peste 200 de polițiști și 65 de autospeciale, în cadrul dispozitivelor suplimentare instituite în zona desfășurării manifestărilor publice, circumscrise acestor sărbători.
Măsurile de ordine şi siguranţă publică vor fi asigurate zilnic şi de patrulele pedestre de siguranţă publică, care vor acţiona pentru prevenirea şi combaterea faptelor antisociale.
Agenții de poliție rutieră vor fi prezenți pe căile de acces din zona de desfășurare a manifestărilor, precum și pe principalele artere rutiere ale județului, pentru fluidizarea traficului rutier și pietonal și prevenirea accidentelor rutiere.
Consiliul Local (CL) Onești a solicitat companiei RAJA Constanța să prezinte stadiul proiectului de modernizare și dezvoltare a sistemului de apă și canalizare din municipiu, al cărui operator este această companie. Prezentarea a avut loc joi, 29 noiembrie, în ședința de consiliu, unde a fost analizată prezența companiei RAJA în Onești de la finele anului 2016. Solicitarea CL vine după repetatele avarii pe rețelele de apă și canalizare și după disconfortul creat, astfel, locuitorilor orașului.
Prezentarea din ședința CL a fost însă precedată de o conferință de presă pe aceeași temă a proiectelor de modernizare și dezvoltare a rețelelor de apă și canalizare. La conferință au venit Aurel Presură – director general adjunct al RAJA Constanța, Ion Preda- director de Dezvoltare și fonduri europene,Costică Nan- director coordonator Centre Zonale, Mirel Șerbănescu – director adjunct coordonator Centre Zonale, Rodica Elena Baldea- șefa Centrului Zonal Onești și Anca Todan –consultant.
„Am considerat- a precizat Aurel Presură – că despre activitatea noastră și despre proiectele aplicate în Onești este mai important să afle întâi amănunte chiar populația orașului, clienții noștri”.
Practic, activitatea RAJA de furnizare a serviciului public de apă și canalizare în Onești a început la jumătatea anului trecut. Au fost operate lucrări de refacere și de întreținere a rețelelor cu fonduri proprii. Între 1 iunie 2017 și 31 octombrie 2018, compania a cheltuit aproape 6,2 milioane de lei.
„Starea tehnică a sistemului de apă și canalizare – spun reprezentanții RAJA – este una de avansată degradare, iar pierderile zilnice au crescut odată cu trecerea la regimul de furnizare permanentă a serviciilor. Peste 92% din rețele au durata de viață cu mulți ani depășită, ceea ce conduce la un număr foarte mare de avarii. O situație și mai gravă este în sistemul de canalizare, iar stația de epurare a apelor este nefuncțională”.
Reprezentanții RAJA au mai spus că au fost făcute investiții importante pentru limitarea cantității de apă pierdută, a contorizării utilizatorilor și a asigurării calității apei. Cuantumul cheltuielilor a ajuns, astfel, la aproape 11 milioane de lei.
Compania a trecut, acum, la aplicarea proiectului „Dezvoltarea infrastructurii de apă și apă uzată”, prin Programul Operațional Infrastructura Mare 2014-2020, care ar trebui să conducă la eliminarea tuturor problemelor tehnice. Valoarea proiectului este de 49 de milioane de euro, din care 36,75 de milioane din fonduri europene.
Suplimentar – au mai precizat reprezentanții companiei -, RAJA face un efort financiar propriu de 5,18 milioane de lei pentru servicii de consultanță de specialitate în proiect.
Concomitent s-au analizat și posibilitățile de asigurare a unei surse alternative de apă a orașului și au fost făcute foraje de explorare și exploatare subterane și de suprafață. Surse de suprafață s-au găsit pe râurile Trotuș și Tazlău, dar sursa Trotuș ar fi cel mai probabil de folosit (în apropierea prizei de apă a Administrației Bazinale de Ape Siret).
Despre prezentarea din CL și despre concluziile reieșite acolo vom reveni cu amănunte.
Pandurii Tg. Jiu – Aerostar Bacău (sâmbătă, ora 11.00)
Fără pauze în Liga a II-a! La trei zile după remiza obținută pe terenul (infect) al Baloteștiului, în finalul turului, Aerostar atacă returul. Și o face cu dorința de a-și îmbogăți zestrea de puncte, în condițiile în care lupta pentru evitarea retrogradării se anunță din ce în ce mai acerbă. Sâmbătă, în prima din cele două etape din retur programate în 2018, „aviatorii” joacă la Târgu-Jiu, contra celor de la Pandurii. În fața cărora au de luat o revanșa pentru înfrângerea suferită acasă, în debutul campionatului.
„Tragem nădejde că vom putea veni cu punct sau puncte de la Târgu-Jiu”, a declarat antrenorul Aerostarului, Florin Bratu, care mizează pe lotul complet, minus Alexandru Ichim, suspendat ca urmare a eliminării de la Balotești. „La Balotești, pe un teren foarte prost, am avut meciul în mână, însă, din păcate, în final a trebuit să ne mulțumim doar cu un punct. Bun și ăla, mai ales că noi am dat gol Baloteștiului în deplasare, în timp ce Clujul nu a reușit lucrul acesta acasă, duminica trecută”, a comentat Bratu. În final, ar mai fi de amintit că Universitatea Cluj, care nu a reușit să dea gol acasă Baloteștiului, s-a impus miercuri, în intermediară, cu 5-1 la Târgu-Jiu, în fața Pandurilor, adversara de sâmbătă a Aerostarului.
Programul etapei a 20-a
Sâmbată, 1 decembrie, ora 11.00: Pandurii Târgu-Jiu – Aerostar, CS Balotești – FC Argeș, Academica Clinceni – CS Mioveni, UTA Arad – Daco-Getica București, Ripensia Timișoara – Dacia Unirea Brăila. Ora 12.00: Sportul Snagov – Petrolul Ploiești. Ora 14.00: ACS Poli Timișoara – Farul Constanța.
Duminică, 2 decembrie, ora 11.00: Luceafărul Oradea – ACS Energeticianul. Ora 12.00: Metaloglobus – „U” Cluj. Ora 14.00: Chindia Târgoviște – ASU Politehnica Timișoara.
Clasament
1. Sportul Snagov 19 13 4 2 31-13 43p.
2. Chindia 18 12 4 2 36-17 40p.
3. Acad. Clinceni 19 13 0 6 37-14 39p.
4. Petrolul Ploiești 19 12 3 4 37-18 39p.
5. Univ. Cluj 19 11 5 3 43-14 38p.
6. FC Argeș 19 11 5 3 33-14 38p.
7. CS Mioveni 19 10 4 5 32-15 34p.
8. Energeticianul 18 8 3 7 27-22 27p.
9. UTA Arad 19 8 3 8 30-28 27p.
10. Pandurii Tg. Jiu 19 7 4 8 33-30 25p.
11. ASU Politehnica 19 7 3 9 17-21 24p.
12. Daco-Getica 18 5 8 6 28-28 23p.
13. Metaloglobus 19 6 3 10 15-33 21p.
14. Luceafărul 19 5 5 9 22-36 20p.
15. Farul Constanța 19 6 1 12 28-38 19p.
16. Ripensia 19 4 7 8 21-31 19p.
17. Aerostar Bacău 19 5 4 10 23-36 19p.
18. CS Balotești 19 4 4 11 16-36 16p.
19. Dacia Unirea 19 1 6 12 17-53 9p.
20. ACS Poli Timiș. 19 1 4 14 14-43 7p.
Persoanele cu handicap, aflate în căutarea unui loc de muncă, vor avea ocazia la începutul săptămânii viitoare să își vadă realizată această aspirație.
Astfel, cu ocazia „Zilei internaționale a persoanelor cu dizabilități”, pentru acestea, luni, 3 decembrie, la Muzeul de Istorie „Iulian Antonescu”, se va desfășura, începând cu ora 9.00 și până la 12.00, o bursă a locurilor de muncă. O asemenea acțiune va fi organizată la inițiativa Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă în toate județele țării sub egida „Pot ce poți și tu, angajează-mă!”. În Bacău evenimentul va fi derulat de către Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM), în colaborare cu Direcția Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului, precum și cu organizațiile neguvernamentale ale persoanelor cu dizabilități.
Bursa va asigura atât dialogul dintre factorii care pot contribui la ocuparea forței de muncă din rândul persoanelor cu handicap, cât și activități specifice și are drept scop un dialog constructiv pentru integrarea socio-profesională a categoriei de populație amintite. Potrivit art.78, al.1, din Legea 448/2006, persoanele cu handicap pot fi încadrate în muncă, în conformitate cu pregătirea lor profesională. În acest sens, autoritățile și instituțiile publice, precum și agenții economici, care au cel puțin 50 de salariați, au obligația de a angaja persoane cu handicap în proporție de cel puțin 4 la sută din numărul total de angajați. În caz contrar, ei vor achita la bugetul de stat o sumă reprezentând salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, înmulțit cu numărul locurilor de muncă pe care nu au angajat persoane cu handicap. Dar, pentru angajatori, mai convenabil ar fi ca ei să angajeze, în procentul amintit, persoane cu handicap.
Și aceasta deoarece ei beneficiază de subvenții. Acestea se acordă timp de 12 luni angajatorilor care încadrează persoane cu dizabilități, pe o perioadă nedeterminată, cu condiția menținerii lor în activitate cel puțin 18 luni. Subvenția lunară este de 2.250 lei și se dă proporțional cu timpul lucrat.
Adventul sau Postul Crăciunului este un timp de pregătire pentru venirea Domnului. În general înţelegem prin aceasta venirea lui Isus Cristos în zilele de pe urmă, dar şi venirea lui la Crăciun, sărbătoare ce rememorează naşterea sa istorică în urmă cu 2000 de ani. Însă, sfântul evanghelist Luca, în evanghelia din această duminică, dorește să ne amintească de o altă venire a Mântuitorului, de care adesea uităm, adică de venirea lui zilnică, în evenimentele obişnuite şi în oamenii obişnuiţi din vieţile noastre.
E adevărat că anumite aspecte ale textului evanghelic din această duminică sunt apocaliptice și pot induce o stare de neliniște și teamă: „…vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor. Oamenilor li se va tăia răsuflarea de groază în aşteptarea celor ce au să vină peste lume…” (Lc 21,25-28.34-36). Dar, cu toate acestea, nu trebuie să uităm că sfântul Luca a văzut în evenimentul nașterii Fiului lui Dumnezeu începutul ultimelor timpuri, prin care este instaurată Împărăţia lui Dumnezeu în lume, și care se deschide cu activitatea pământească a lui Isus și continuă în prezent prin acest timp al încercărilor care se abat asupra Bisericii.
Suntem chemați să veghem pentru a-l recunoaşte şi primi pe Domnul care vine la noi, fără de veste, în fiecare zi prin oamenii, locurile şi evenimentele la care ne aşteptăm mai puţin: „Aveți grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beție şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neașteptate, ca un laț!“ (cf. Lc 21,25). Prin urmare, astăzi suntem invitați să privim în noi, dar mai ales în jurul nostru și să îl recunoaştem pe Domnul care vine la noi în moduri neaşteptate. Sfântul apostol Paul în a doua lectură de azi (1Tes 3,12-4,2) adresează tuturor această rugăminte: „Domnul să vă facă să creşteţi şi să prisosiţi în iubire unii față de alții și față de toți!”. Sfinţenia vieţii şi caritatea trebuie să fie semnele cele mai evidente ale aşteptării Domnului.
Îl vom recunoaște pe Domnul care vine, dacă trăim Adventul prin veghere, rugăciune şi fapte bune. Advent binecuvântat!
Pr. Andrei Cocianga,
Parohia Catolică „Coborârea Duhului Sfânt” Baraţi
Peste 200 de preșcolari de la Grădinița Lizuca, Structură a Școlii Gimnaziale „Ion Creangă” Bacău, au sărbătorit joi 29 noiembrie, cei 100 de ani de la Marea Unire, printr-un amplu eveniment artistic, aflat la a IV-a ediție: Români Mici cu Inimi Mari, fiind purtători ai tradițiilor strămoșești și devenind astfel părtași la istoria națională a României.
Într-un decor inspirat din folclorul românesc, îmbrăcați în costume naționale, micuții artiști au colorat atmosfera și au emoționat prin cântec, dans și poezie auditoriul, format din părinți, bunici, cadre didactice. Cu zâmbetul pe față, cu stegulețe sau eșarfe tricolore în mâini, cu coronițe tricolore sau cocarde în piept, copiii și-au interpretat cu bucurie și entuziasm rolurile.Întreaga activitate a avut ca scop promovarea sentimentului național, mândria de a fi român, vizând educarea preșcolarilor în spiritul respectuluiși dragostei față de țară și poporul român, obiective pe deplin realizate, a mărturisit coordonatorul activitatății prof. înv. preșcolar Păduraru Lenuța.
În finalul activității toți participanții, cu mic cu mare, au format o horă mare simbolizând astfel Unirea cea Mare.
coordonator proiect prof. înv. preșcolar Păduraru Lenuța
Sfânta Biserică Ortodoxă prăznuiește astăzi pe Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi Chemat, Ocrotitorul României, bărbat evlavios şi râvnitor întru împlinirea voii lui Dumnezeu, primul care a răspuns la chemarea Mântuitorului și i-a urmat Lui. Sfântul Apostol Andrei era originar din Betsaida, un orăşel aşezat pe malul lacului Ghenizaret, în Galileea. El era frate cu Simon, cel ce avea să fie mai apoi marele Apostol Petru, fiind amândoi fiii pescarului Iona.
Andrei a fost mai întâi ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul și începutul misiunii sale se leagă de activitatea acestuia. A doua zi după Botezul Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul stătea de veghe pe ţărmul Iordanului cu doi ucenici ai săi, printre care şi Andrei. Mântuitorul trece pe lângă ei, iar Ioan Botezătorul îl zăreşte şi îl identifică: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii” (Ioan 1, 29). Cei doi ucenici, fără să spună vreun cuvânt, au pornit după Iisus. Când a prins de veste Iisus că ei se ţin după El i-a întrebat: „Ce căutaţi? Ce vreţi?”. Iar ei I-au răspuns printr-o altă întrebare: „Învăţătorule, unde locuieşti?”. „Veniţi să vedeţi!”, le-a răspuns Hristos. Ei s-au dus şi au rămas cu Domnul până la al zecelea ceas. Întâlnindu-se cu fratele său, Simon, Andrei i-a împărtăşit bucuria de a fi văzut pe Mesia şi l-a dus şi pe el la Iisus. De aceea Biserica îl numeşte pe Sfântul Andrei „cel dintâi chemat” sau „primul chemat la apostolat”.
După această întâmplare, ei s-au întors la ocupaţiile lor obişnuite de pescari.
Mântuitorul s-a ivit însă şi pe ţărmul Tiberiadei, cum apăruse mai înainte pe ţărmul Iordanului. Prima dată, ei doriseră să meargă cu Hristos. Acum Hristos le poruncea să vină după El: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”. Auzind această chemare Andrei şi fratele său Simon lasă totul, până „şi pe tatăl lor”, spre a urma pe Domnul. Sfântul Andrei urmează pe Hristos fără condiţii şi fără întârziere, fără calcul şi fără dorinţa de câştig, ci doar pentru că a simţit în chemarea lui Iisus Însuşi cuvântul Vieţii. Din ziua aceea, Andrei – ca şi ceilalţi apostoli – a urmat pe Mântuitorul până la sfârșit, însoţindu-L pe drumurile Iudeii şi adăpându-se din izvorul cel nesecat al dumnezeieştii învăţături.
După ce a primit plinătatea harului în Duminica Pogorârii Sfântului Duh, sorţii i-au rânduit propovăduirea Evangheliei în ţinuturile situate pe coastele Mării Negre, în Bitinia, Tracia şi Grecia (Macedonia, Tesalonic şi Ahaia).
Potrivit unor vechi mărturii ale tradiţiei istorice, Sfântul Andrei a predicat şi în sud-estul României de azi, în Dobrogea, numită în vechime Sciţia Minor. După ce a predicat în cetăţile din Sciţia Minor, locuite de greci, romani, geto-daci, s-a îndreptat spre Sud, ajungând în ţinuturile greceşti, unde pe mulţi păgâni şi închinători la idoli i-a adus la dreapta credinţă şi la cunoaşterea lui Hristos, Cel răstignit pentru mântuirea noastră.Ajungând în oraşul Patras, unde vreme de doi ani pe mulți i-a adus la Hristos, a murit ca martir, fiind răstignit pe o cruce în formă de X, care de atunci îi poartă numele.
Acest nume al Sântului Andrei, întemeietorul creștinismului românesc, s-a prefăcut în renume, pentru că el cu bărbăţie a crezut, a luptat şi s-a încununat. Aceeași bărbăţie trebuie s-o dovedească şi credinţa românilor de azi, care are și după două milenii în viaţa şi jertfa Sfântului Andrei o pildă, un îndemn şi o chemare, în rugăciunile lui mijlocitoare, o putere de ocrotire, iar în apostolatul desfăşurat de el în ţara noastră, o datorie clară de mari răspunderi pentru păstrarea vie și roditoare a mesajului mântuitor al lui Hristos până la sfârșitul veacurilor.
„Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii.” (Ioan 1, 29)
Pr.dr. Marius Popescu, Parohia „Sfântul Ioan” Bacău
Zeleznicar Lajkovac- Știința Bacău 2-3 (-20, 22, 21, -13, 10)
Debut cu dreptul pentru voleibalistele Științei în actuala ediție a Cupei CEV. Miercuri seara, în prima manșă din „șaisprezecimile” competiției, studentele s-au impus în cinci seturi pe terenul sârboaicelor de la Zeleznicar Lajkovac. Oaspetele au revenit de la 0-1 pe seturi, conducând cu 2-1 la general după ce și-au adjudecat următoarele două acte cu 25-22, respectiv 25-21. Zeleznicar a dominat autoritar setul patru, pe care l-a câștigat la 12 puncte diferență, ducând meciul în tie-break. Aici, plusul de prospețime, dar și de experiență continentală al Științei, a făcut diferența, băcăuancele impunându-se cu 15-10 și punând capăt meciului în dreptul scorului de 3-2 după 113 minute de joc. De notat evoluția foarte bună a Loredanei Filipaș (20 de puncte realizate), băcăuanca fiind creditată drept jucătoarea partidei.
„Este o victorie importantă, care ne mărește șansele de calificare. Chiar și în aceste condiții, trebuie să tratăm însă cu toată atenția jocul retur deoarece sârboaicele știu volei”, a declarat antrenorul Științei, Florin Grapă. Returul cu Zeleznicar Lajkovac va avea loc pe 5 decembrie, în Bacău. Până atunci, studentele, care au revenit ieri din Serbia, pregătesc dificila partidă cu CSM Târgoviște, din etapa a șasea a Diviziei A1.
Jocul Știința- CSM Târgoviște va avea loc duminică, 2 decembrie, de la ora 17.00, în Sala Sporturilor din Bacău. „Au fost mai multe discuții pe tema amânării acestui meci – se avansase chiar data de 12 decembrie – însă, până la urmă, Federația a decis să jucăm duminică, 2 decembrie”, a precizat antrenorul Grapă. De precizat că CSM Târgoviște este ca și eliminată din Cupa CEV ca urmare a înfrângerii suferite marți, în turul de pe teren propriu, cu 3-0, în fața turcoaicelor de la Galatasaray Istanbul.
Șase sportivi, cinci medalii. Acesta este bilanțul CSM Bacău la cea de-a XVII-a ediție a turneului internațional de judo „Cupa Bucovina” de zilele trecute, de la Gura Humorului. Cel mai prețios rezultat, locul 1, l-a obținut Christina Gherasimescu. În ciuda faptului că a luptat la o categorie superioară de vârstă (2005-2006, ea fiind născută în 2008), Christina și-a întrecut toți adversarii, cucerind aurul.
„Adevărul este ca am riscat cu Christina, aruncând-o în luptă la o categorie mai mare, însă satisfacția a fost cu atât mai mare”, a declarat antrenorul CSM Bacău, Dorin Cruceanu. Ceilalți laureați ai „CSMeilor” au fost Giulia Mihai și Alexandru Cîrlan (ambii medaliați cu argint), Erin Vercruyssen și Victor Ungureanu, clasați pe locul 3.
1 Decembrie! Ziua Națională!! Centenarul!!! Discursuri, steaguri tricolore, defilări, „Deșteaptă-te Române”, mâini duse către inimă, câte o lacrimă în colțul ochiului, festivități, poate și ceva fasole cu ciolan (iuhuhu!), sigur weekend prelungit (oh, yes!) și, evident, „Noi suntem români”. Bun, și dincolo de asta? Dincolo de asta, vom continua să trăim într-o țară pe care ne-o dorim ca afară. Și pentru care facem prea puțin ca să arate altfel. La drept vorbind, nici nu ar trebui prea mult. Ar fi suficient să învățăm să spunem, măcar din când în când, „mulțumesc” și „te rog”. Și, zilnic, „bună ziua”. Să nu ne mai băgăm în față când toți ceilalți stau la rând. Să ne plătim la timp dările. Să aruncăm hârtiile la coșul de gunoi și nu în mijlocul străzii. Și, apropo de stradă, să fim mai blânzi în trafic și să nu ne certăm sau chiar să ne luăm la bătaie pentru un biet loc de parcare. Apoi, să nu ne mai purtăm ca mojicu’ doar pentru că ne-am pricopsit cu o funcție de șef și nici să nu ne băgăm picioarele atunci când șefu’ se uită în altă parte. Să ne îmbogățim vocabularul cu cuvinte precum „meritocrație”. Să nu meșterim acolo unde nu ne pricepem și nici să ținem predici despre lucruri pe care nu le cunoaștem. Eventual, să furăm mai puțin. Da, da, știm foarte bine că și „afară” se fură. Și acolo sunt șefi de care te poți lipsi și loaze ce se fac că muncesc. Da, dar mai știm la fel de bine că toate acestea nu-s la fel de nasoale ca la noi. Drept dovadă, cei mai mulți români într-acolo o apucă. Iar uneori, nu trebuie neapărat să ajungă la Munchen sau la Amsterdam. Este suficient să se oprească la Budapesta sau la Praga; și nu pentru a face istoria comparată a post-comunismului. Același lucru e valabil si pentru românii care preferă Litoralul bulgăresc celui ce se întinde de la Năvodari până la Vamă. Acum să nu se înțeleagă că aș da România pe Bulgaria sau Ungaria. Doar că mi-aș dori să arate altfel. Mai bine. Mai… „ca afară”. Măcar în următoarea sută de ani.
Pe 12 decembrie 2018, începând cu ora 13.00, brandul băcăuan Farmaciile Sfântul Spiridon marchează Sărbătoarea Centenarului prin deschiderea Universului Sănătății în Central Plaza – Medical Mall.
Începând din această vară, toți băcăuanii care au trecut pe lângă Central Plaza, lângă Sala Sporturilor, au putut observa că locul s-a transformat într-un șantier plin de forfota unei schimbări de amploare.
Toate acestea datorită faptului că Farmaciile Sf. Spiridon, un brand băcăuan foarte dinamic și implicat în comunitate, au ales Central Plaza Bacău pentru a demara un proiect de mare anvergură, atât pe plan local, cât și la nivel național: deschiderea primului mall de sănătate din România.
Amplul eveniment care marchează în data de 12 decembrie 2018, începând cu ora 13, deschiderea Universului Sănătății – US, în Central Plaza Medical Mall, este dedicat băcăuanilor și Centenarului Marii Unirii și este doar prima etapă din proiectul inovator al Farmaciilor Sf. Spiridon care va fi dezvoltat în continuare în 2019.
Universul Sănătății se deschide într-un spațiu generos de 1.800 mp, oferind o gamă foarte variată de produse destinate sănătății și prevenției în sănătate: medicamente, remedii homeopate, produse farmaceutice și parafarmaceutice – în spațiul destinat farmaciei, preparate farmaceutice și rețete magistrale – în spațiul destinat laboratorului farmaceutic, produse de îngrijire personală, dermato-cosmetice, suplimente și vitamine, produse mama și copilul, dispozitive, proteze și tehnică medicală pentru îngrijirea la domiciliu, produse pentru îngrijirea sănătoasă a familiei și a casei, produse din gama fitness și nutriție, noutăți de sezon, hrană sănătoasă, reviste și cărți dedicate trupului și spiritului, articole sportive specializate și chiar produse destinate animalelor de companie.
În plus, mall-ul de sănătate deține spații pentru conferințe și evenimente dedicate sănătății trupului, minții și sufletului. Această prima etapă a proiectului va fi urmată, în viitorul foarte apropiat, prin inaugurarea unei clinici medicale, proiectată pe același concept al servirii sănătății și prevenției.
„Universul Sănătății este modul nostru de a oferi băcăuanilor, într-un singur spațiu, o ofertă diversificată, pentru tot ceea ce înseamnă sănătate și prevenție, adaptată ultimelor noutăți din lumea medicală și farmaceutică. Colectivul nostru include farmaciști cu doctorat în farmacie, farmaciști și asistenți de farmacie profesioniști, specialiști în homeopatie, specialiști în tehnică medicală și în preparate de laborator farmaceutice și dermato-cosmetice.
Oferta noastră unică va fi întregită și susținută de prezentări de produse, conferințe susținute de medici specialiști și «doctori pentru suflet», lansări de carte și multe alte evenimente care se vor desfășura cu o frecvență săptămânală în spațiile de conferință și evenimente din Central Plaza Medical Mall”, ne-a spus Alina Vrînceanu, farmacist șef Universul Sănătății.
La marea deschidere din 12 decembrie 2018, US – Universul Sănătății este pregătit să-și întâmpine clienții cu surprize și cadouri, dar și cu un invitat special, foarte apropiat Farmaciilor Sf. Spiridon și foarte iubit de băcăuani: părintele Constantin Necula.
Părintele Constantin Necula va fi prezent în Central Plaza Medical Mall începând cu ora 13.00, cu un cuvânt de folos pentru cei prezenți la deschiderea Universului Sănătății, după care, la ora 14.00, va oferi autografe la lansarea cărtii sale „100 de ani de unitate. Unitatea, încotro?”. Seara, de la ora 18.00, în Sala de Conferințe Medical Mall, părintele Necula va susține Conferința Sf. Spiridon ediția a VII a cu titlul „Cultura creștină a prevenției” și va răspunde întrebărilor adresate de publicul prezent în sală.
Participarea la Conferință se poate face prin intermediul invitațiilor gratuite care vor fi înmânate, chiar de către părintele Constantin Necula, băcăuanilor prezenți la deschiderea Universului Sănătății și la lansarea cărții îndrăgitului părinte.
„În luna decembrie 2018, după amplul program dedicat deschiderii, vom continua seria evenimentelor Universul Sănătății. Pe 15 decembrie 2018, organizăm conferința «Totul despre alergii» susținută de doamna doctor Gabriela Ungureanu, iar pentru 22 decembrie am pregătit un eveniment special dedicat copiilor, intitulat «Vine Moș Crăciun». Pentru tot anul 2019, avem deja o agendă plină cu evenimente, pe care le vom oferi clienților noștri începând chiar cu luna ianuarie.
Informațiile privind ultimele noutăți, produsele, ofertele, precum și calendarul evenimentelor Universul Sănătății din fiecare lună vor putea fi aflate direct la Central Plaza – Medical Mall, pe site-ul www.USmag.ro, precum și pe pagina de FB www.facebook.com/UniversulSanatatii”, a completat Alina Vrînceanu.
Universul Sănătății este deschis de luni până duminică după următorul program: luni – vineri de la 8.00 la 21.00, sâmbătă de la 9.00 la 20.00 și duminica de la 9.00 la 19.00.
Central Plaza Medical Mall, localizat în strada Erou Ciprian Pintea nr. 29, pune la dispoziția clienților săi o parcare acoperită de 150 de locuri și două puncte de încărcare pentru mașinile electrice.
Programul evenimentelor Universul Sănătății în luna decembrie 2018:
• 12 decembrie 2018, ora 13.00 – Marea Deschidere US – cuvânt de folos Pr. Constantin Necula;
• 12 decembrie 2018, ora 14.00 – Lansare carte Pr. Constantin Necula „100 de ani de unitate. Unitatea, incotro?” – sesiune foto și autografe;
• 12 decembrie 2018, ora 18.00 – Conferința Sf. Spiridon editia a VII-a „Cultura creștină a prevenției” – Pr. Constantin Necula;
• 15 decembrie 2018, ora 12.00 – Totul despre alergii – Dr. Ungureanu Gabriela;
• 22 decembrie 2018, ora 12 – Vine Moș Crăciun (program dedicate copiilor).
Ne-am învârtit într-un cerc mare, de 100 de ani, ca să ajungem aproape de punctul de la care am pornit. Oficial, sărbătorim Centenarul; neoficial putem vedea că teritoriul țării nu mai e același ca acum 100 de ani. Nu o spunem cu gura mare pentru că am semnat niște tratate ca să putem intra în UE; noi știm, însă, că Ucraina stăpânește teritorii românești și că Republica Moldova este parte din România, chiar dacă, vremelnic, situația este alta. Dar, în alte privințe, suntem cât se poate de aproape de punctul de pornire. Ca populație suntem pe aproape: 16,2 milioane de locuitori în România Mare a anului 1919, cam tot atâta în România din granițele actuale, după valul de migrație masivă către Occident.
Cu bogăția stăm cam la fel: câțiva au de toate, marea majoritate trăiește de pe o zi pe alta; începem încet-încet să ne îndreptăm către procentul de analfabetism de atunci, bolile seceră populația pentru că sistemul sanitar este primitiv iar cu dușmanii din interior stăm la fel de bine: atunci li se spunea internaționaliști, azi sunt globaliști. Într-o sută de ani am trecut prin câteva dictaturi, de la Carol al II-lea, la Antonescu și apoi la Gheorghiu-Dej și Ceaușescu, am trecut prin crize financiare, prin război, prin foamete, prin valuri de teroare, fie de dreapta, fie de stânga. Am avut regi, președinți, am avut alegeri, am avut și lovituri de stat, camarile îmbogățite, comisari supraveghetori, amenințări externe…
Și nu am învățat nimic în 100 de ani! Greșelile pe care le-am făcut în acest timp le repetăm fără să tresărim; ne cedăm resursele, suveranitatea, ne iluzionăm că va fi bine și apoi când nu e, schimbăm conducătorii pe care tot noi i-am pus. De 100 de ani ne învârtim într-un cerc vicios pentru că nu vrem să învățăm că putem fi altfel. Nu avem vocație imperială, nu am ieșit să cucerim lumea, să împrăștiem o religie, să ne impunem dogma civilizatoare altor popoare. Ne-am mulțumit cu locul nostru și am luptat pentru el sute de ani. Și tot luptându-ne pentru pământ, am uitat că putem zbura și că putem avea și cerul. E drept, am mai ridicat capul din când în când. Și ce ne-a mai plăcut atunci! Și ce am mai vrea să repetăm acest lucru! Sigur că putem! Dar trebuie să vrem, trebuie să luptăm cu toții pentru un proiect de țară, să încetăm cu trădările, cu meschinăriile, cu umblatul la Înalta Poartă cu pâra… Trebuie să învățăm că putem fi ceea ce dorim să fim și că ne putem ridica! Și că nu mai vrem să ne învârtim în cerc!
O delegație a Casei Corpului Didactic (CCD) din Bacău, aflată la un schimb de experiență în județul Arad, a participat la o slujbă la mănăstirea Hodoș Bodrog în care a fost sfințit un drapel al României cu care băcăuanii doresc să meargă pe 1 Decembrie la ceremoniile Centenarului de la Alba Iulia.
Se spune că acum o sută de ani, o delegație în care se afla și unul dintre artizanii Unirii, Vasile Goldiș, a oprit la aceeași mănăstire, a cărei activitate nu a fost întreruptă de peste o mie de ani, pentru că a sfințit drapelul.
Steagul României a fost ținut de directorul CCD, profesorul Gabriel Leahu, îmbrăcat într-un costum popular de pe Valea Trotușului.
Mănăstirea Hodoș Bodrog se află la 12 kilometri de Arad, în comuna Zădăreni și datează de la începutul mileniului trecut, fiind atestată oficial la anul 1177, într-o diplomă a regelui Bela al III-lea.
Tradiția spune că mănăstirea ar fi fost ridicată pe locul unde un taur a scos cu coarnele dintr-o movilă de pământ o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Dealtfel, deasupra ușii de la intrare se află craniul unui taur despre care se spune că ar fi chiar cel care a găsit icoană.
Mănăstirea își trage numele de la cuvântul slav „hudus” care înseamnă „sârbatoresc, maiestuos” și care, în tradiție se spune că ar fi fost și numele taurului, cuvânt care a ajuns ,”Hodoș”, Bodrog definind așezarea între ape, în apropiere trecând Mureșul.
|
|
