Noi suntem români

1 Decembrie! Ziua Națională!! Centenarul!!! Discursuri, steaguri tricolore, defilări, „Deșteaptă-te Române”, mâini duse către inimă, câte o lacrimă în colțul ochiului, festivități, poate și ceva fasole cu ciolan (iuhuhu!), sigur weekend prelungit (oh, yes!) și, evident, „Noi suntem români”. Bun, și dincolo de asta? Dincolo de asta, vom continua să trăim într-o țară pe care ne-o dorim ca afară. Și pentru care facem prea puțin ca să arate altfel. La drept vorbind, nici nu ar trebui prea mult. Ar fi suficient să învățăm să spunem, măcar din când în când, „mulțumesc” și „te rog”. Și, zilnic, „bună ziua”. Să nu ne mai băgăm în față când toți ceilalți stau la rând. Să ne plătim la timp dările. Să aruncăm hârtiile la coșul de gunoi și nu în mijlocul străzii. Și, apropo de stradă, să fim mai blânzi în trafic și să nu ne certăm sau chiar să ne luăm la bătaie pentru un biet loc de parcare. Apoi, să nu ne mai purtăm ca mojicu’ doar pentru că ne-am pricopsit cu o funcție de șef și nici să nu ne băgăm picioarele atunci când șefu’ se uită în altă parte. Să ne îmbogățim vocabularul cu cuvinte precum „meritocrație”. Să nu meșterim acolo unde nu ne pricepem și nici să ținem predici despre lucruri pe care nu le cunoaștem. Eventual, să furăm mai puțin. Da, da, știm foarte bine că și „afară” se fură. Și acolo sunt șefi de care te poți lipsi și loaze ce se fac că muncesc. Da, dar mai știm la fel de bine că toate acestea nu-s la fel de nasoale ca la noi. Drept dovadă, cei mai mulți români într-acolo o apucă. Iar uneori, nu trebuie neapărat să ajungă la Munchen sau la Amsterdam. Este suficient să se oprească la Budapesta sau la Praga; și nu pentru a face istoria comparată a post-comunismului. Același lucru e valabil si pentru românii care preferă Litoralul bulgăresc celui ce se întinde de la Năvodari până la Vamă. Acum să nu se înțeleagă că aș da România pe Bulgaria sau Ungaria. Doar că mi-aș dori să arate altfel. Mai bine. Mai… „ca afară”. Măcar în următoarea sută de ani.