Vlad Marian, din Onești, pe numele său de artist plastic Vladinsky, va expune în perioada 15-17 februarie, individual, la cel mai mare târg de artiști și designeri din Europa. Acesta este „Parallax Art Fair” (PAF), deschis la Kensington Town Hall din Londra. O ediție similară a târgului are loc în perioada 22-24 februarie la Chelsea Town, în același cartier cu ștaif al Londrei. La PAF – spun organizatorii – vor fi prezenți 300 de expozanți din 30 de țări, cu peste 7.000 de lucrări pe simeze.
Vladinsky a devenit deja un nume cunoscut în România, dar mai ales în țări din Europa și în Statele Unite. Spirit nonconformist, independent, s-a apucat serios de pictură acum șapte ani, deși talentul său era vizibil încă din copilărie. A adoptat un stil abstract, ușor agresiv, dar care dă oricărui tablou valențe aparte. Preferatele sale sunt portretele, în care privitorul nu vede fotografia cuiva, ci sufletul omului și particularitățile personalității acestuia. Însă după studiile de marketing la care s-a înhămat înainte de a lua serios penelul în mână, Vladinsky a rămas foarte atent și la modul în care pătrunde pe piața ei opera de artă. Cel puțin așa l-am perceput eu, după două ore de dialog cu el:
Evenimentul săptămânii, pentru tine și pentru iubitorii de artă, este Târgul de artă de la Londra. Cu ce lucrare, pe care o consideri cea mai importantă, te prezinți acolo?
Voi expune un tablou pe care eu îl consider ca fiind cel mai valoros din ceea ce am făcut până acum, prin tehnică și complexitate. Conține tot ceea ce trebuie, pentru ca privitorul să-l aprecieze ca pe un obiect de artă. Tabloul meu e unul de doi pe trei metri, intitulat „Tabu”. Este o reflexie a societății de astăzi, dar este și o interpretare după opera lui Picasso „Domnișoarele din Avignon”, tablou început în 1907, al cărui subiect revine în arta franceză. Am readaptat-o și am încercat să aduc elemente noi.
Ai mai expus la acest târg și chiar ai vândut tablouri. La ce succes speri în acest an?
Acolo vin mii de vizitatori în toate cele trei zile, din care numai două pentru publicul larg. Eu merg acolo să expun, să văd, să experimentez și să trag concluzii. Oricum, acolo este un potențial mare. Un indian a vândut la acest târg un tablou cu 40.000 de lire, ceea ce la noi ar fi imposibil. Dar acolo se vând tablouri cu milioane de dolari. Nu am preferat să merg la târguri mai mari, prestigioase, pentru că acolo nu-mi pot face o idee reală, acolo sunt prezentați artiști după cum decid galeriile din lume. Alte târguri chiar plafonează prețurile, nu poți cere mai mult.
Tablouri la Hollywood și la Parlamentul Europei
Tablouri semnate Vladinsky au ajuns prin diferite colțuri din lume, unele chiar în locuri de excepție sau la personaje celebre. Care sunt cele mai interesante locuri?
Sunt permanent în contact cu oameni din lume. Internetul te scoate din anonimat, chiar dacă ești din Onești. Am trimis tablouri peste tot, în SUA, în Anglia, în Olanda, în Spania, și colaborez și acum cu acei oameni. Mare sprijin am primit de la un prieten din SUA, care m-a găsit pe net. Este un om cunoscut, iar după un an tablourile mele au putut fi văzute și de managerul celei mai prestigioase case de licitații din lume, Sotheby și Christie’s, din New York. De acolo nu a venit un răspuns pozitiv, dar am devenit mai vizibil. Am continuat să postez pe galeriile online și la un moment dat m-a contactat cineva de la Hollywood. Își doreau un tablou al meu, pentru decorul unui film serial, „Mad Men”. Acțiunea filmului este despre oamenii din publicitatea anilor 50-60 din SUA, din perioada în care a fost lansat și curentul abstract-expresionist, care constă în reprezentarea gândurilor și sentimentelor în actul picturii într-o manieră spontană, folosind tratamentul expresiv al materiei, formele abstracte și culorile cele mai variate. Iar eu mă încadram perfect aici. În film apare și un tablou al lui Mark Rothko, vândut inițial cu 10.000 de dolari. Recent, tabloul s-a dat cu 70 de milioane de dolari. În următorii doi ani, de la mine au mai cerut, la Hollywood, câteva tablouri.
Iar un portret cu semnătura ta a ajuns și la Parlamentul Europei.
Este un portret al lui Nelson Mandela, care a ajuns la Parlamentul European chiar în „Mandela’s room”, camera care poartă numele marelui politician și luptător pentru drepturile omului.
Noi vorbim însă de lucrări care au ajuns în locuri deosebite și la oameni deosebiți. Dar multe sunt comandate și de dezvoltatorii imobiliari, care livrează apartamente la cheie, iar altele sunt donate, împreună cu Galeria Pavot, care are sedii în București și la Londra, pentru licitații caritabile. Banii sunt pentru copii cu nevoi speciale. Anul trecut, un tablou al meu s-a vândut cu aproape 7.000 de euro.
Sportivii și artiștii din tablourile lui Vladinsky
Și câțiva sportivi și artiști au solicitat portrete semnate Vladinsky. Altora le-ai dăruit asemenea lucrări.
La un moment dat am fost contactat și de o galerie din Spania, din Barcelona, care expune exclusiv artiști din Africa sau, de două-trei ori pe an, din Europa și America, dar numai dacă au teme legate de Africa. Le-au plăcut portretele unor celebrități de culoare și mi-au propus să fac o expoziție numai pentru ei.
M-am canalizat pe portret și pentru că mulți artiști cunoscuți de la noi mă urmăreau pe internet. Mi-au cerut colaborarea, dar nu m-am legat la cap. Unora le-am făcut însă portrete. Unul a fost pentru cântăreața Delia, pe care l-a apreciat și îl ține în casă. Am fost contactat și din Anglia, de un cunoscut fotbalist, Jermaine Jenas, care a cerut un portret pentru soția lui. L-am făcut și i-a plăcut. E și el un om influent, care mă poate recomanda și altora. Așa m-a căutat și un alt fotbalist, Ryan Mason, tot pentru un portret al soției. Exact acum un an, l-am văzut pe Jermaine Jenas cu campionul mondial la box Anthony Joshua, iar eu i-am făcut și boxerului un portret. I-am făcut și celebrului Mike Tyson unul, dar n-a ajuns încă la el.
Ai, însă, un portret și pentru Simona Halep.
Cel mai recent portret este al Simonei Halep. La sfârșitul anului trecut am spus, public, că îi voi face cadou un portret dacă va câștiga un turneu de grand slam. Ea a câștigat, dar eu am întârziat cu lucrarea, care abia în decembrie trecut a fost gata. Am postat portretul pe net și am și primit un răspuns de la managerul ei. Încă nu ne-am întâlnit, dar nu e târziu.
