S-au tulburat „apele” la Maternitatea din Bacău. Unii spun că este o „bombă”, alţii că ar fi o furtună într-un pahar cu apă, însă sunt şi destui care consideră că problemele, indiferent de ce natură ar fi, trebuie discutate şi analizate, ceea ce presupune că acceptă existenţa unui „conflict” între faptă şi răsplată, între efort şi recompensă.
Se vorbeşte, introducând în ecuaţie toţi indicatorii economici specifici (sunt mulţi şi complicaţi, nu are rost să intrăm acum în detalii), de o datorie de peste un milion de euro, s-a adus în discuţie faptul că personalul medical nu a ştiut de indicatorii din contractul cu Casa de Asigurări de Sănătate, altfel ar fi acţionat în conformitate. Un lucru e cert: datoria există, am încredere în ce afirmă managerul spitalului.
Şi dacă acestea sunt faptele, tot personalul, executant sau de decizie, trebuie să accepte realitatea că aşa nu se mai poate merge, indiferent de motivele invocate, subiective mai ales. Vrem sau nu vrem, dacă Guvernul a decis mărirea substanţială a salariilor tuturor angajaţilor, este normal ca tot el, Guvernul, să pună condiţii: profitabilitate, eficientizare, creşterea calităţii actului medical, a responsabilităţii cheltuirii banului public, respectarea programului de lucru, umanizarea relaţiilor dintre pacient, medic şi asistent.
Eu zic că pentru banii primiţi, statul nu cere încă prea mult. Ca orice naştere, şi măsurile propuse sunt dureroase, dar necesare pentru a salva viaţa Maternităţii. O ştie orice medic, orice asistent. Există şi varianta falimentului, însă ar fi aberant să se ajungă până acolo!
Mi se pare important că toată zarva are şi o conotaţie pozitivă: acum, toată lumea a auzit, ştie, că şi Maternitatea funcţionează pe principii economice, ceea ce nu este puţin.
