Asociația Fotbal Club Bubu, finalistă la Gold Cup Piatra Neamț
În acest weekend Asociația Fotbal Club Bubu a participat la Gold Cup Piatra Neamț unde a avut un parcurs extraordinar, în 5 meciuri primind doar un singur gol și marcând peste 35.
În condițiile în care la categoria de vârstă 2008 au fost înscrise 19 echipe, câteva din afară țării, clubul băcăuan a jucat finală mare în compania echipei Poli Iași, finală pierdută cu 3-2 după ce a revenit de la 1-0 și a condus cu 2-1.
Gold Cup Piatra Neamț
Rezultate:
FC BUBU-LPS PIATRA NEAMȚ 7-1
FC BUBU-GALACTIK PIATRA NEAMȚ 8-0
FC BUBU -JUNIORUL NECTAR IAȘI 14-0
FC BUBU -Artis Botoșani 8-0
Semifinala
FC BUBU -FC Pietricica 8-0
Finala mare
FC BUBU-Poli Iași 2-3
Misiuni desfășurate de ISUJ Bacău
Începând cu ora 20:57, Inspectoratul pentru Situații de Urgență “Mr. CONSTANTIN ENE” al Județului Bacău a intervenit în comunele Măgura, Mărgineni și Hemeiuș pentru gestionarea situațiilor de urgență produse în urma fenomenelor hidro-meteorologice periculoase după cum urmează:
1. Comuna Mărgineni – sat Valea Budului – 30 curti, 7 case.
2. Comuna Mărgineni – sat Trebeș – 1 curte, 1 casă.
3. Comuna Mărgineni – sat Mărgineni – 2 curți.
4. Comuna Măgura – sat Măgura – 8 beciuri, 15 case, 15 autoturisme.
5. Comuna Hemeiuș – sat Lilieci – 2 curți, 1 anexă .
Total:
– 35 curți;
– 8 beciuri;
– 23 case;
– 1 anexă;
– 15 autoturisme.
Pentru gestionarea situațiilor de urgență au acționat 64 de pompieri militari cu 2 autospeciale cu apă și spumă, 2 autocamioane de intervenție, 7 autospeciale de primă intervenție și comandă, 3 microbuze, 8 motopompe transportabile, 2 motopompe remorcabile și 1 motopompă de capaciatate mare.
Patru localități fără curent electric, 5000 de băcăuani afectați
Patru localităţi din judeţul Bacău sunt nealimentate cu energie electrică din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, potrivit informaţiilor furnizate luni de purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Bacău, Andrei Grecu.
Cele patru localităţi sunt Luizi Călugăra, Măgura, Baraţi şi Mărgineni, fiind afectaţi aproape 5.300 consumatori.
Potrivit sursei citate, din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile a fost defectată parţial o linie electrică, fiind întreruptă furnizarea energiei electrice către 42 de posturi de transformare.
ISU Bacău a mai informat că şase echipe de la DelGaz Grid acţionează pentru identificarea, izolarea defecţiunii şi realimentarea consumatorilor.
„Tricolorii mici”, puși pe fapte mari
Așteptam această generație. O așteptam încă dinainte ca ea să se fi născut. O așteptam așa cum așteptăm ca România, și nu doar fotbalul românesc, să fie schimbat de noile generații. „The millenials”, carevasăzică. Generația lui Ionuț Radu și George Pușcaș face furori la Europeanul Under 21 din Italia. Două meciuri, cu Croația și Anglia, două victorii, ambele cu câte patru goluri în contul naționalei mici antrenate de Mirel Rădoi. O națională mică pusă pe fapte mari. O națională care nu doar că promite, dar se ține și de cuvânt. Urmează Franța, foarte probabil semifinalele și…Stop!
Indiferent de ce se va întâmpla azi, cu Franța și mai apoi, în semifinale, această echipă a trecut deja un test important. Poate cel mai important: a intrat în inimile tuturor românilor. Și a făcut-o prin ceea ce a arătat pe teren, dar și dincolo de el. Pe teren, „tricolorii mici” au arătat ce înseamnă să deprinzi ABC-ul fotbalistic. Și să faci fotbal ca la carte. La zi, nu la fără frecvență. La Academia lui Gheorghe Hagi precum Cicâldău, Florinel Coman, Ianis sau Băluță, la Leicester precum Pașcanu sau la Arsenal, aidoma lui Vlad Dragomir.
Să joci un an întreg în Seria A, la doar 21 de ani și să o salvezi pe Genoa de la retrogradare, cum a fost cazul lui Ionuț Radu. Să dai goluri care să o promoveze pe Palermo (chiar dacă neregulile financiare au țintuit echipa siciliană în B, cu un pasiv serios), așa cum George Pușcaș o făcuse și la Benevento, cu două sezoane în urmă. Toate acestea contează mult. Și te fac să poți trece inclusiv de momentele dificile, cum au fost și contra Croației, la 2-1, dar și cu Anglia, în acel final de infacrt.
Spuneam că „tricolorii mici” au intrat în inimile românilor si prin atitudinea lor din afara terenului. Iar aici este suficient să comparăm celebrul „să ne faceți statuie, bă”, al lui Gheorghe Hagi dinaintea Mondialului din Franță 1998 cu emoționantul „nu mi-e teamă deoarece vă am pe voi în față și o țară întreagă în spate” rostit de Ionuț Radu înainte de jocul cu Anglia. E cu totul și cu totul altceva. Ne cresc copiii. Și suntem mândri de ei!
Oana Mihaela Savin: Viața este un cântec, un joc, sau un vis…
Când ai norocul să te naşti într-o casă plină de cărţi şi cu părinţi vizionari, copilăria şi adolescenţa sunt înaripate de visuri, domolite doar de blândeţea şi grijile celor care ţi-au dat viaţă pentru viitorul tău, prea departe pentru tine…A visat să devină gazetar şi, în parte, a reuşit, însă mai întâi a trecut prin purgatoriul chimiei, la modă la sfârşitul anilor ’80. Moştenire din familie, s-a îndrăgostit de scris, a lucrat în televiziune o vreme, apoi a debutat cu o nuvelă în ziarul „Deşteptarea”, după care tumultul vieţii şi mirajul Americilor au dus-o, în 2005, în „Ţara arţarilor”, ademenită de un pliant publicitar. Un alt vis împlinit! 15 ani a trăit şi s-a convins că e frumos, e bine, că orice vis costă, uneori prea mult: despărţirea de cei dragi, de casa, pământ, prieteni, de Ţară. Şi a avut puterea să se întoarcă acasă. A continuat să scrie, publică deja două cărţi, se re-împământeneşte dar visul îi dă mereu târcoale: îşi pune în cap să construiscă o făbricuţă de produse cosmetice şi farmaceutice, experienţă dobândită în Canada. N-a fost să fie: România nu e Canada!
Spiritul american nu-i dă pace şi deschide o altă afacere. Acum Oana Mihaela Savin visează din nou. (Gh. Bălţătescu)
“M-am născut printre cărţi şi cele mai fericite zile ale copilăriei mele au fost acelea în care casa noastră se umplea de râsetele şi vocile mulţimii de scriitori care ne călcau pragul. Aflam atât de multe lucruri interesante din conversaţiile lor! Nici măcar nu trebuia să ascult la uşă, pentru că pereţii apartamentului în care locuiam erau foarte generoşi cu noi, copiii: permiteau fiecărui sunet să-i străpungă, nestingherit, şi să ajungă la urechile noastre curioase.
Am început să scriu, încă de mică, poveşti cu prinţese, motani năzdrăvani şi zgripţuroaice care la sfârşit, determinate de eroii pozitivi, îşi făceau autocritica şi se transformau în zâne bune. Scriam cu convingere într-un caiet de dictando pe care-l păstram cu religiozitate şi-l purtam pretutindeni cu mine. Din păcate, l-am uitat înr-o zi la şcoală, în bancă, şi nu l-am mai găsit. Recunosc că ani buni m-am gândit la acest lucru ca la o pierdere grea pentru literatura română (sic!) , până când m-am mai maturizat şi am început să scriu poezie şi, mai apoi, nuvelistică.
Am fost, însă, suficient de «relaxată», – ca să mă exprim cu indulgentă faţă de mine-, încât să nu public decât mult mai târziu, chiar în ultimul an de facultate. Am terminat ingineria chimică la Bucureşti – secţia chimie organică şi m-am îndrăgostit iremediabil de structura moleculară şi de înşiruirile complicate ale lanţurilor atomilor de carbon, dar n-am uitat niciodată că alegerea mea iniţială fusese facultatea de jurnalistică. Părinţii mei, însă, mama profesor de limba română şi tata scriitor – el însuşi profesor, s-au opus, susţinând că am nevoie de o meserie care să-mi asigure un viitor liniştit. Şi ce alegere mai inspirată, pentru un student, decât chimia, în anul 1989?
Probabil că dacă aş fi dat la jurnalism, aş fi rămas în Bucureşti după absolvire şi poate că altul ar fi fost destinul meu. Dar aşa, proaspătă absolventă, într-o Românie destul de agitată, la acea vreme, m-am întors în Bacău şi am început să lucrez în…presă. Mai întâi la «Monitorul», apoi un timp destul de scurt la «Deşteptarea» şi, în sfârşit la televiziunea Canal 6. A fost o perioadă nemaipomenit de frumoasă. Eram cu toţii tineri şi învăţam unii de la ceilalţi, din mers, cum să găsim cele mai interesante ştiri, cum să facem reportaje, ori cum să ne modulăm tonul vocii ca să pară profesionist şi să convingă telespectatorii. Făceam televiziune cu entuziasm şi aproape cu înverşunare. Aveam CEVA de spus şi voiam ca vocile noastre să se facă auzite. La câteva luni de la angajare mi s-a aprobat emisiunea mea săptămânală, în direct, pe care o intitulasem «Revista Video» şi în care invitam diverse personalităţi ale locului. Păstram, în acelaşi timp, contactul cu oamenii de pe stradă pentru că aveam şi o rubrică permanentă numită, parcă :«De la lume adunate»… S-ar putea să mă înşel asupra titlului, nu-mi amintesc cu exactitate. Dar pot să verific prin vechile şi prăfuitele casete video care conţin unele dintre emisiunile mele de atunci. Dintotdeauna mi-a plăcut să lucrez cu oamenii. De aceea am realizat şi foarte multe reportaje sociale cu bătrâni, cu oameni ai străzii, cu bolnavi, cu săraci etc. Oamenii sunt, în marea lor majoritate, frumoşi şi buni şi mă impresionează. La fel şi animalele. Şi am încercat, în măsura posibilului, să fac o diferenţă în viaţa celor pe care i-am întâlnit.
Am debutat în 1995 în ziarul „Deşteptarea” cu nuvela «Orologiul» – domnul Ion Enache (redactor şef la acea vreme – n.n) mi-a luat atunci un interviu şi îmi amintesc am plecat zburând din biroul lui. Când m-am liniştit am privit înăuntru-mi şi am înţeles că eram extrem de fericită şi că aşteptasem dintotdeauna acel moment. Câteva zile mai tâziu mi-am văzut fotografia, am citit textul, de parcă ar fi fost al altcuiva şi am descoperit, cu uimire, că îmi place acest nou sentiment : de cald şi de…bine.
După Canal 6 a fost Biblioteca Judeţeană. Renunţasem la televiziune pentru că nu mai aveam deloc timp pentru mine. Cu atât mai puţin pentru lecturi serioase, ori scris. Aşa că, atunci când s-a ivit posibilitatea, am optat pentru munca în bibliotecă şi am şi rămas până în 2003, atunci când am plecat în Canada. Cu o lună înainte de a părăsi ţara am publicat primul meu volum, «Orologiul», care mi-a şi adus premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Bacă, în anul 2004.
Ideea de a pleca nu ne-a venit nouă – mie şi soţului meu-, ci unei prietene care îşi depusese dosarul şi care m-a convins şi pe mine, dându-mi să citesc cel mai frumos şi neadevărat manuscris pe care l-am ţinut vreodată în mâini: «Miracolul Canadian» parcă se numea, – n-aş vrea să mint. Erau vreo sută şi ceva de foi scrise la maşină în care cineva povestea de-a fir a păr despre începuturile lui şi ale familiei în Quebec, – chiar provincia pentru care îşi depusese actele prietena noastră, Dana. Şi cât de frumos s-a jucat autorul cu minţile şi emoţiile noastre! Spunea acolo că, odată ajuns în Montreal, şi-a găsit imediat un apartament cu trei camere, cu acces la o piscină clară şi albastră de se cutremura cerul de invidie privindu-i nuanţele azurii, iar imobilul în care locuia era înconjurat de o grădină minunată în care păsările colibri veneau să se hrănească din dulceaţa florilor şi era o curăţenie peste tot de-ţi venea să-ţi arunci sandwich-ul pe jos şi să-l savurezi în linişte, sub privirile aprobatoare ale trecătorilor. Şi apoi povestea cum, la o săptămână de la sosirea lor acolo, însoţiţi de loialul GPS, au plecat în călătorie în capitală, unde au mâncat aproape gratis, la mai multe terase, umbrite de copaci seculari, scufundaţi în scaune confortabile şi înghiţind porţii uriaşe de mâncare. Şi, bineînţeles, desertul şi cafeaua erau gratuite şi minunate. Şi vorbea, de asemenea, despre frumuseţea lacurilor cristaline întâlnite în cale, – cu peşti săltăreţi care dansau pe deasupra luciului apei şi despre cerbii care ieşeau pe alocuri din pădure, tăind, sfidător, autostrada şi urşii negri binevoitori pe care-i întâlneai în lungile plimbări prin pădure…
Suna ameţitor şi am crezut totul, până în cele mai mici detalii. Ne-am depus actele imediat pentru că nu doream să mai întârziem vreo secundă. Ne-am gândit în primul rând la Andrei, copilul nostru, care pe atunci avea patru ani. Recunosc: eu am plecat în Canada sperând să lucrez, în sfârşit, timp parţial şi să am timp să merg la pescuit, să joc tenis, să mă relaxez, să citesc carte după carte, să văd puii de urs, drăgălaşi şi grăsuţi, rostogolindu-se pe pajiştile verzi. Iar noi să-i privim alergând fericiţi după fluturaşi multicolori. Cam aşa prezentau realitatea broşurile care ni se dăduseră, atunci când am aplicat pentru emigrare, la fel spunea şi manuscrisul celui care , fără să ştie, ne-a schimbat destinul.
N-a prea fost aşa… La început ne-a izbit cenuşiul clădirilor şi faptul că imobilele erau foarte joase, iar cerul prea…înalt. Ne-am prins mai apoi că aşa arată „la banlieue” (suburbiile) pentru toate metropolele Americii de Nord. Dar noi, cum v-am spus, am fost extrem de dezamăgiţi. Pe stradă erau gunoaie, – nu multe , dar erau-, apartamentele pe care le-am vizitat miroseau a mâncare indiană, umiditatea în locuinţe era excesivă, locurile de muncă potrivite cu studiile recunoscute de guvernul canadian se găseau cu foarte multă greutate. Ne-am păstrat optimismul şi ne-am adaptat destul de repede. Am descoperit metropola, parcurile înverzite – dotate cu leagăne cum nu mai văzuserăm pe la noi -, oamenii, veveriţele obraznice, arţarii majestuoşi, magazinele de jucării imense, unde copiii erau lăsaţi să se joace şi să alerge. În trei luni, Andrei, mergând la grădiniţă, vorbea deja foarte bine în engleză şi franceză. Multe expresii le-am învăţat de la el. Avea, însă, o problemă cu noul său coleg, Alex, – despre care am aflat destul de repede că era copilul lui Leonard Doroftei. Se băteau zilnic, se certau. Iar taică-său era de o politeţe ucigătoare… Până la urmă, s-au împrietenit.
Când am ajuns, am locuit timp de zece zile la o familie, pe care nici măcar nu o cunoscusem înainte ( tot români, plecaţi cu ceva timp înainte) şi apoi ne-am mutat în propria locuinţă. (Un apartament mirosind a mâncare şi cu camere destul de mici.) Ne-am făcut repede prieteni, – majoritatea români, la început -, ne-am angajat şi mai repede, eu într-un laborator de analiză a apei, iar soţul meu într-o companie de produse cosmetice şi farmaceutice, în calitate de şef al departamanetului de fabricaţie. În ceea ce mă priveşte, a fost şi noroc, poate, dar a atârnat nespus de mult în balanţă faptul că pe CV-ul meu trecusem ca şi realizare personală publicarea volumului de proză scurtă. Directorul companiei mă privea fascinat, ca şi cum eu însămi îi ofeream şansa de a sta cu el de vorbă.
Am descoperit foarte repede că cei din Quebec sunt însetaţi de cultură. Citesc enorm (nu cred să existe cineva care să nu fie abonatul vreunei biblioteci), spectacolele lor sunt senzaţionale, au actori foarte talentaţi, nu ratează meciuri, competiţii, evenimente stradale, muzeele lor sunt întotdeauna pline de oameni interesaţi, adoră bucătăriile lumii, călătoriile – am observat noi, în special în locurile periculoase şi zonele defavorizate -, şi sunt foarte deschişi la nou. Am învăţat să-i iubim pe aceşti oameni, majoritatea extrem de generoşi, şi am ajuns să ne considerăm de-ai lor. Dar am muncit foarte mult pentru tot ceea ce am obţinut Plecam dimineţile în jurul orei şapte şi ne întorceam la căderea întunericului. Copilul nostru a petrecut mai mult timp la grădiniţă şi la şcoală decât acasă. La fel se întâmpla şi cu majoritatea colegilor lui. Pentru că acolo, ca şi în alte părţi ale lumii probabil, mulţumirea, siguranţa şi confortul trebuiesc plătite cu un anume preţ. Am lucrat, pe rând, în acel laborator de analiză a apei, apoi şase ani pentru Biblioteca Naţională a Quebecului şi în ultima perioadă a şederii noasttre pe continentul nord-american ca şi chimist în cercetarea şi dezvoltarea produselor cosmetice. Ca orice québecois care se respectă, ne-am cumpărat şi o casă, (la un an şi jumătate de la sosirea noastră pe pământ canadian), am avut şi noi o grădiniţă cu flori, zmeură, viţă-de-vie, pomi fructiferi (pe 500 mp, nu mai mult dar pentru noi era de ajuns), am avut şi o piscină îngropată (iată, că se putea!) şi un coş de basket pe aleea unde ne staţionam maşinile, un pisoi american cu capul mare şi ochişorii rotunzi şi o mulţime de noi prieteni.
Un timp a fost perfect. Am şi călătorit destul de mult… Dar eram prea… DEPARTE. Şi aşa după cum am scris în volumul «Timpul meu de singurătate», sentimentul de vinovăţie faţă de cei rămaşi în ţară nu m-a părăsit niciodată. N-am putut întotdeauna veni în momentele importante ale familiei şi lucrul acesta, vrem nu vrem, a lăsat urme în sufletele noastre.
După 15 ani petrecuţi în Quebec ne-a venit din ce în ce mai greu să ne desprindem şi, conform promisiunii de început, să ne întoarcem ACASĂ. Dar fiul nostru a hotărât, dintr-o dată, că vrea să studieze în Europa. Atunci am stabilit că lăsatul copilului nostru singur, pe un alt continent, nu este o opțiune pentru noi, aşa că am decis să ne întoarcem.
A fost mult mai greu să ne desprindem decât ne-am fi imaginat. Am început prin a ne vinde casa, apoi am renunţat la locurile noastre de muncă sigure şi bine plătite şi apoi am lăsat în urmă, cu mare tristeţe, pe toţi prietenii dobândiţi în acea frântură de viață şi… ne-am întors. Pentru noi este o revenire firească la matcă. Am ştiut de la bun început că o vom face, mai devreme sau mai târziu. Înţeleg de ce toată lumea este atât de surprinsă, dar este o alegere personală, pe deplin asumată. E mai puţin gândită şi răsgândită pe toate părţile, e-adevărat, însă poate fi numită o nevoie de mobilare a unui compartiment din suflet care lipsea.
Chiar dacă lucrurile au rămas atât de complicate în România, am hotărât să re-intrăm în normal, amintindu-ne cum a fost şi bucurându-ne de ceea ce s-a schimbat în bine. Pentru că, cert, s-a petrecut o schimbare! Bacăul este mai modern, oamenii sunt mai relaxaţi, mai deschişi. E încurajator!
De când am venit, am trimis la tipar două cărţi. Mi-am recăpătat, deci, motivaţia de a scrie. Ultimul volum, – un roman pentru copii pe care l-am numit „Povestea înţeleptului Smotănilă şi a unei fetiţe cuminţi”, inspirată de prietenia extraordinară dintre un motan din vecini şi fetiţa noastră, am lansat-o de curând. Acest pisoi, cu insistenţele şi drăgălăşeniile lui, au făcut-o pe Maya să treacă mult mai uşor peste momentul despărţirii de prieteni. Aşa că l-am adoptat şi l-am făcut… «erou».
Am avut la dispoziţie mai puţin de un an ca să hotărâm ce vom face de acum înainte, în România. Am venit hotărâţi să deschidem o mini-făbricuţă de produse cosmetice dar birocraţia, precum şi limitările de achiziţionare ale utilajelor impuse de statul român ne-au determinat să renunţăm. Acesta a fost visul nostru. Acest lucru ştim să-l facem cel mai bine şi ni l-am dorit dar…Dar ne-am împăcat cu gândul că lucrurile nu sunt întotdeauna numai albe sau negre, ele pot fi şi gri şi uneori se pot dovedi a fi chiar foarte bune.
Ideea unui studio de realitate virtuală 9D s-a născut cântărind diversele posibilităţi şi realizând că în Bacău nu există un loc de distracţie pentru întreaga familie. Experimentasem senzaţiile procurate de realitatea virtuală 9D la Hollywood, într-unul din studiourile de pe bulevardul principal, şi cu toţii, adulţi şi copii, ne-am declarat foarte încântaţi. Filmele şi jocurile 9D constituie experienţe atât de stimulatoare şi de imersive încât ai impresia că tu însuţi eşti eroul acţiunii, într-o lume perfect reală. Ai posibilitatea să vizitezi locuri nemaipomenit de frumoase, la care oamenii obişnuiţi nu pot decât visa să ajungă, poţi privi în ochi un dinozaur furios, te poţi lăsa «atins» de aripa uriaşă a unui vultur, sau poţi să urmăreşti comportamentul urşilor polari, precum şi spectaculoasele erupţii vulcanice, poţi vizualiza planete, poţi participa la curse de maşini, ori testa roller-coastere etc. Realitatea virtuală este folosită în scop de amuzament şi educaţional în egală măsură. S-a descoperit că are rezultate fantastice în tratarea anxietăţii, a fobiilor, a stresului şi îmbunătăţeşte capacitatea de înţelegere şi învăţare. Aşa că, am creat în Bacău studioul Super Adventure 9D, unicul în Moldova, care este destinat preşcolarilor, elevilor, studenţilor, adulţilor. Practic, tuturor. Există filme pentru toate tipurile de personalitate.
Însă nu a fost deloc uşor să ajungem aici. Eliberarea din vamă a maşinilor (documente de import, autorizaţii, certificări) precum şi transportul de la Constanţa şi până la Bacău au constituit o adevărată aventură. Totul s-a terminat cu bine!
N-am deschis de mult timp. Abia ne facem cunoscuţi. Toţi cei care au testat experienţa virtuală 9D, în studioul nostru, au fost, unanim, entuziasmaţi, de aceea vrem să propunem o colaborare şcolilor şi grădiniţelor. Am dori, de asemenea, să organizăm petreceri pentru copii, petreceri private etc. Avem idei, proiecte, suntem deschişi la orice propunere şi facem acest lucru cu convingere şi pasiune. Prezenţa numeroasă în studioul Super Adventure ne va asigura că am luat decizia corectă.
Abia aştept să atingem o anumită rutină, ca să am timp să definitivez un proiect, început în ianuarie anul trecut, – o carte-dialog cu tatăl meu, scriitorul Viorel Savin. M-am gândit atunci la titlul «Regăsiri în oglindă», dar probabil că nu va mai rămâne aşa.
În orice caz, nu ştiu ce va mai urma, dar cunoscându-mă ştiu că voi continua să adaug alte şi alte piese puzzle-ului complicat al vieţii mele şi al familiei mele.
Mă conduc instinctiv după spusele liderului spiritual indian, Sathya Sai Baba, «Viaţa este un cântec – Cântă-l!, viaţa este un joc – Joacă-l!, viaţa este un vis – Realizează-l!»”
Batista pe țambal
Cazul fetiței târâte de un procuror din casa în care a crescut și livrate haiduceste familiei americane sub protecția trupelor speciale ale Poliției lasă o mulțime de semne de întrebare. Multă lume s-a declarat ultragiată, în mod firesc, de modul în care a fost bruscată fetița, atât fizic cât și psihic. E normal să fim bulversați de aceste imagini dar, cred eu, aceasta este cea mai mică problemă.
Chiar dacă pare mare, mai grav mi se pare decizia unei instanțe care desparte două surori, după ce niște funcționari de la Protecția Copilului ar fi refuzat solicitarea de adopție celor care au crescut-o.
Asta mi se pare mult mai strigător la cer și acest lucru ar trebui investigat de ceea ce numim noi „Justiție”. Lucru care, evident, nu o să se întâmple pentru că nu cred că desfășurarea de forțe a fost întâmplătoare. Acum, serios, după un infractor considerat periculos sunt trimiși doi polițiști fără veste antiglonț iar pentru a lua un copil sunt aduși „mascați” înarmați?
Și încă nu e nimic pe lângă desfășurarea de forțe ce a urmat pentru a se pune batista pe țambal: instituții de stat și mass-media s-au întrecut în a denigra familia de asistenți maternali; unele instituții de presă au șters știrile scrise despre cazul fetiței, altele au început să răstălmăcească faptele iar pe Facebook au început să fie blocați cei care dezvăluiau, de exemplu, că americanul care o înfiase pe micuță lucrează la o mare companie medicală care s-ar ocupa, între altele, și cu transplantul de organe.
Lucru curios, după ce a apărut informația, respectivul a început să blocheze accesul la contul de LinkedIn unde era postat CV-ul. Una peste alta, situația este ciudată de la un capăt la altul, însă, n-am nici o emoție că se va pune batista pe țambal. Sunt implicate atâtea persoane aflate de partea „care trebuie”, că va fi imposibilă o altă soluție. Cu siguranță îi vor găși vinovați pe asistenții maternali de „lipsirea de libertate” a copilei și-i vor „încălța” cu câțiva ani de închisoare, să se liniștească și să nu mai pună întrebări. Ehei, dacă era cineva de la „ăilalți” implicat… deja era arestat si condamnat… Așa, că… ghinion, cum ar spune președintele nostru. Dormiți liniștiți, sunteți pe mâini bune!
CSM Bacău a promovat în Liga a III-a
Victorioasă cu 5-0 acasă, în manșa tur a „barajului”, echipa lui Gheorghe Penoff a remizat (1-1) sâmbătă, în returul din deplasare cu Voința Albești
Din noul sezon care va începe pe data de 24 august, Bacăul va avea două echipe în Liga a III-a. Pe lângă Aerostar, retrogradată din eșalonul secund, județul nostru va conta și pe CSM Bacău, promovată în premieră din Liga a IV-a.
„CSMeii” pregătiți de Gheorghe Penoff și-au asigurat prezența în C grație succesului de la „baraj”, contra botoșănenilor de la Voința Albești. Victorioși cu 5-0 în manșa tur, disputată pe teren propriu, băcăuanii au remizat sâmbătă, 1-1, în deplasarea de la Albești. În retur, CSM Bacău a deschis scorul în min. 75, prin Zarzu, gazdele egalând pe final, dintr-o lovitură de la 11 metri.
„Suntem foarte bucuroși pentru îndeplinirea obiectivului. Echipa asta a crescut împreună, luând-o de la zero, iar promovarea în Liga a III-a constituie cea mai importantă realizare. Mulțumim conducerii clubului pentru întreg sprijinul oferit și sperăm ca și pe viitor să facem față cu succes provocărilor”, a declarat Gică Penoff, care a mizat pe următoarea garnitură în jocul retur de la Albești: Lepădatu- A. Istrate, Preda, Paveluc, Vlad, Păduraru- Nicodim, Maxim, R. Istrate, Zarzu- Bucur. Au mai evoluat: Hilițeanu, Bratu și Juncu.
În vederea sezonului din Liga a III-a gruparea condusă de Gheorghe Penoff și Sebi Păuceanu își va relua pregătirile pe data de 10 iulie. CSM Bacău va disputa meciurile de acasă din C pe stadionul „Letea”.
Porcișteanu câștigă și devine lider
Răspopa și Gîrtofan, pe podium
Un raliu fierbinte. La propriu și la figurat. Așa s-a dovedit cea de-a noua ediție a Raliului Moldovei Bacău powered by Dedeman Automobile. Derulată vineri și sâmbătă, în „triunghiul” Bacău- Moinești-Onești devenit deja familiar iubitorilor de motorsport, competiția care a contat drept etapa a treia a Campionatului Național de Raliuri Dunlop a fost câștigată de echipajul format din Valentin Porcișteanu si Dan Dobre. La bordul unui Citroen C3 R5, echipajul Porcișteanu/ Dobre a fost cronometrat cu timpul de o oră, 10 minute, 47, 9 secunde, fiind urmat în clasamentul general de Adrian Răspopa/ Cosmin Diacu (Skoda Fabia R5, cu timpul de 01.11:46,6) și de Dan Gîrtofan/ Tudor Mîrza (Skoda Fabia R5, cu 01.12, 05,3). Succesul lui Porcișteanu îl propulsează pe acesta pe locul 1 în ierarhia generală a Campionatului Național, detronându-l pe campionul en-titre Simone Tempestini, absent de la etapa băcăuană.
Come-back în forță
De fapt, absența lui Tempestini, aflat în „focul” Campionatului Mondial, a fost salutată de majoritatea rivalilor acestora în competiția internă. „O spun cu toată sinceritatea: Simone ar fi «ucis» competiția. Absența sa ne dă și nouă o șansă”, a declarat încă dinaintea startului Adrian Răspopa, aflat în dublă calitate: de organizator si de pilot. Revenit pe circuit după un an sabatic, băcăuanul Răspopa a avut un come-back în forță, răsplătit cu locul secund la general. De notat că, deși a înregistrat cel mai rapid timp la SuperSpeciala din centrul Oneștiului, care a pus punct zilei de vineri, Adi Răspopa a fost penalizat cu traseu incomplet, primind cel mai slab timp, plus 10 secunde de penalizare. Poziționat al treilea după prima zi, Răspopa a recuperat sâmbătă terenul pierdut și a tranșat în favoarea sa duelul pentru locul doi cu Dan Gîrtofan.
Succes categoric
În ceea ce-l priveste pe „Giri” Gîrtofan, acesta s-a consolat cu locul 3 la general, dar și cu victoria din ultima probă specială, cea de sâmbătă, de la Racova, care a contat și ca Power Stage. Revenind la câștigătorul Raliului Moldovei Bacău powered by Dedeman Automobile, Vali Porcișteanu, succesul său a fost unul categoric. După ce a dominat autoritar prima zi, la capătul căreia avea un avans general de peste 30 de secunde, echipajul Porcisteanu/ Dobre și-a adjudecat sâmbătă cinci din cele nouă probe speciale ale zilei, întregindu-si triumful. Ca o paranteză, celelalte patru probe s-au dovedit o „afacere” între Adi Răspopa și „Giri” Gîrtofan, care si-au împărțit victoriile. Porcișteanu triumfă pentru a doua oară în Raliul Moldovei Bacău, după ediția inaugurală din 2011, care i-a adus și titlul național. Si tot ca atunci, succesul îi permite să se poziționeze în fruntea clasamentului general, chiar dacă, prin revenirea lui Tempestini la următoarele etape, lupta pentru titlu se anunță deschisă.
Simone rămâne etalonul
„A fost un raliu greu. Încă nu am ajuns la maxim, dar se simte un progres si asta contează cel mai mult. Probele din prima zi, din jurul Moineștiului au fost plăcute din punct de vedere al pilotajului. Personal, le apreciez mai mult decât pe cele de lângă Bacău, chiar dacă pe acestea le știu încă din 2011, când am si câștigat aici titlul de campion”, a mărturisit Vali Porcișteanu, care a vorbit și despre duelul cu Tempestini: „Pe viitor, sper să ținem ritmul cât mai aproape de Simone pentru că el este etalonul”. Adi Răspopa s-a declarat foarte mulțumit de locul secund ocupat: „E un rezultat complet neașteptat. Dacă joi am luat prima oară contact cu mașina și am făcut teste unde ne-am simțit foarte bine, dar nu aveam niciun reper, la shakedown ne-am dat seama unde suntem și am fost destul de încrezători. Am făcut o cursă inteligentă, obținând un rezultat pe care l-aș numi spectaculos după un an și jumătate de pauză”. Raliul Moldovei Bacău powered by Dedeman Automobile a fost organizat de ACS Rally Spirit, sub egida FRAS, cu sprijinul Consiliului Județean Bacău și în asociere cu Primăria Onesti, Primăria Moinesti, Primăria Bacău și Primăria Zemeș.
La acest raliu a debutat și echipajul băcăuan format din pilotul Țugulea Lucian și copilotul Botezatu Romeo, pe o Dacia Logan pregătită pentru raliu. Debutul echipajului băcăuan în Campionatul Național de Raliu este unul promițător, acum având posibilitatea să se acomodeze cu mașina, ritmul competiției și să aleagă setările optime pentru mașina de concurs. Echipajul mulțumește partenerilor RHINO Safety (partener principal) , Aprex auto, Ravenol, Elmet, Art Design, Duo Cert Asigurări, pentru sprijinul acordat.
ATENȚIE: Rujeola nu ne lasă!
În județul Bacău au fost confirmate 4 noi cazuri de rujeolă, în condițiile în care, de la începutul anului s-au înregistrat în total 32 de astfel de cazuri. În toate situațiile, au fost luate măsuri pentru supravegherea clinico-epidemiologică de către medicii de familie a contacţilor, pentru o perioadă de 18 zile de la izolarea cazurilor, s-au izolat cazurile suspecte de rujeolă în Secţiile de Boli Infecţioase şi s-au vaccinat contacţii eligibili la vaccinare, inclusiv cei care nu au numărul de doze necesar conform vârstei.
Recomandările specialiștilor de la Direcția de Sănătate Publică sunt de vaccinare a copiilor eligibili la vaccinare, mai ales că această procedură este gratuită!
Rujeola este o infecție virală acută, extrem de contagioasă, caracterizată prin febră, tuse, rinoree, conjunctivită, enantem (semnul Koplik) pe mucoasele bucale și o erupție cutanată maculopapulară generalizată.
Conform site-ului Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile – Institutul Naţional de Sănătate Publică România, cazurile de rujeolă raportate săptămânal au avut debutul în urmă cu 2-4 săptămâni, iar confirmarea şi clasificarea unui caz durează, în medie, 3 săptămâni.
La ora actuală, la nivelul judeţului Bacău nu există niciun focar de rujeolă.
Admiterea în învățământul profesional 2019
Chiar dacă absolvenții de gimnaziu sunt în așteptarea rezultatelor la Evaluarea Națională (care se vor afișa marți, 25 iunie), cei care aleg să își continue studiile în învățământul professional/dual trebuie să se grăbească pentru că de astăzi, 24 iunie, începe înscrierea pentru această formă de educație. Sunt la dispoziție doar 2 zile pentru ca elevii care vor să-și exprime aceste opțiuni să depună fișa de înscriere la liceele care au clase profesionale și duale. Absolvenții de clasa a VIII-a trebuie să completeze aceste date la secretariatul școlii pe care au urmat-o.
Conform calendarul de admitere în învățământul profesional/dual pentru anul școlar 2019-2020 în perioada 24-26 iunie se depune fișa de înscriere pentru continuarea studiilor în această pregătire profesională, la liceele care organizează astfel de clase. În cazul în care unitatea respectivă a stabilit să organizeze și probă de admitere, aceasta se derulează în zilele de 27-28 iunie 2019. Elevii află rezultatele tot în aceste două zile (pe loc), iar cei care nu iau examenul se pot înscrie imediat la o altă școală profesională.
Calendar admitere învățământ dual 2019
Etapa I de admitere
• 24-26 iunie 2019: Elevii și părinții completează, la secretariatul școlii gimnaziale pe care a urmat-o, fișa de înscriere în învățământul profesional/dual;
• 26 iunie 2019: Afișarea listei candidaților înscriși, la sediul liceelor cu clase profesionale/duale;
• 27-28 iunie 2019: Examen de admitere în clasele duale, la specializările la care școlile au decis că este nevoie de așa ceva. Tot în aceste zile, candidații respinși la examen își ridică fișele de înscriere și se pot înscrie la clasele/școlile profesionale care nu au probe de admitere.
• 1 iulie 2019: Actualizarea și afișarea listei cu elevii înscriși la școlile profesionale/duale.
Etapa a II-a de admitere în școlile profesionale/ duale începe în data de 22 iulie 2019, cu înscrierea elevilor la clasele la care au rămas locuri libere.
În cadrul învățământului profesional profesional/dual, elevii fac 3 ani de pregătire teoretică la școală și pregătire practică în companii private, unde la finalizarea studiilor au întâietate la angajare. Pentru acest lucru se acordă și o bursă de: 200 lei lunar (de la bugetul de stat), dacă elevul este înscris la învăţământul profesional și de minimum 400 lei lunar (200 lei de la bugetul de stat şi minimum 200 de lei de la operatorul economic cu care elevul încheie un contract individual de practică), dacă elevul este înscris la învăţământul dual.
Cine se poate înscrie în învățământul profesional/dual:
• elevii care au promovat clasa a VIII-a în anul școlar curent;
• absolvenții clasei a VIII-a din seriile anterioare anului școlar curent;
• elevii din învăţământul special care finalizează învăţământul secundar inferior.
2.128 de locuri
Pentru anul școlar 2019-2020, în județul Bacău sunt 2.033 de locuri la învățământul profesional și 95 de locuri la învățământul dual, în creștere față de anul trecut când au fost puțin peste 1.500 de locuri.
18 licee și colegii în tot județul
Colegiile și liceele din Bacău care au în planul de școlarizare pentru anul școlar 2019-2020 și forma de învățământ profesional de stat și dual:
• Liceul Tehnologic „Petru Rareș” Bacău – domenii de pregătire: Mecanică, Turism și alimentație – 112 locuri;
• Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău – domenii de pregătire: Turism și alimentație – 84 de locuri;
• Liceul Tehnic „Anghel Saligny” Bacău – domenii de pregătire: Mecanică, Construcții, instalații și lucrări publice, Fabricarea produselor din lemn, Industrie Textilă și pielărie, Turism și alimentație – 280 locuri (din care 42 pe dual, la Mecanică);
• Liceul Tehnologic „Grigore Antipa” Bacău – domenii de pregătire: Turism și alimentație, Electronică automatizări, Mecanică – 140 locuri;
• Liceul Tehnologic „Dumitru Mangeron” Bacău – domenii de pregătire: Mecanică, Electromecanică, Turism și alimentație, Comerț – 252 locuri (din care 38 pe dual, Turism și alimentație, dar și la Comerț);
• Colegiul Tehnic de Comunicații „N.V. Karpen” Bacău – domenii de pregătire: Electromecanică, Electronică și automatizări, Estetica și igiena corpului, Turism și alimentație – 84 locuri (din care 15 pe dual, la Electromecanica);
• Colegiul Tehnic „Gh. Asachi” Onești – domenii de pregătire: Mecanică, Construcții, instalații și lucrări publice, Electric, Chimie industrială, Electronică și automatizări – 112 locuri;
• Liceul Tehnologic Onești – domenii de pregătire: Mecanică, Electric, Turism și alimentație – 224 locuri;
• Liceul Tehnologic „Petru Poni” Onești – domenii de pregătire: Turism și alimentație, Electric, Comerț, Mecanică, Estetica și igiena corpului – 168 locuri;
• Colegiul Tehnic „Gr. Cobălcescu” Moinești – domenii de pregătire: Mecanică, Industrie textilă și pielărie – 112 locuri;
• Colegiul Tehnic „Dimitrie Ghika” Comănești – domenii de pregătire: Fabricarea produselor din lemn, Mecanică, Industrie textile și pielărie – 84 locuri;
• Liceul Tehnologic Tg. Ocna – domenii de pregătire: Mecanică, Industrie textilă și pielărie, Electric, Turism și alimentație – 140 locuri;
• Liceul Tehnologic Dărmănești – domenii de pregătire: Mecanică – 56 de locuri;
• Liceul Tehnologic „Al. Vlahuță” Podu Turcului – domenii de pregătire: Construcții, instalații și lucrări publice, Comerț – 56 locuri;
• Liceul Tehnologic Răchitoasa – domenii de pregătire: Fabricarea produselor din lemn – 28 de locuri;
• Liceul Tehnologic „J.M. Elias” Sascut – domenii de pregătire: Mecanică, Turism și alimentație – 56 locuri;
• Liceul Tehnologic „G.J. Cancicov” Parincea – domenii de pregătire: Agricultură – 56 de locuri;
• Liceul Teoretic „Ion Borcea” Buhuși – domenii de pregătire: Industrie textilă și pielărie, Comerț, Construcții, instalații și lucrări publice – 84 locuri.
Inaugurare în Prăjești: „O sală de festivități pentru întreaga comunitate”
Sute de locuitori s-au adunat duminică, 23 iunie, în centrul comunei Prăjești pentru a fi martori la inaugurarea Căminului Cultural, un obiectiv pe care și l-au dorit foarte mult. Alături de ei, la eveniment, au fost prezenți oficiali ai județului, politicieni, consilieri locali.
„Sala de festivități” va găzdui aniversări și comemorări, nunți, botezuri, serbări și alte manifestări laice sau religioase organizate de locuitorii din Prăjești. „Va fi un loc în care oamenii se vor aduna pentru a socializa și a sărbători împreună toate momentele importante, ca o adevărată comunitate”, a declarat Petre Damian Jicu, primarul comunei.
Edilul a mulțumit consătenilor din țară și din străinătate care „au înțeles și au crezut că se poate”, angajaților Primăriei Prăjești, voluntarilor, într-un cuvânt tuturor celor care „au contribuit cu ce au putut. Și o floare a contat și contează. Este o mare realizare pentru comună, este necesară și încercăm să o facem utilă.”
Sala de festivități are 190 de locuri și a costat 1.200.000 de lei, sumă asigurată din bugetul comunei. Slujba de sfințire a noului așezământ cultural a fost oficiată de preotul ortodox Ionel Ștefan și preotul catolic Emanuel Antal.
„Este o sală destinată catolicilor și ortodocșilor deopotrivă, pentru că noi întotdeauna ne-am înțeles bine și am trăit împreună ca frații”, a precizat Petre Jicu, în final.
Dispute, idei și (contra) argumente pentru un proiect de hotărâre la Consiliul Local Onești
Ceea ce a gândit primarul Oneștiului, Nicolae Gnatiuc că poate face ”peste noapte”… nu s-a adeverit, consilierii locali ai municipiului arătând, prin votul dat unui proiect de hotărâre, că nu sunt de acord cu luarea unor decizii pripite! Astfel, cu convingerea că ”se produc prejudicii pentru că sumele de încasat sunt mai mici decât cele pe care le are Primăria Onești de plătit la taxa specială de salubrizare”, primarul municipiului a marjat pentru creșterea mai mare a acestor sume! Nicolae Gnatiuc a menționat:”Nu este normal să impunem un lucru dar dacă sunt oneșteni care nu își asumă plata unui număr de persoane în familie a acestei taxe atunci impunem noi! Din start Primăria Onești pierde dar dacă suntem pasivi și nu luăm măsuri să corijăm o situație, lucrurile se vor agrava!” Pentru a lămuri această situație juristul Robert Ionuț Chiriac a declarat:”La impunerea pentru această taxă am mers pe ideea că sunt multe apartamente nelocuite și în multe cazuri moștenirea nu este dezbătută. S-a constatat că avem de plătit o cantitate de gunoi, avem și o bază de impozitare și sunt locuitori ai municipiului care stau în pasivitate și nu declară toate persoanele care trebuie ca să plătească taxa de salubrizare! Această situație se întâlnește și la persoanele juridice… Astfel, pentru apartamentele nelocuite impunem patru persoane, lucru ce a fost realizat de alte autorități locale (la Sibiu)”. Prezent la dezbaterea acestui proiect de hotărâre Gheorghe Racu, președintele Federației asociațiilor de Proprietari din Onești a solicitat ”să se dea un termen – limită de 60 de zile pentru că mulți proprietari de apartamentre nu vor plăti această taxă, considerând-o ca o sancțiune pentru ei” Deși Elena Pașcu Apăvăloaie (consilier local al PNL), a cerut încă de la deschiderea ședinței ca acest proiect să fie retras de pe ordinea de zi deoarece solicită multe discuții intense și trebuie ca toate modificările să fie menționate pe Transparență decizională, primarul Oneștiului Nicolae Gnatiuc a menționat că ”proiectul face referire la persoanele ce nu declară și în lipsa acestuia se produc prejudicii!” Din aceste confruntări elocvent este votul consilierilor locali: 11 au votat pentru și 9 împotrivă iar ”proiectul a picat”, nefiind întrunită majoritate de voturi!
Într-o atare situație primarul municipiului Onești, Nicolae Gnatiuc, a convocat o ședință extraordinară a Consiliului Local (ce a avut loc în ziua de 18 iunie), la care a fost repus pe ordinea de zi proiectul de hotărâre referitor la taxa specială de salubrizare! ”Luptele au reînceput” încă din momentul în care Elena Pașcu (consilier local PNL) a menționat că ”este un lucru injust ca oneștenii ce lucrează în străinătate, ce vin acasă vara pentru 2 – 3 săptămâni să plătească valoarea acestei taxe pentru un an întreg!” Ea a făcut referire și la oneștenii care lucrează în diferite orașe ale țării, ce trebuie ca să plătească această taxă.
Pe un ton mai dur, primarul Oneștiului Nicolae Gnatiuc a menționat că ”acest proiect nu face referire la cei care se declară beneficiari ai serviciului de salubrizare ! Există familii (unde se poate demonstra consum de apă, de energie, etc), care nu declară nimic pentru salubrizare și în acest fel își bat joc de ceilalți! De aceea, impunem patru persoane, acest fapt determinându-i pe cei care nu declară să vină la Primăria municipiului și să menționeze câte persoane au familiile lor de declarat! După ce am pus pe ordinea de zi pentru a doua oară acest proiect de hotărâre voi face un raport către Curtea de Conturi, cu modul cum a votat fiecare consilier local!”
În fața unei surprinderi totale a consilierilor locali ai Oneștiului, Nicolae Gnatiuc a menționat în finalul declarației că ”așteaptă o altă propunere la acest proiect de hotărâre!” După o pauză de consultări cu juriștii și economiștii primăriei oneștene a reprezentanților din Consiliul Local a partidelor politice s-a găsit și soluția: Obligația de a declara numărul de persoane ce trebuie să achite taxa specială de salubrizare revine proprietarului imobilului iar la fiecare scară de bloc din municipiu precum și la casele locuite se vor pune afișe, pe înțelesul tuturor cu acest proiect de hotărâre. Fiind menționat în această formă toți consilierii locali au fost de acord cu proiectul ce a stârnit multe dispute și o puternică confruntare de idei și argumente. Ion Moraru
Bacăul sub cod roșu. Ce s-a întâmplat pe șosele
Bacaul este, astăzi, sub cod roșu de furtună. Ploaia și rafalele de vânt au pus la grea încercare infrastructura rutiera a județului.
FOTO: Robert Zav
FOTO: Nicu Chiriac
În urma avertizărilor meteorologice periculoase COD PORTOCALIU și COD ROȘU, pompierii au fost solicitați să intervină pentru evacuarea apei din gospodării în localitățile Valea Budului, Trebeș, Măgura, Hemeiuș.
La Luncani. FOTO: Marius Gabor
Cartierul CFR. VIDEO: Lucian Mitrofan
Hidrologii au emis duminică o avertizare Cod portocaliu de inundaţii pentru râuri din judeţele Bacău, Harghita, Covasna şi Vrancea, valabilă între orele 14:10 şi 23:00.
Ca urmare a precipitaţiilor înregistrate în ultimele ore, a precipitaţiilor prognozate şi propagării, se pot produce scurgeri importante pe versanţi, torenţi, pâraie, viituri rapide pe râurile mici cu posibile efecte severe de inundaţii locale şi creşteri importante de debite şi niveluri cu posibile depăşiri ale Cotelor de inundaţie pe râurile mici din bazinele hidrografice: afluenţii de dreapta ai Trotuşului aferenţi sectorului aval S.H. Goioasa – amonte S.H. Vrânceni, Putna – bazin aferent amonte S.H. Colacu, Milcov – bazin superior, respectiv judeţele Bacău, Harghita, Covasna şi Vrancea, a anunţat Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor (INHGA).
Luncani - Mărgineni (FOTO: Cristian-Ovidiu Droanga)
In urma fenomenelor hidro-meteorologice din data de 23.06.2019 (COD PORTOCALIU si COD ROSU) forte si mijloace din cadrul ISUBC intervin in localitatile Margineni, Magura si Hemeius, pentru inlaturarea efectelor negative, astfel: 63 de pompieri, 9 autospeciale si 12 motopompe.
Informare DelGaz Grid ora 22:00: localitati afectate total 4 (Luizi-Calugara, Magura, Barati, Margineni), localitati afectate partial 3 (Bijghir, Saucesti, Serbesti), consumatori nealimentati 6148, linii electrice nealimentate partial 3, posturi de transformare nealimentate 115. Actioneaza 6 echipe de la DelGaz Grid pentru identificare, izolare defectiune si realimentare consumatori.
Ia este templul culturii culturii române
Duminică, 23 iunie, de la ora 11.00, în Piaţa Tricolorului din Bacău, a avut loc o mare manifestare, o explozie de bucurie şi culoare, în care au strălucit frumoasele ii româneşti, aduse din toate zonele judeţului. A fost ediţia a II-a Zilei Universale a Iei a fost organizată de Direcţia Socială a Municipiului Bacău, împreună cu Centrul de Informare Europe Direct Bacău şi în colaborare cu Complexul Muzeal “Iulian Antonescu” şi Şcoala Populară de Arte şi Meserii. Din partea organizatorilor am stat de vorbă cu Carmen Mihaela Diaconu, director al Direcţiei de Asistenţă Socială a Municipiului Bacău:
”Astăzi sărbătorim cămaşa tradiţională românească, care ne duce cu gândul la cufărul cu zestre a străbunicelor şi bunicelor noastre, la satul românesc, la obiceiurile şi tradiţiile româneşti pe care avem datoria să le cinstim şi să le păstrăm. După cum se ştie ia românească a devenit brand de ţară, este motiv de inspiraţie pentru mari case de modă, este subiect pentru pictori celebri. Alături de noi au venit creatori populari autentici, nu numai de ii, dar şi de alte obiecte şi produse culinare tradiţionale. Ne bucurăm că au venit foarte mulţi băcăuani ceea ce ne arată că iniţiativa noastră este apreciată.”
În preajma scenei au fost amenajate foarte multe standuri cu obiecte frumoase, tradiţionale, care puteau fi achiziţionate, la loc de cinste fiind, cum era şi normal, ia noastră.
Despre istoria iei a vorbit Iulian Bucur, şef şecţie Etnografie a Complexului Muzeal “Iulian Antonescu”, care a exemplificat vechimea iei pe teriotriile româneşti cu descoperirile de la Adamclisi, care atestă existenţa ca port al acelor locuitori a iei şi a fustei tradiţionale, care a trecut peste timpuri şi a rezistat până astăzi. “Putem spune că ia este şi a devenit templul culturii noastre, pe care suntm obligaţi să o ducem mai deaprte”, a mai spus Iulian Bucur.
Timp de mai bine de trei ore, au susţinut spectacole de muzică şi dansuri polulare elevi de la Palatul Copiilor, de la Şcoala Populară de Arte şi Meserii, Grupul “Ghiocelul” al Centrului de Zi Clubul Pensionarilor “Club 60+”, Ansamblul Folcloric „Busuiocul”, Asociaţia cultural-educativă „Vatra satului, a Centrului de Zi „dr. Ştefan Ciobanu” al FSC.
S-AU APRINS FOCURILE ÎN NOUL RESTAURANT SAVARIN@hotelbohemia
Prânzul, cina și toate evenimentele private sunt acum mai spectaculoase ca niciodată.
Am mers. Am văzut. Ne-a plăcut.
Se pare că un lucru a fost sigur încă de la început, și asta nu pentru că bucătăria italiană nu ar fi corect apreciată, ci pentru că orașul este suprasaturat de paste și pizza, așa că s-a dorit ca noul restaurant să ofere opțiuni și alegeri culinare diferite.
Meniul este simplu și curat, o excursie rapidă în câteva locuri frumoase din lume, cu rețete interpretate atent în ușoare accente asiatice și câteva combinații clasice ce se regăsesc în restaurante din întreaga lume. Și pentru că hotelul este vizitat des de turiști străini, a fost adăugată o secțiune mică cu produse specifice zonei, iar tentația a fost atât de mare încât echipa nu s-a putut abține să nu își pună amprenta personală.
Un loc boem. Chiar pentru o noapte.
Într-o zonă retrasă a Bacăului, acum 4 ani, o familie a decis să înceapă construcția unui hotel dedicat în special oamenilor de afaceri ce vizitează orașul, ca, mai apoi, locul să fie bine apreciat de turiști sau de simpli vizitatori și musafiri ai orașului.
Hotel Bohemia nu este mic, dar nici mare. Cele 24 de camere amenajate în cromatici diferite oferă confortul și liniștea necesară celor ce se opresc peste noapte, fie în vizită, fie în interes de serviciu.
Cărțile de specialitate spun că pentru un hotel sau un restaurant cel mai important lucru este locația, dar Bohemia contrazice aceasta teorie și demonstrează că pasiunea, bunul gust și alegerea oamenilor care formează echipa sunt elementele cheie pentru succes.
Sala de conferințe, dotată cu tot ce este necesar, este mică și cochetă și oferă oricui este interesat locul perfect pentru întâlniri, prezentări și ateliere.
Creator de arome. În fiecare zi.
Începând din luna mai, o frumoasă poveste își scrie acum primele pagini. O poveste construită din trăirile, amintirile și experientele personale ale tuturor celor ce formează noua echipă Savarin.
I-am cunoscut pe Simona și Mircea, „părinții”, cei din spatele ideii, care zi de zi au construit reputația locației și au convins, în decursul celor aproape 4 ani, sutele de musafiri că au de ce să se întoarcă mereu în intimitatea, curățenia și bunul gust al hotelului și să savureze în fiecare dimineață din micul dejun special. Am stat de vorbă cu ei și am fost impresionat de modul sănătos și profesionist în care își construiesc afacerea de familie, felul în care „toarnă” fundația unei locații pline de frumos și de bun gust, atât estetic, cât și culinar.
L-am cunoscut pe Cătălin, consultantul executiv al proiectului, care vine cu o experiență de peste 20 de ani în industria ospitalității, „martor și dirijor” al multor începuturi mici și mari, pe Loredana și Ștefan, chefi bucătari, și ei acumulând experiențe în restaurante de top, pasionați de arta culinară, fini cunoscători de rețete și combinații spectaculoase. Toată echipa e profesionistă, de la recepționeri la cameriste, ospătari, barmani și bucătari, ce au acceptat cu drag și entuziasm noua provocare a vieții lor.
Ce este un RESTAURANT?
Și nu mă refer aici la definiția din DEX care explică succint și exact ceea ce înseamnă. Pentru că se pare că este mult mai mult de atât. Este o rețetă complexă cu multe incrediente: decor, muzică, ambient, miros, culoare, pasiune, entuziasm, efort, timp, oameni, răbdare. Și, cu siguranță, multe altele.
De ce Savarin?
Cred că este momentul în care e nevoie să alegi numele unui restaurant e ca acela în care vrei să îți botezi copilul. Trebuie să fie perfect și frumos. Să reprezinte conceptul și idea, să fie ușor de ținut minte și de pronunțat.
Nu știm dacă este vorba de nostalgia savarinelor însiropate, de gustul extrem de dulce sau de frișca bogată și de jeleul de deasupra. Ceva acolo, tot este! Decorul boem al hotelului, numele acestuia cu origini latine, ideile de design ce cuprind în mare parte elemente din natură cât și culori calde, toate au generat, se pare, alegerea numelui.
Dacă ar fi fost cuvântul RESTAURANT de gen feminin, poate i-ar fi spus Savarina. Dar nu e. Și da, am aflat că în meniu va fi inclus în curând și celebrul desert, dar după o rețetă proprie. Și că vor fi multe alte surprize, dar nu divulgăm nimic acum, ci lăsăm să fie descoperite.
Ideea este că toți cei care au intrat în restaurant, au zis wow, mulți au fost plăcut surprinși și au declarat că este locul ideal și intim pentru o mică petrecere sau un botez, o prezentare de produse sau servicii, o cină în doi sau mai mulți.
Nu a fost ușor ca hotelul să aibă clienții pe care îi are acum. A durat ani. De ce să mergi să încerci noul meniu? Pentru că ești curios! Așa se întâmplă mereu când se deschide o nouă locație.
“Ai auzit! S-a deschis un nou restaurant ! Hai să vedem cum e!” Te uiți puțin pe pagina de facebook, vezi interiorul, meniul și câteva fotografii cu mâncarea. Totul e nou și pare interesant, suni prietenii, familia, îți iei iubita de mână și mergi într-acolo. Măcar de curiozitate și tot o faci!
Toți cei din industria ospitalității muncesc mult, cu drag și pasiune. Toți trebuie apreciați și respectați pentru efortul lor în a face fiecare moment culinar memorabil. Toți amenajează frumos întreaga locație și cumpără cele mai noi și performanțe echipamente și utilaje profesionale. Ce face însă diferența între restaurante? Meniul? Serviciile? Designul ? Detaliile. Muzica. Aspectul farfuriei? Gustul unic?
La plecare toate te vor face să te întrebi: „Ce s-a întâmplat de mă simt atât de bine?” Vei constata că o mare parte din misiunea celor de acolo a fost atinsă cu succes. Pentru că nu este doar despre mâncare sau despre decor, meniu ori servicii. Sunt toate la un loc.
Și nu este o competiție, un concurs, ci este aventura fiecărui restaurant în parte, iar totul este gândit spre satisfacerea fiecărui client.
Iar Savarin încearcă să facă lucrurile ușor diferit, fără a vrea să impresioneze, ci să ofere noi experiențe culinare, dar, mai ales, de… stare!
Cinici de profesie
Se spune că regele Solomon îl implora pe cel veşnic să-l binecuvânteze cu o inimă inteligentă. Pornind de la această rugă, Alain Finkielkraut, a scris o carte care se intitulează chiar aşa „O inimă inteligentă”. Cu siguranţă, cei care l-au insultat, lunile trecute, în cartierul Montparnasse, pe acest filosof şi academician binecunoscut, o personalitatea marcantă a Franţei, nu au o astfel de inimă. Violenţii manifestanţi, numiţi „Vestele galbene”, l-au făcut „sale sionist, grosse merde sionist”, strigând că ei sunt poporul şi Franţa e a lor. O barbarie absolută!
Dar să revin la carte. Finkielkraut îşi argumentează astfel demersul: „La sfârşitul acestui secol devastat de fărădelegile cumulate ale birocraţilor, adică de o inteligenţă pur funcţională şi de posedaţi, adică de o sentimentalitate sumară, binară, abstractă, suveran de independentă faţă de singularitatea şi faţă de precaritatea destinelor individuale, această dorinţă de a fi înzestrat cu perspicacitate afectivă şi-a păstrat întreaga sa valoare”.
Nu se ştie dacă Dumnezeu i-a împlinit aprinsa rugăminte a celui mai înţelept rege biblic. El păstrează tăcerea, privindu-ne, de oriunde s-ar afla. Nu răspunde, nu iese din rezerva lui, nu se amestecă, nu intervine în treburile oamenilor. Nu vreau să cred că ne-a părăsit, aşa cum susţin necredincioşii, liber cugetătorii, scepticii şi cinicii de profesie. Prea îi umpleam agenda, spune eseistul amintit, aşa că El ne-a abandonat nouă înşine. Şi atunci, cui îi mai putem adresa ruga binecuvântării cu o inimă inteligentă? Alain Finkielkraut are un răspuns foarte limpede la această întrebare, spunându-de (şi încercând să ne convingă prin cartea sa) că literatura, artele, filosofia ne pot ajuta să descifrăm câte ceva din enigmele, din misterele lumii. Prin medierea lecturii şi prin reflecţie putem ajunge la o înţelegere superioară a rostului nostru în lume, aşadar. Dar nenorocirea vine de acolo că noi, oamenii, am început de la o vreme să nu mai simţim lipsa nimănui. „Într-o bună zi lumea o să dispară şi voi o să aflaţi asta de la televizor”, sună o replică dintr-o piesă contemporană.
Şi asta pentru că suntem din ce în ce mai înstrăinaţi, mai indiferenţi, mai individualişti. Ne amintim de lucrurile bune, frumoase, umane, în fond, numai cu anumite ocazii. Vorbim despre suflet, generozitate, apropierea de oameni, întrajutorare, despre solidaritate, înţelegere, armonie, numai cu anumite prilejuri şi la sărbătorile religioase. Le bifăm, facem risipă de vorbe, de urări, dar în noi nu se schimbă nimic, şi rămânem la fel de învrăjbiţi, de divizaţi după propriile interese. Egoismul triumfă mereu, instinctele rudimentare, insensibilitatea şi grobianismul. Ca să continui câteva din rândurile scrise în Hubloul de săptămâna trecută, a fi misogin la modul agresiv, afirmând că femeia e inaptă de creier şi e bună doar pentru satisfacţia cărnii, e proba unui instinctualism grosolan, camuflat de o trăncăneală filosofardă, machistă. Nici femeile şi nici bărbaţii (care nu trebuie nici uniformizaţi, şi nici egalizaţi) nu cred că au fost creaţi pentru a fi obiect de studii, mai mult sau mai puţin savante. Ci pentru a trăi împreună şi a se bucura unii de ceilalţi. Misoginismul, ca şi misandria – jocul de-a superioritatea între sexe, aparţinând unor cinici de profesie, mi se pare infantil şi inutil – sunt atitudini extreme, contraproductive, ca să zic aşa, denotând o gravă ruptură în unitatea minte–inimă.
Victoria lui Porcișteanu
Valentin Porcișteanu a câștigat ediția 2019 a Raliului Moldovei Bacău powered by Dedeman Automobile.
La bordul unui Citroen C3 R5, echipajul Porcișteanu/ Dobre a dominat ediția a noua a raliului băcăuan care a contat pentru etapa a treia a Campionatului Național.
Victoria lui Porcișteanu relansează lupta pentru titlul national, asta în condițiile în care competiția băcăuană derulată în acest weekend a înregistrat absența campionului și liderului general, Simone Tempestini.
Revenit în circuitul competițional cu ocazia raliului de casă, pe care l-a și organizat, băcăuanul Adi Răspopa a urcat pe podiumul etapei a treia, la fel ca și Dan Gîrtofan, cel care, cu timpul de 03.34.80, a fost cel mai rapid pilot al ultimei probe, cea derulată la Racova și care a contat și ca power-stage.
”Ne bucură că am câștigat acest raliu. Știam că nu va fi ușor, însă, odată cu victoria din această etapă, suntem încrezători referitor la ceea ce va fi în continuare. Am făcut și spectacol, nu am mers la maximum, dar a fost sufcient cât să ne atingem obiectivul”, a declarant Vali Porcișteanu, care triumfă pentru a doua oară în Raliul Moldovei Bacău, precedentul succes fiind înregistrat în 2011, la ediția inaugurală.
Accident de muncă la înălțime: un macaragiu a rămas fără o palmă
Pompierii băcăuani au intervenit pentru a degaja un macaragiu care a suferit un accident de muncă.
Incidentul s-a petrecut pe strada Chimiei din Bacău.
Palma stângă a șoferului unei macarale a fost amputată. Bărbatul lucra la o înălțime de 30 de metru iar pompierii au intervenit pentru a-l coborî.
Barbatul a fost accidentat de o piesă metalică ce a căzut peste mâna și piciorul său.
El s-a ales cu o fractură deschisă la gleznă stângă și cu palma stângă amputată.
Victima a fost preluata de un echipaj din cadrul SAJ Bacău.
Identificaţi şi cercetaţi de poliţiştii din Moineşti după ce ar fi sustras bunuri în valoare de 8.500 de lei
Poliţiştii Secţiei 2 Poliţie Rurală Moineşti au identificat cinci persoane bănuite de sustragerea unor bunuri din trei locuinţe din mediul rural. Acestea sunt cercetate pentru comiterea infracţiunilor de furt calificat.Prejudiciul a fost recuperat de poliţişti aproape în totalitate.
Poliţiştii din cadrul Secţiei 2 Poliţie Rurală Moineşti au fost sesizaţi cu privire la faptul că, în perioada 14-17 iunie a.c., persoane necunoscute au pătruns în locuinţe din comunele Pârjol şi Strugari, de unde ar fi sustras bunuri în valoare de 8.500 de lei.
În urma activităţilor de cercetare efectuate, poliţiştii au reuşit identificarea a cinci bărbaţi, cu vârste cuprinse între 17 şi 52 de ani, bănuiţi de comiterea faptelor.
Doi dintre autori, ambii de 17 ani, din comuna Pârjol, ar fi pătruns în locuinţa unei femei, de unde ar fi sustras două butelii de aragaz.
Un bărbat de 52 de ani, din comuna Strugari, ar fi pătruns în locuinţa unei femei din localitate, de unde ar fi sustras bani şi un telefon mobil.
De asemenea, un tânăr de 18 ani, din comuna Ungureni şi un bărbat de 34 de ani, din comuna Livezi, ar fi sustras mai multe scule, acumulatorul unui autoturism din garajul unei femei din comuna Strugari, precum şi 80 de litri de motorină din rezervorul unui camion.
Prejudiciul a fost recuperat de poliţişti în proporţie de 90%.
S-au întocmit dosare penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat.
