Întâmplarea face că am dat peste Dirty Harry (1971), primul film din seria cu inspectorul Callahan interpretat de Clint Eastwood. Evident, după ce l-am văzut, am căutat detalii și am aflat, cu satisfacție, că mai există încă patru filme cu acest personaj. După ce le-am văzut mi-am dat seama că măcar pe unul îl văzusem în copilărie, dar nu asta e important. Important este că filmele sunt total diferite de ceea ce se face în ziua de astăzi, au tensiune adevărată, au joc actoricesc și, mai ales, au actori adevărați.
Faceți o comparație, de exemplu, între primul film din seria Rambo și restul, mai ales ultimele, care nu sunt decât propagandă. Țin minte și acum secvență din Rambo nuștiucât, când era el și încă unul pe un câmp iar spre ei venea toată armata sovietică din Afganistan. Când camaradul său îl întreabă ce o să facă, el răspunde sec “Îi înconjurăm”. Și, evident, i-au bătut pe toți rușii cu tancuri și elicoptere și așa mai departe.
Și, apropo de propagandă, nu trebuie ratat Aleksandr Nevski, din 1938, film pus la index pe motiv că era prea anti-german dar scos rapid și difuzat în toată țară după invazia din 1941. Poate fi considerat film de propagandă, dar, în același timp, mi s-a părut și un film bine făcut și jucat, muzică fiind semnată de renumitul compozitor Serghei Prokofiev, iar regia de Serghei Eisenstein. Ca fapt divers, muzica originală a fost înregistrată prost și, acum câțiva ani, filmul a fost refăcut cu dialogurile originale dar cu coloana sonoră reinterpretată.
Un film pe care l-aș recomandă oricând este “În arșița nopții”, cu Sidney Poitier. E clar, l-am văzut înainte de 1990, dar l-am revăzut cu plăcere și după, de câte ori am avut ocazia. Dacă-l povestesc, stric toată magia; trebuie să-l vedeți. Poitier n-a luat Oscarul pentru rol, premiul ajungând la Rod Steiger, care joacă rolul șerifului.
Dar dacă am ajuns la filme clasice, cred că merită menționat Șoimul Maltez (1941), cu Humphrey Bogart în rolul detectivului particular Sam Spade. Cred că de pe atunci au început să fie în vogă filmele cu detectivi particulari abordati de câte o femeie fatală să-i rezolve un caz care nu este ceea ce pare… Complicat, în fine. Filmul, însă, e bun, trebuie văzut!
Înainte de 1990 erau la modă filme “de acțiune” gen «Unde se avântă vulturii» sau «Duzina de ticăloşi», bunicele dar care nu se ridică, totuși, la nivelul filmului «Eroii lui Kelly», măcar pentru faptul că acesta din urmă este un film cu anti-eroi, care dă de pământ cu mitul eroului american care eliberează Europa.
Și dacă vorbim de filme de război, dacă aveți inima tare, aruncați un ochi pe “Du-te și vezi” (Idi i smotri – 1985), film dur de război. Se spune că personajul pricipal, având 16 ani, a jucat în anumite scene sub hipnoză pentru a nu fi afectat emoțional.
Filme românești? Dacă nu ați văzut, uitați-vă la «Telegrame» (1959), o foarte bună ecranizare după Caragiale și veți vedea politica noastră de azi. În plus, jocul actorilor este absolut fenomenal. Merită să pierdeți o ora și ceva din viață!
