De șapte ani, Teatrul Municipal ”Bacovia” a devenit, prin Concursul de Dramaturgie Bacău Fest Monodrame, platformă de dezbatere și promovare a dramaturgiei contemporane, a temelor pe care spectatorul contemporan le identifică adesea ca realități proprii, oricât ar fi, uneori, de inconfortabile. Textele declarate câștigătoare, de un juriu de specialiști din domeniu, sunt montate pe scena băcăuană, în anul următor, iar recitalurile actoricești care au la bază aceste piese devin voci ale unor răni mute, de care suferă societatea în care trăim. ”Tiadora”, piesa câștigătoare a Marelui Premiu, la Bacău Fest Monodrame 2019, aparține scriitoarei Maria Manolescu Borșa, ale cărei texte au fost montate pe mai multe scene din România.
Maria Manolescu Borșa este dramaturgă și prozatoare. A debutat în 2006 câștigând concursul dramAcum, a absolvit Masterul de Scriere Dramatică din cadrul UNATC şi a participat în 2007 la Rezidenţa de Dramaturgie de la Royal Court Theatre. Cele mai cunoscute piese ale sale sunt With a Little Help from My Friends, Sado-Maso Blues Bar, Ca pe tine însuți, Sclavi și Micul nostru centenar. În 2019 Maria a primit premiul pentru dramaturgie oferit de Scena.ro în cadrul Premiilor Sofia Nădejde pentru literatură feminină. A publicat recent romanul Vânători-culegători la Polirom, iar în prezent este doctorandă în teatru la Universitatea de Arte din Târgu Mureș și locuiește în București împreună cu soțul ei și fiul lor. Textul său Tiadora va fi montat pe scena băcăuană de către regizorul Sorin Militaru, protagonista spectacolului fiind actrița Eliza Noemi Judeu. Din echipa de creație vor face parte și scenograful Horațiu Mihaiu și Bogdan Mihăilescu, creator video – concept. Premiera noii producții este programată pentru începutul stagiunii 2020 – 2021.
”Tiadora este povestea unei victime a violenței domestice
– Care este povestea textului ”Tiadora”, care ți-a adus Marele Premiu la ediția 2019 a Concursului de Dramaturgie Monodrame, organizat de Teatrul Municipal ”Bacovia”? De ce l-ai scris?
– ”Tiadora” este povestea unei victime a violenței domestice – din păcate un subiect foarte fierbinte în perioada în care am scris piesa, dar și acum. Când am scris acest text, subiectul era politic, era un context în care Fundația Anais pierduse sprijinul autorităților și nu mai putea ajuta o mulțime de femei care aveau disperată nevoie. Între timp, în contextul pandemiei actuale, au crescut și mai mult cazurile de violență domestică, femeile și copiii agresați de partenerii lor devenind complet izolați și la cheremul agresorilor și mai frustrați… E îngrozitor, îmi imaginez, să-ți fie frică și să fii agresat tocmai de oamenii la care ai căutat cel mai mult iubirea. Ce mi-am dorit eu a fost să aduc o poveste nouă și surprinzătoare, care să facă publicul să uite de disonanțe și să-și dea puțin timp pentru reflecție și puțin spațiu mental pentru empatie. Pentru că foarte mulți dintre noi, când ne simțim neputincioși în fața dramei altora, găsim tot felul de scuze de genul ”eu oricum n-am cu ce să ajut”, ”dar e și vina lor”. Există această tendință de a învinovăți victimele, treaba asta se întâmplă frecvent în România, am auzit mulți oameni zicând ”Dar e vina lor”,”Dar de ce stau?”, ”Dar de ce nu pleacă?”. Cred că e, de fapt, un mecanism de apărare în fața neputinței. De aceea, personajul meu iese puțin din ceea ce ne imaginăm despre victime: e o femeie cultivată, o artistă, și sper ca asta să-i facă pe spectatori conștienți că oricui i se poate întâmpla, și, de asemenea, că oricine poate semnala și ajuta. Am vrut ca textul să forțeze disonanțele cognitive, să ridice niște semne de întrebare, care ne-ar ajuta, cred eu, să nu mai fim așa de categorici când credem că știm cine e de vină. Pentru că asta face o poveste bună și proaspătă, te face să vezi lumea cu ochi noi, și în breșa asta de prospețime are șanse să se nască empatia, iar odată cu empatia e posibil să vină și disponibilitatea noastră de a chestiona ce putem face noi în legătură cu subiectul. Să stai la teatru și să privești viața în față împreună cu alți oameni e un exercițiu care te poate ajuta să nu mai întorci jenat sau speriat privirea când întâlnești o astfel de poveste în realitate. Pentru că nu tu ești cel care are cele mai mari motive să fie speriat.
– De ce te-ai înscris la acest concurs? Cum ai aflat de el?
– Am trimis textul pentru că Gabi Sandu, câștigătorul de anul trecut, dramaturg și actor, a funcționat ca un ambasador al concursului, a dat sfară în țară că e un concurs pe bune. Știm că nu toate sunt așa, iar asta mi-a dat încredere.
– Textul tău ”Tiadora” va fi montat pe scena Teatrului Municipal ”Bacovia”, ca premiu Bacău Fest Monodrame. Unde s-au mai montat piesele tale?
Piesa With a little help from my friends, debutul meu de dramaturg, a fost montată la Iași, în 2007, de regizorul Radu Apostol, care la vremea aceea făcea parte din dramaAcum – grupul care a făcut enorm pentru dramaturgia românească. Atunci am colaborat și cu Gianina Cărbunariu, care mi-a montat Sado–Maso Blues Bar, text dezvoltat într-o rezidență dramAcum, la Teatrul Foarte Mic, în 2007. Cu Radu Apostol am mai lucrat și alte spectacole, cum a fost Ca pe tine însuți, la Teatrul Foarte Mic, un spectacol despre persoanele fără adăpost. Apoi, regizorul Theodor-Cristian Popescu a montat la Cluj spectacolul Sclavi, o co-producție Asociația Colectiv A și Fabrica de Pensule. Din păcate spectacolul nu s-a jucat foarte mult, dar e unul din cele mai importante pentru mine, cu o atitudine și o temă greu de înghițit pentru cei care nu vor să creadă că sclavia există și la noi, sau pentru cei deranjați de propria lor ipocrizie – artiști, formatori de opinie, autorități. Recent, With a Little Help from My Frends a fost montat și de Alexandru Mâzgăreanu la Excelsior, cu o distribuție excelentă. Cele mai recente spectacole montate după textele mele sunt Micul nostru centenar, scris în rezidența Drama 5 de la Reactor de creație și experiment Cluj și montat acolo în 2018 de regizorul Dragoș Alexandru Mușoiu, și Marele B – un spectacol despre burnout, montat la ZUG.Zone Cluj de Adonis Tanța – un cabaret curajos și foarte liber.
”Sunt o fană a structurii dramatice și a poveștii”
–Atunci când te apuci de scris un text dramatic, ce te interesează, la ce te gândești? Ce ai grijă să faci sau să aibă textul respectiv, și care ar putea funcționa ca o regulă pentru cei care ar dori să scrie dramaturgie?
Lucrurile se schimbă de fiecare dată, de la text la text, dar mereu încerc și îmi doresc să fiu onestă cu mine și cu subiectul piesei. Asta e și o temă pe care o dezvolt uneori în textele mele, onestitatea artistului față de munca lui, și față de o temă, și față de public. Mi se pare important să mă documentez, dar și să-mi confrunt propria conștiință cât mai deschis – întotdeauna sper să descopăr ceva pe parcursul scrierii, să las subiectul să mă modifice, să nu-i livrez publicului idei de-a gata, care dau bine, clișee sau lecții care n-au trecut deloc prin mine. Cât despre reguli – numai de bine! Sunt o fană a structurii dramatice și a poveștii, și dacă mă pornesc să scriu despre asta nu mă mai opresc, am nevoie de o lucrare de doctorat. De fapt asta și fac.
–Când scrii sau imaginezi o scenă, te gândești și la actor sau la regizor, la cum ar putea fi reprezentată scenic acea situație?
Uneori da, dar numai ca verificare – dacă eu, ca dramaturg, văd o cale, atunci ceilalți creatori vor putea vedea încă zece, o sută, o mie. Îmi doresc să-i inspir, să las loc în piesele mele pentru propria lor fantezie și individualitate artistică.
– Textul tău ”Tiadora” va fi pus în scenă de o echipă formată din regizorul Sorin Militaru, actrița Eliza Noemi Judeu, scenograful Horațiu Mihaiu și Bogdan Mihăilescu, creator video – concept. Ce părere ai despre această echipă? Cât de mult contează pentru tine ca spectacolul să reflecte intențiile tale, ca scriitor (dramaturg)?
– Regulamentul concursului prevedea că textul va fi montat aici, iar echipa spectacolului a fost aleasă de producător. Mă bucur că după spectacolul lectură din cadrul festivalului am putut povesti pe îndelete cu Eliza și cu Sorin. Mi-am simțit textul înțeles. Mai mult, am simțit că ne ating aceleași lucruri la tema și la personajul piesei, ceea ce cred că e unul din lucrurile importante. Abia aștept să cunosc întreaga echipă.
– Ești anul acesta, în calitate de câștigătoare a ediției anterioare, membră a juriului Concursului de Dramaturgie Bacău Fest Monodrame. Care au fost criteriile după care ai făcut nominalizările pentru premii?
Eu am notat piesele în funcție de ce mi-a transmis ca emoție și temă acel text, dar și în funcție de cât de bine mi s-a părut scris. Am fost trei membri în juriu și fiecare a dat note. S-au făcut mediile, și așa au rezultat nominalizările.
– Ce ai putea spune, cu această perspectivă, de membră a juriului Bacău Fest Monodrame, despre felul în care se scrie teatru în România contemporană, în general, și monodramă, în special?
Nu cred că un concurs, oricât de mare și important, poate da seamă despre starea dramaturgiei unei țări. Unele concursuri sunt tematice, unii dramaturgi foarte buni nu trimit la concursuri pentru că nu au încredere că sunt pe bune, sau pentru că preferă să scrie pentru proiecte sigure sau pentru echipe pe care le cunosc. Spre deosebire de actori sau regizori, dramaturgii nu prea pot trăi din asta, așa că e greu să-ți găsești timp să scrii o piesă întreagă, cu șanse mici de a exista pe scenă, doar pentru un concurs. Ca să spun cum e dramaturgia, m-aș uita mai degrabă la montările după texte românești (deși în mod sigur nu toate textele foarte bune ajung montate). Dar, chiar și din cele care ajung, mi se pare că dramaturgia română se luptă în continuare cu mult curaj, și cine are ochi de văzut vede și se bucură de asta!
– Ce are în opinia ta specific textul de monodramă, față de alt tip de text dramatic? Ce ar trebui să aibă în vedere autorii care scriu teatru pentru un singur actor?
Ce mi se pare mie provocator la o monodramă e să găsești situația teatrală în care un om vorbește de unul singur, situație care să nu fie ciudată, falsă sau plictisitoare, și care să țină toată povestea.
Un interviu realizat de Laura Huiban
Credit foto: Adena Pop
