Acasă Blog Pagina 1810

Un episod simptomatic

de
Răzvan Bibire
-

Ce poate fi mai românesc decât ca un român să atenționeze că se pregătește un tun prin care țara va fi jefuită iar toată presa națională să sară și să ceară capul celui care a tras semnalul de alarmă?!

Radu Lecca este, fără îndoială, un personaj controversat. Condamnat la moarte în procesul „Marii Trădări Naționale” deoarece a fost considerat criminal de război, sentința i-a fost comutata la închisoare pe viață chiar în ziua în care urmă să fie împușcat împreună cu Ion Antonescu. Lecca, originar din comuna Ungureni, județul Bacău, fusese director al Centralei Evreilor din România în timpul guvernării lui Antonescu. În cadrul „Centralei”, s-a ocupat, între altele și de încercarea de a facilita emigrarea a 70.000 de evrei români în Palestina, plan care nu s-a mai realizat și din cauza opoziției consulului britanic.

Dar nu despre asta este vorba. Prin 1930, în timpul Guvernului George G. Mironescu, România vrea să contracteze un împrumut în Franța. Radu Lecca se afla la Paris, unde cunoscuse un anume Gohard care specula informații bursiere legate de acest gen de împrumuturi, informații care-i veneau chiar de la cifrul diplomatic. Lecca află condițiile extrem de dezavantajoase pentru România pregătite de Franța. Între altele, pentru supravegherea cheltuirii banilor astfel obținuți, României i se impunea prezența unui consilier al Societății Națiunilor. Guvernatorul BNR, care s-a împotrivit acestei condiții – Dumitru Burileanu – avea să fie demis din acest motiv. Radu Lecca obține dovezi cum că liberalii încercau să forțeze, în același timp, și abdicarea regelui Carol Al II-lea și merge în țară să i le prezinte suveranului.

Cele două mari partide – liberalii și țărăniștii – orechestreaza, însă, o campanie de presă contra lui Lecca. Se susține că dezvăluirea condițiilor total dezavantajoase ale împrumutului a „tulburat tradiționala prietenie româno-franceză”. Ambasadorul francez de la București este rechemat la Paris. Lecca se reîntoarce în Franța fără să fi reușit să împiedice împrumutul însă este arestat pe baza articolelor din presa românească și condamnat la doi ani de închisoare pentru „acțiuni îndreptate împotriva siguranței naționale a Franței”. Va executa 21 de luni de închisoare, după care își lichidează afacerile din Franța și se mută la Berlin, unde va fi, pentru trei ani corespondetul român al ziarului Völkischer Beobachter, organul de presă al Partidului Muncitoresc Național-Socialist German al lui Hitler.

Să mai precizăm că Radu Lecca a fost eliberat din închisoare în 1963, an în care – se afirmă într-o știre Europa liberă din 1996 – ar fi încercat să scoată bani dintr-un cont de la Swiss Volksbank, cont deschis în vremea războiului. Banca i-ar fi răspuns că nu mai există înregistrat nici un cont, deoarece arhivele au fost distruse.

ASF: Pandemia ține în șah revenirea economică

de
Deșteptarea
-

Relansarea economică globală ar putea fi și mai fragilă dacă se materializează o serie de riscuri, care ar putea exacerba pierderile de venituri și creșterea sărăciei, se arată în cel mai recent Raport de tendințe și riscuri pe piețele financiare elaborat de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Printre vulnerabilități, menționate într-un raport al Băncii Mondiale, se regăsesc: eșecul de a ține pandemia sub control sau întârzieri în procesul de vaccinare; apariția unui val de falimente; imposibilitatea guvernelor de a mai oferi sprijin financiar și permanentizarea șomajului tehnic.

Factorii decidenți ar putea influența obținerea unor rezultate mai bune printr-un control eficient al pandemiei și reforme structurale, care să stimuleze productivitatea și sustenabilitatea mediului înconjurător. Măsurile sugerate le includ pe cele care protejează sănătatea și educația, prioritizează investițiile în tehnologii, îmbunătățesc guvernanța și cresc transparența datoriilor.

Investițiile în proiecte de infrastructură verde și adoptarea pe scară largă a tehnologiilor sustenabile pot susține niveluri mai ridicate de creștere economică, contribuind în același timp la reducerea schimbărilor climatice. Guvernanța îmbunătățită și reducerea corupției pot sta la baza unei creștereri economice pe termen lung. Transparența ridicată a datoriei este primordială pentru a diminua riscurile datoriei suverane și ale crizelor financiare, care pun presiune asupra perspectivelor de creștere economică.

Creșteri economice sub estimări

Conform Raportului privind perspectivele economice globale realizat de Banca Mondială, activitatea economică mondială va crește cu 4% în 2021, sub estimările anterioare, ca urmare a revenirii în forță a noilor cazuri de infectări cu COVID-19. În același timp, pentru România este estimată o creștere economică de 3,5%, o prognoză mai mică cu 1,9% față de previziunile din iunie 2020.

Mai multe detalii despre riscurile și tendințele săptămânii pe piețele financiare găsiți în ediția nr. 2/14.01.2021 – Raportul Tendințe și riscuri pe piețele financiare locale și internaționale ce poate fi accesat AICI.

Cultura. Mai bine ”cu” decât ”fără”

de
Deșteptarea
-

Fiind ființe umane, suntem atrași de frumos, de ”acel ceva” care ne captează atenția, care ne zâmbește ochiului, sufletului, de acele întâlniri, experiențe, în care timpul nu mai este măsurat în minute, ci în bătăi de inimă, și zboară cu aripi mari. ”Acel ceva”, care ne bucură spiritul prin diferite forme, prin artă plastică, muzică, literatură, teatru, film, și ne conturează ca ființe inteligente, creative și echilibrate, poartă numele de CULTURĂ. Ea ne face mai distinși, mai înțelepți, mai răbdători și mai empatici, ea ne ridică privirea spre lume.

Cultura provine de la cuvântul latinesc ”colere”, care se traduce prin “a cultiva, a avea grijă”, “a onora”. În esența sa, cultura este echivalentul vieții, nu poți avea o viață fără cultură. De exemplu, imaginați-vă o viață fără teatru, fără concerte, fără muzee, fără istorie. Ce ar fi? Totul ar fi anost și dezolant, nu am mai trăi sentimentele de jovialitate din cadrul unui concert, sentimente de regăsire și liniște interioară, din sălile de teatru, unde inima îți vibrează în fața unor situații de viață, care devin lecții pentru prezent sau pentru mai târziu, și mai ales sentimentele de încredere și mândrie, când, în muzee, înțelegi apartenența ta la o cultură, la niște valori. Cultura îți deschide orizonturi de neimaginat, pe care nici prin vis nu le putem vedea, dar care, cu ajutorul ei, par tangibile. Cultura înseamnă pași siguri spre viitor.
Cultura este ca un copac verde, falnic, înalt, cu o rădăcini adânci, puternic fixate, care se plantează, sămânță cu sămânță, în comportamentul, atitudinea, modul nostru de gândire, cu destinația finală de a deveni cea mai bună versiune a noastră. Cultura are cele mai strălucitoare roade, acei muguri timizi care mai apoi înfloresc în cele mai colorate și impozante flori, care îți luminează ziua și pe care le privești ore în șir, acaparat de farmecul lor.
Cultura îți luminează drumul oriunde ai merge, îți oferă repere. Să o ai în bagajul personal este ”un atu”, e un prieten care nu te lasă să te rătăcești…
“Cultura este ceea ce rămâne în om când el a uitat tot.”, acest citat, atribuit psihologului american B.F. Skinner, îmi place foarte mult deoarece este precis, și arată, printr-o singură frază, importanța culturii.
În concluzie, gândul meu de Ziua Culturii Naționale este că ar trebui să conștientizăm (și apoi să acționăm în consecință), dacă nu am făcut-o deja, că ea, CULTURA, este cea mai puternică ”armă” pe care noi, oamenii, o avem, și fără de care nu vom reuși să ne atingem obiectivele. Cultura ne ajută să ne înțelegem mai bine pe noi înșine, să înțelegem lumea în care trăim și să o construim înțelept pe aceea în care vrem să trăiască generațiile viitoare. Cultura este ca o ceașcă de cafea care te trezește. Mai bine ”cu”, decât ”fără”.

Patricia Unguru, clasa a X-a, elevă la Colegiul Național „Vasile Alecsandri” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

Schimbarea pe care o aștept

de
Carmen Mihalache
-

Niciodată, începutul unui an nu a fost mai anevoios pentru mine, așa cum s-a întâmplat acum. În alte dăți, ardeam de nerăbdare să o iau de la capăt, aveam chef și poftă de o mulțime de lucruri. Dar acum mi-au trebuit câteva zile, mai bine de-o săptămână, ca să mă scutur de o stare proastă, de senzația că mă apasă ceva, că mă trage înapoi.

Nu știu, de când cu Coronavirusul ăsta și cu amenințarea retragerii într-un bârlog, de când cu frica asta care te încolțește vrând nevrând, nimic nu mai are farmec. Am stat apoi mai mult de vorbă cu mine și mi-am făcut câteva promisiuni. Gata, în noul an voi schimba niște lucruri, așa mi-am zis! Nu voi mai spune cu ușurință „da”, din simplă politețe, de cele mai multe ori, pentru că mi-e greu să refuz pe cineva sau ceva, făcând apoi ceva ce nu mă mă atrage cu adevărat, pentru că e repetitiv și nu mă mai reprezintă. Nu voi mai fi concesivă și atât de tolerantă, în general, pentru că simt cum timpul meu e din ce în ce mai condensat.

Și de aceea, mult mai prețios. Aș vrea să fac, dincolo de obligațiile mele profesionale, de serviciu, doar ceea ce e plăcut și mă distrează. Oare voi reuși? Habar n-am, dar voi încerca să fac unele schimbări, să găsesc resurse de prospețime. De fapt, nu-mi doresc mult, ci doar o bunăstare interioară. Și știu că pentru asta trebuie să renunț la veșnicile reproșuri pe care mi le fac, la starea de permanentă nemulțumire.

Mereu am vrut mult de la mine și prea puțin de la alții. Întotdeauna m-a împiedicat mândria, și în unele cazuri decența, să cer ceva, să pretind un lucru anume, sau să mărturisesc că îmi este greu, într-o situație sau alta. Dar, gata, vreau să mă eliberez de toate astea, să dau de-o parte lucrurile neînsemnate, trenante, și să mă simt ușoară. Mă va ajuta mintea mea la asta, ea îmi este cea mai bună prietenă, nu m-a părăsit niciodată, pe ea mă bizui mereu. Poate că am avut unele scăpări uneori, dar mici și repede trecătoare, rațiunea rămânând cea pe care pariez întotdeauna. Fac asta fără să-mi pierd căldura sufletească, fiindcă e o prostie enormă să crezi că oamenii cerebrali sunt reci, am auzit de o mulțime de ori prejudecata asta.

Or, inteligența ascuțită și o minte cultivată duc și la o rafinarea a simțurilor, la o intensitate a trăirii. Cred că adevărul are mai multe fețe, nu este univoc, e plin de nuanțe, și ai nevoie, ca să-l vezi limpede, și de intelect, și de inimă. O știm dintr-un încântător roman al lui Antoine de Saint Exupéry. Da, ce lucru grozav este să nu-ți pierzi privirea aceea curată, pură, inocentă, a unui copil. Am să mă întorc mai des la fetița care am fost, naivă și plină de curaj, însetată de tot și de toate. Capăt putere, forțe proaspete făcând asta. Sunt seri când îmi citesc povești, de fapt le recitesc pe cele care mi-au fost cele mai dragi sau îmi inventez unele noi.

„Toți oamenii mari au fost cândva copii… însă doar câțiva dintre ei își mai amintesc”, spune, mâhnit, Micul Prinț. Îmi voi primeni amintirile anul acesta, și voi redescoperi pofta de joacă, de jocuri. Ceva -ceva o ieși din asta, poate o nouă carte, pe care o am deja în minte.
În rest, schimbarea pe care o aștept, de mult timp, ar fi aceea în care binele și frumosul să nu aibă limite, doar răul să fie limitat, dacă nu poate fi alungat definitiv din viața noastră, fiindcă asta e o utopie.

Despre algoritmul colbuit al imnurilor și steagurilor

de
Ion Fercu
-

Am scris la această rubrică despre textele imnurilor naționale, apreciind că sunt niște bocete despre război, moarte și ură. Găsesc în ,,21 de lecții pentru secolul XXI” (Yuval Noah Harari, Iași, Editura Polirom, 2018, pp. 108-112) alte nuanțe interesante croite pe aceeași temă, dar cu trimitere și către drapelele naționale.

Nonconformistul Harari zice că majoritatea imnurilor naționale ,,par să fi fost compuse de Beethoven într-o zi mai curând mediocră” (op. cit.) și ne aruncă o provocare: ,,Vă puteți petrece o seară împreună cu prietenii ascultând diverse imnuri naționale pe You Tube și încercând să ghiciți cui aparțin. Până și versurile sunt aproape la fel în toată lumea, denotând concepții comune legate de politică și loialitatea de grup” (ibidem). El ne propune chiar și versurile unui imn național, îndemnându-ne să ghicim cărei țări aparține. Grea, dacă nu imposibilă încercare! Am putea nominaliza zeci de țări…

Steagurile naționale sunt trimise la categoria… ,,conformism anost”. ,,Cu o singură excepție, toate steagurile sunt bucăți dreptunghiulare de material textil ce înfățișează un repertoriu extrem de limitat de culori, dungi și forme geometrice. Nepalul este țara care face notă discordantă, cu un drapel alcătuit din două triunghiuri. Firește, până și pruncii interesați de… heraldică știu că: steagul indonezian are o bandă roșie deasupra unei benzi albe; steagul polonez a schimbat ordinea acelorași benzi; drapelul Principatului Monaco este identic celui indonezian … Dacă vrem să realizăm diferențele dintre drapelele Belgiei, Ciadului, Coastei de Fildeș, Franței, Guineei, Irlandei, Italiei, statului Mali și cel al unei țări numită România avem dificultăți mari” (ibidem), zice Harari.

Într-o pauză destinată hărțuirii stresului, chiar și Elon Musk, fondatorul Tesla, și-a făcut timp să posteze pe Twitter un mesaj în care arată că steagul României și cel al Ciadului sunt aproape asemănătoare. Drapelul României, care are culorile poziționate pe verticală, datează din 1861. Ciadul a adoptat acest model în 1959, când și-a declarat independența față de Franța. Țara africană a optat inițial pentru culorile verde, galben și roșu, însă întrucât Mali avea un drapel asemănător, a schimbat culoarea verde cu albastru… Steagul nostru a devenit asemănător cu al statului Ciad după ce s-a renunțat la stema de pe steag, în 1989.

În 2004, Ciad a solicitat O.N.U. să analizeze problema. Experții lor au acuzat România că a furat steagul statului Ciad. Au fost create și niște instituții internaționale pentru a stinge conflicte de acest gen, dar în zadar. În fiecare țară există slujitori ai vexilologiei care papă o pâine tare gustoasă cercetând steagurile din varii epoci și țări; inclusiv în România.

La noi trudește și Comisia Națională de Heraldică. Dacă vreți să realizați stema unui oraș, vă puteți lăsa păgubași din cauza exigențelor impuse de către varii comisii locale și naționale de vexilologi. Cu un steag național este mai simplu. Decid în culise doi politruci și-i gata simbolul, deși Tudor Mușatescu ne avertizase că pe un drapel ar trebui să fluture sufletul colectiv al neamului. Un steag este o poveste de suflet a neamului; trebuie să individualizeze ireproșabil acest suflet. Îmi aduc aminte de vorbele celebre ale lui Victor Hugo: ,,România! Da, îmi imaginez foarte bine; un steag care are la mijloc Roma şi în jur numai raze”…

Cei zece leproşi…

de
Deșteptarea
-

Una dintre atitudinile pe care trebuie să le avem la cumpăna dintre ani, este aceea de mulţumire la adresa lui Dumnezeu. Minunea vindecării celor zece leproşi, este o întâmplare deosebită, din care putem să învăţăm multe lucruri despre mulţumire şi ne-mulţumire.

Din zece leproşi care au fost vindecaţi de Iisus, nouă au plecat şi şi-au văzut de treburile lor, iar unul dintre ei s-a întors ca să-I mulţumească. Ceea ce şochează, încă de la bun început, este disproporţia zdrobitoare dintre cei care au mulţumit lui Dumnezeu pentru vindecarea primită şi cei care nu au mulţumit lui Dumnezeu pentru aceasta.

Boala de care sufereau aceşti zece oameni era cumplită nu numai datorită faptului că era o boală incurabilă, care conducea la descompunerea lentă a mădularelor afectate, ci şi datorită faptului că era o boală contagioasă, care implica excluderea din familie, din locuinţă, din societate şi din tot ce însemna viaţă publică, a celui afectat. Dar într-o zi s-a întâmplat ceva cu totul nebănuit şi neaşteptat, care a rupt şirul evenimentelor plictisitoare şi dureroase, ale vieţii de ghetou, a celor zece leproşi: Prin zonă a trecut un rabin al lui Israel, despre care circula zvonul, că a vindecat mulţi oameni şi suferinzi de bolile cele mai cumplite. Domnul Iisus, care niciodată n-a rămas insensibil la astfel de strigăte, i-a vindecat. Însă interesant este modul în care a făcut lucrul acesta: i-a trimis să se arate preoţilor.

Conform prescripţiilor Vechiului Testament, preoţii erau cei care constatau prezenţa bolii, evoluţia sau vindecarea ei, şi tot preoţii decideau dacă cel afectat, putea să reintre în societate sau să rămână mai departe în izolare. Minunea a constat în faptul că în drum spre preoţi, dintr-o dată, cu toţii, s-au văzut curăţiţi. Boala, adesea, îi uneşte pe oameni, şi face să dispară prejudecăţile şi barierile dintre ei. Ca leproşi, au convieţuit bine şi evreii şi samaritenii. Însă când s-au văzut vindecaţi n-au mai putut sta împreună. Numai unul şi-a adus aminte de condiţia sa de demult… Al zecelea lepros a împlinit în mod practic cuvintele adresate de către Domnul Iisus ucenicilor, atunci când aceştia L-au întrebat ce răsplată vor avea, datorită lucrurilor la care au renunţat, pentru a-L urma pe El: ,,Şi oricine a lăsat case sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau feciori sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit, şi va moşteni viaţa veşnică.” (Matei 19:29)

Pr. Liviu Burlacu, Centrul „Izvorul Tămăduirii” – Bacău

Arheologie lexicală: Bacovia, la Teatru

de
Ioan Dănilă
-

Dilemă veche

Datează din secolul trecut: firma teatrului băcăuan includea cuvântul Bacovia, aflat la el acasă, după cum se va vedea. De aici şi până la a-i aşeza alături termenul lipsă (?) n-a fost decât un pas, pe care l-au făcut nu numai spectatorii doritori de a da, în opinia lor, numele complet al instituţiei de cultură pe care o frecventau cu pasiune, ci şi oameni… de cuvânt: gazetari, activişti de profil, ca să nu mai vorbim de cei din afara Bacăului. Aceştia din urmă erau absolut convinşi că fac o greşeală utilizând doar doi termeni şi îl adăugau pe al treilea: Teatrul „George Bacovia”. Mult mai aproape de zilele noastre, unele lucrări de informare au (re)pus în circulaţie aceeaşi titulatură, după ce au realizat o necesară incursiune în devenirea aşezământului teatral, începând cu vrednicul de amintire Alexandru Vilner şi cu numirea anului de deschidere a unui spaţiu pentru spectacole în Bacău: 1852.

Din cartea de vizită a instituţiei

Anul de naştere faptic al entităţii culturale este 1948 (1 august), sub denumirea „Teatrul de Stat Bacău”. În 1970, Consiliul Popular al judeţului Bacău emite decizia prin care noua titulatură devenea „Teatrul Dramatic «Bacovia» Bacău” (director, Vasile Sporici/Vlad Sorianu). Un an mai târziu, aveau loc trei evenimente culturale băcăuane: prima ediţie a Festivalului Naţional „George Bacovia”, dezvelirea statuii poetului (autor, Constantin Popovici), respectiv inaugurarea Casei Memoriale „George Bacovia”. În 1985, se reduce denumirea la „Teatrul «Bacovia» Bacău” (director, Stelian Preda), iar din 2005 se numeşte „Teatrul Municipal «Bacovia» Bacău” (director, Adrian Găzdaru).

Ce e „Bacovia”?

„Noua denumire evoca, în primul rând, originea latină a numelui orașului, dar și pseudonimul marelui poet George Bacovia, a cărui biografie este strâns legată de acest oraș” (Alin Popa, Violeta Popa, Ivona Lucan, „Teatrul Municipal Bacovia. Jurnalul unui teatru de provincie (1948-2018)”, Bacău, Editura Bibliotecii „C. Sturdza”, 2018). V. Netea, după un interviu pe care i l-a luat poetului în 1943, conchide: „Numele, sau mai exact spus, pseudonimul ce stă deasupra poeziei bacoviene, vine de la numele roman al Bacăului, care se zicea Bacovia, aşa numindu-se probabil întreaga regiune din această parte a Moldovei”. Iată şi mărturia poetului: „Eu l-am luat din dicţionarul lui Hasdeu, cum cred că va fi făcut şi Arghezi în legătură cu râul Argeşului”, ţinând să ne ofere imediat o şaradă proprie: „ Bacovia mai înseamnă şi altceva. Prescurtând pe Bacchus în Baco şi adăugându-i apoi cuvântul latin Via – Cale, adică ajungi să vezi că Bacovia înfăţişează pur şi simplu Calea lui Bacchus. Pe calea aceasta am mers eu într-adevăr de foarte multe ori”.

La rândul lui, Bogdan-Petriceicu Hasdeu a preluat denumirea latinească din Codex-ul lui Marco Bandini (1646).

† DUMINICA a 2-a de peste an

de
Deșteptarea
-

Tema Liturgiei cuvântului este chemarea. Venind din partea lui Dumnezeu, chemarea este un semn al iubirii sale. Din lectura I desprindem faptul că Dumnezeu îl cheamă pe copilul Samuel pentru misiunea de profet; în lectura a II-a, sfântul Paul ne arată că trupul, adică întreaga fiinţă umană, este chemat la înviere; evanghelia zilei pune în lumină faptul că Isus îi cheamă pe primii trei bărbaţi pentru a-i face apostoli.

Botezul pe care Isus l-a primit în râul Iordan a însemnat pentru El recunoaşterea publică a mesianităţii cu care a fost investit, mesianitate care obţinea, cu preţul jertfirii de sine a Fiului Preaiubit, eliberarea fiecărui om de orice fel de sclavie. Cei doi ucenici ai lui Ioan trebuie să fi înţeles acest lucru în momentul în care şi-au auzit învăţătorul proclamându-L pe Cel care trecea, drept Mielul lui Dumnezeu. Ceea ce a urmat este definit în cele trei verbe, a veni, a vedea şi a rămâne cu El. Mai precis, doar atunci când cei doi ucenici ai lui Ioan au mers împreună cu El, au văzut unde locuia şi au rămas cu El le-a permis să descopere că este Mesia. Aşadar, nimeni nu poate descoperi cine este Isus dacă nu merge împreună cu El, dacă nu vede unde locuieşteşi dacă nu rămâne cu El. Dar, pentru a-L întâlni pe Isus şi a descoperi mesianitatea sa eliberatoare, este necesară de multe ori o mediere.

Într-adevăr, cei doi ucenici au mers către Isus doar în urma mărturiei lui Ioan Botezătorul, iar Petru a venit la Isus doar în urma mărturiei date de către fratele său, Andrei. Această remarcă ne permite să scoatem în evidenţă un aspect important al dinamicii vieţii religioase – O!, cât de important pentru timpurile noastre – şi anume: întâlnirea celor din jurul nostru cu Isus Cristos depinde de cele mai multe ori de mărturia pe care noi o dăm cu privire la El. Abia acum înţelegem cât de importantă este mărturia vieţii noastre creştine. O bună mărturie atrage oamenii către Cristos, în timp ce o mărturie negativă venită din partea unui creştin îi îndepărtează pe oameni de Cristos.

Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău

Pieton băut, victima unui accident rutier

    de
    Comunicat de presa
    -

    La data de 15 ianuarie a.c., poliţiştii din Oneşti au efectuat cercetări pentru a stabili împrejurările producerii unui eveniment rutier în urma căruia o persoană a necesitat îngrijiri medicale.

    Din primele verificări a rezultat că un bărbat de 30 de ani, din localitate, în timp ce conducea un autoturism pe direcţia Oneşti– Adjud, a surprins şi accidentat un bărbat, de 58 de ani, care circula în calitate de pieton pe marginea părţii carosabile.

    În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a pietonului care a fost transportat la spital pentru îngrijiri medicale. Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar pietonul avea o alcoolemie de 1,07 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ambilor li s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii cu exactitate a alcoolemiei.

    În cauză poliţiştii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

    3.000 de persoane controlate în 48 de ore

    de
    Comunicat de presa
    -

    În ultimele 48 de ore, sub autoritatea Instituției Prefectului, structurile teritoriale ale M.A.I. au continuat să acţioneze, pe raza judeţului Bacău, pentru siguranţa şi sănătatea cetăţenilor.

    Activităţile de verificare a respectării măsurilor impuse în contextul stării de alertă au avut loc în sistem integrat şi au vizat, în special, zonele aglomerate, centre comerciale, piețe, dar şi mijloacele de transport în comun, scopul vizat fiind prevenirea răspândirii virusului Covid 19.

    Astfel, în ultimele 48 de ore, au fost legitimate peste 3.000 de persoane şi au fost controlate 335 de obiective/locaţii cu privire la respectarea prevederilor Legii nr. 55 din 2020, din care 132 de restaurante.

    Totodată, pentru siguranţa cetăţenilor, poliţiştii de la rutieră au acţionat pentru verificarea mijlocelor de transport persoane, fiind oprite pentru control 668 astfel de autovehicule, din care 158 de mijloace de transport în comun.

    Ca urmare a abaterilor constatate, au fost aplicate, conform Legii 55/2020 privind unele măsuri de combatere a pandemiei de COVID-19, 122 de sancţiuni contravenţionale, în valoare totală de 26.500 de lei, din care 95 de sancţiuni au fost aplicate ca urmare a nerespectării măsurilor de protecţie individuală.

    În continuare, polițiștii, împreună cu celelalte structuri ale M.A.I. și instituții cu atribuții de control, vor acționa, pentru verificarea respectării prevederilor Legii 55/2020, privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de Covid-19.

    Poliția în acțiune

      de
      Comunicat de presa
      -

      Depistat în trafic cu o alcoolemie de 1,08 mg./l. alcool în aerul expirat

      La data de 15 ianuarie a.c., în jurul orei 10.30, polițiștii din cadrul Biroului Rutier Bacău au depistat, în trafic, un bărbat de 61 de ani, din localitate, în timp ce conducea un autoturism pe Calea Romanului, având o alcoolemie de 1,08 mg./l. alcool în aerul expirat.
      Acesta a fost transportat la spital unde i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
      S-a întocmit dosar penal pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului.

      Material lemnos confiscat de poliţişti

      La data de 15 ianuarie a.c., polițiști din cadrul Secţiei 7 Poliţie Rurală Brusturoasa au depistat un tânăr de 28 de ani, din comuna Asău, după ce ar fi tăiat şi sustras din pădurea Ocolului Silvic Comăneşti, 7 arbori, esenţă foioase.
      Materialul lemnos în volum de 2,23 m.c. şi o valoare de 676 de lei a fost ridicat în vederea confiscării, iar tânărul în cauză este cercetat pentru tăiere ilegală şi furt de arbori.

      Mandat de executare a pedepsei cu închisoarea pus în aplicare de poliţişti

      La data de 15 ianuarie a.c., poliţiştii din Racova au depistat, pe raza localităţii, un bărbat de 52 de ani, pe numele căruia Judecătoria Buhuşi a emis un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea.
      Cel în cauză a fost condamnat la executarea pedepsei de un an de închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui autovehicul sub influenţa alcoolului.
      Poliţiştii l-au încarcerat în Penitenciarul Bacău.

      Sărbătoare gastronomică la Slănic-Moldova

        de
        Deșteptarea
        -

        O atracție specială a stațiunii Slănic-Moldova o reprezintă ,,Crama Domnească”, un restaurant-terasă cu specific tradițional românesc, deosebit de atractiv, atât prin excelenta sa poziționare, cât și prin ambientul său rustic, diversitatea și bogăția meniurilor, muzica bună și serviciile de calitate.

        Construită în anul 1920, crama a fost gazdă primitoare și de neuitat pentru turiștii care au vizitat stațiunea, printre aceștia numărându-se și personalități din țară și din străinătate.

        Și iată că la sfârșitul acestei săptămâni (16-17 ianuarie) se vor sărbători 10 ani de activitate neîntreruptă a acestei unități etalon, grație familiei Valentin și Alina Bucur, principalii artizani ai schimbărilor și bunelor practici săvârșite aici, în numele bunului gust, respectului față de clienți și pasiunii pentru bucătăria românească.

        Evenimentul va fi marcat în acest weekend de un adevărat festin gastronomic, onorat cu mâncăruri și preparate special pregătite, dar și cu reduceri de prețuri, între 20 și 50 la sută, la toate preparatele!

        Nu vor lipsi din meniu vițelușul la proțap, tocana de mistreț, păstrăvul la plită cu legume, ciorba de fasole cu afumătură, sau plăcintele poale-n brâu. Duminică, invitații vor putea savura și alte bunătați culinare, precum purceluș la proțap, gulaș, saramură de păstrăv și crap, berbecuț la proțap, tocană de cerb. Atmosfera de petrecere și bună dispoziție va fi completată de maestrul lăutar Nelu Ploieșteanu, de frumoasa cântăreață de muzică populară Vasilica Tătaru și de Ansamblul artistic ,,Datini Trotușene”.

        ,,Mulțumesc tuturor celor care ne-au călcat pragul de-a lungul anilor, mulțumesc personalului pentru dăruirea și priceperea de care au dat dovadă în tot acest răstimp. Vă așteptăm cu mult drag să fiți părtași la această sărbătoare și să ne vizitați și în continuare”, a spus Valentin Bucur.

        Romulus-Dan BUSNEA

        Final de proiect de finanțare la Muzeul Răzeșilor Găzari din Măgirești

          de
          Petru Done
          -

          Fundația Culturală „Urmașii Răzeșilor Găzari de pe Valea Tazlăului Sărat” a finalizat aplicarea unui proiect de finanțare pentru achiziționarea de noi dotări în Muzeul Răzeșilor Găzari al Văii Tazlăului din satul Prăjești, comuna Măgirești. Proiectul a fost aplicat prin Asociația Grupul de Acțiune Locală Ulmus Montana, care operează în județul Bacău, inclusiv în comuna Măgirești, iar finanțarea a fost susținută prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020.

          Fundația culturală este coordonată de scriitorul ieșean Constantin Parascan, fiu al satului Prăjești, iar originalul muzeu a fost deschis acum cinci ani și este organizat într-o clădire nouă (cu o arhitectură specială, proiectată de arh. Alin Corduban, sub vegherea ing. dr. Irina Bliuc, și construită cu fonduri ale Primăriei Măgirești).

          În muzeu sunt etalate valori de patrimoniu descoperite în zonă și care aparțin Culturii Cucuteni, dar și unor perioade de timp din vremea dacilor și romanilor și care merg de-a lungul istoriei noastre până la colectivizarea agriculturii. Exponatele ilustrează viața oamenilor locului, a răzeșilor găzari, cu meseriile și meșteșugurile lor străvechi, cu istorii ale comercializării păcurii și cultivării pământurilor și îngrijirii pădurilor. O parte dintre exponate aparțin portului tradițional românesc. Muzeul are și o bibliotecă și o arhivă documentară valoroasă, cu documente din secolele XVIII-XX, și organizează activități cultural-educative și de valorificare a patrimoniului tradițional, precum și de omagiere a personalităților naționale și locale, prin recitaluri, întâlniri cu scriitori, istorici, specialiști în conservare și restaurare, pictori etc. Printre oaspeții muzeului s-au numărat IPS Ioachim, academicianul Mihai Șora, criticul de film Irina Margareta Nistor și actorii Dorel Vișan, Florin Piersic și Ileana Popovici.

          Între proiectele viitoare ale muzeului sunt menționate organizarea gospodăriei originale răzășești care aparține familiei Parascan (casă, grajd, fierărie etc. din 1880), editarea volumului „Mărturii din comunism ale unor locuitori de pe Valea Tazlăului Sărat” și realizarea unui film despre viața răzeșilor găzari în urmă cu 70-100 de ani.

          „Suntem recunoscători membrilor Fundației Culturale Urmașii Răzeșilor Găzari de pe Valea Tazlăului Sărat, colectivului Primăriei Măgirești, coordonat de primarul Câdă Ionică, trezorierului Fundației, Luiza Florariu, sponsorilor, donatorilor și  Consiliului Județean Bacău, pentru ajutor la realizarea Proiectul de finanțate și pentru îndrumările administrative, dar și colectivului Muzeului Județean Neamț, coordonat în 2015 de regretatul arheolog dr. Gheorghe Dumitroaia. În continuare îi chemăm alături de noi pe toți cei care se simt parte a culturii și istoriei românești, pe oamenii locului, oficialitățile locale și județene, pentru a ne sprijini în realizarea proiectelor pe care ni le-am propus” – spun custozii Muzeului Răzeșilor Găzari.

          Seara în care Cultura a bătut pandemia

            de
            Florin Ștefănescu
            -

            Cine ar fi crezut? Am și uitat să ne bucurăm de momentele în care sălile de spectacole erau pline, fie că mergeam la teatru, la o expoziție sau la un concert. Numai că, de data asta, pandemiei i s-a înfundat. A pălit clar în fața Zilei Culturii Naționale. Chiar dacă încă cu pași mărunți, Cultura a demonstrat cât este de Mare și de Iubită.

            15 ianuarie 2021 va intra cu siguranță în istoria noastră, a băcăuanilor. Este ziua în care Teatrul nostru drag s-a reîntregit, este ziua în care s-au lansat proiecte importante, este ziua în care am trăit din nou prin poezie. Și toate astea, pentru că Teatrul Municipal Bacovia din Bacău a arătat că există, că trăiește și respiră…artă. Astfel, sala care până nu demult era un bar, sală care s-a întors la „teatrul mamă”, a găzduit o întâlnire inedită, în care, în fața presei, s-a vorbit despre trecut și viitor. Dacă managerul teatrului, actrița Eliza Noemi Judeu, a vorbit despre istoria teatrului băcăuan, dar și despre ce reprezintă instuția teatrului pentru comunitate, invitat special, conf. univ. dr. Ioan Dănilă a împărtășit celor prezenți despre însemnătatea teatrului băcăuan și a explicat din punct de vedere științific denumirea de „Teatrul Municipl Bacovia”.

            Nu în cele din urmă, prezența primarului Lucian Stanciu Viziteu s-a dovedit una benefică, edilul băcăuan subliniind importanța teatrului pentru comunitate, și mai mult decât atât, a făcut precizări cu privire la un proiect prin care se dorește cumpărarea de către municipalitate a hotelului de la Teatrul Municipal Bacovia și la rezolvarea problemelor de natură estetică a fațadei clădirii.

            După ce primarul Lucian Stanciu Viziteu a fost invitat să bată gongul, întreaga asistență s-a mutat în sala de spectacol acolo unde a avut loc lansarea proiectului „Ora de teatru”, un proiect educativ care îi implică pe de o parte pe actorii teatrului și pe de altă parte pe elevii și profesorii din peste 30 de școli gimnaziale și colegii din tot județul.

            Seara s-a încheiat cu o lansare de carte. Este vorba de debutul editorial al Ecaterinei Elena Lupu, născută în Bacău, actriță a Teatrului de Stat din Constanța. Versurile cuprinse în volumul său, „Colinde pentru când nu e decembrie”, au fost recitate de actrița Eliza Noemi Judeu-manager al Teatrului Municipal Bacovia, Bianca Babașa-actriță și Geo Popa, actor și manager al Centrului de Cultură „George Apostu”.

            A fost o seară de poveste, în care băcăuanii s-au bucurat din nou de artă, respectând toate normele sanitare impuse de criza sanitară.

            O mamă si fiul ei, ajutați de polițiști

              de
              Deșteptarea
              -

              La data de 13 Ianuarie a.c, un echipaj mixt format din polițist de ordine publică și polițist local, au depistat și identificat pe raza orașului Buhuși, o tânără de 19 ani, din județul Prahova, însoțită de fiul în vârstă de 3 ani.

              Femeia era fără adăpost și înfrigurată. Polițiștii i-au cumpărat alimente și i-au oferit sprijin de urgență, astfel că, împreună cu reprezentanții DGASPC Bacău au procedat la internarea mamei și minorului intr-un centru maternal din Bacău.

              Ședința Consiliului de Garnizoană

                de
                Comunicat de presa
                -

                Astăzi, 15 ianuarie 2021, a avut loc prima ședință a Consiliului de Garnizoană din anul 2021.

                Activitatea s-a desfășurat în baza regulamentelor militare în vigoare și a fost condusă de Comandantul Garnizoanei Bacău, general de flotilă aeriană Leonard-Gabriel Baraboi.

                La activitate au participat comandanții unităților militare din Garnizoana Bacău, reprezentanți ai instituțiilor Sistemului Național de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională și membri ai Consiliului de Garnizoană.

                Ordinea de zi a cuprins analiza stării disciplinei militare în Garnizoana Bacău pentru anul 2020 și discutarea programului activităților din anul 2021.

                Analiza de la nivelul Garnizoanei Bacău confirmă efortul comun și buna coloborare dintre unitățile militare ale Ministerului Apărării Naționale și celelalte structuri din Sistemul de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională, ale Administrației Publice Locale, precum și cele stabilite cu populația civilă, toate acestea dovedind profesionalism, implicare și corectitudine.

                Poliția în acțiune

                  de
                  Comunicat de presa
                  -

                  Mandat de executare a pedepsei cu închisoarea pus în aplicare de poliţişti

                  La data de 14 ianuarie a.c., o patrulă de poliţie din cadrul Poliţiei Dărmăneşti au depistat, pe raza localităţii, un tânăr de 25 de ani, pe numele căruia Judecătoria Moineşti a emis un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea.
                  Cel în cauză a fost condamnat la executarea pedepsei de trei ani şi patru luni de închisoare pentru comiterea infracţiunii de viol.
                  Poliţiştii l-au încarcerat în Penitenciarul Bacău.

                  Depistat în trafic sub influenţa alcoolului

                  La data de 14 ianuarie a.c., în jurul orei 07.30, polițiștii din cadrul Biroului Rutier Bacău au depistat, în trafic, un bărbat de 40 de ani, din comuna Buhoci, în timp ce conducea un autoturism pe Calea Bârladului, având o alcoolemie de 0,46 mg./l. alcool în aerul expirat.
                  Acesta a fost transportat la spital unde i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
                  S-a întocmit dosar penal pentru comiterea infracţiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului.

                  Jandarmii montani sunt la datorie

                    de
                    Comunicat de presa
                    -

                    Jandarmii montani băcăuani se află la datorie și în această perioadă, pentru menţinera ordinii publice în staţiunile montane şi pe traseele turistice, pentru îndrumarea și sprijinirea turiștilor fiind permanent prezenți în mijlocul iubitorilor de munte.

                    Dacă v-ați hotărât să vă petreceți sfârșitul de săptămână în zona stațiunilor turistice și pe traseele montane din județul Bacău, este bine să țineți cont de următoarele recomandări:

                    -înainte de a pleca la munte, informaţi-vă asupra itinerariului propus, gradului de dificultate, stării vremii, condiţiilor climatice locale;

                    -să plecați pe munte doar cu echipament adecvat, lanternă, rucsac, trusă de prim-ajutor și nu riscaţi să plecaţi singuri la drum;

                    -să aveți autovehiculele echipate corespunzător pentru condiții de iarnă (tracțiune 4×4, anvelope de iarnă, lanțuri, nisip, lopată etc.);

                    -să folosiţi numai drumurile deschise circulației, traseele marcate și să urmăriţi marcajele de pe traseu;

                    -dacă vă aflați în dificultate în zona montană, solicitați sprijinul jandarmilor montani, sunând la 112;

                    -să apelaţi cu încredere la jandarmii montani şi să respectaţi indicaţiile acestora specificând următoarele: datele de identificare ale persoanei care anunță ce s-a întâmplat, câte persoane au nevoie de ajutor şi locul unde sunt persoanele aflate în dificultate;

                    -să respectați măsurile de protecție individuală pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-CoV-2.

                    Expoziție de pictură, printre măști și chipuri

                      de
                      Florin Ștefănescu
                      -

                      Moment de bucurie în vremuri de restriște. Joi seara, 14 ianuarie, iubitorii de frumos s-au putut delecta cu o expoziție de pictură în foaierul sălii Ateneu din Bacău, acolo unde a expus pictorul naiv Răzvan Lăcătușu. Artistul băcăuan este la a VIII-a „personală”, în care a adus iubitorilor de artă 35 de tablouri, cele mai multe realizate în ultimul an. Expoziția a fost intitulată „pentru TATA” și s-a bucurat de un număr considerabil de vizitatori.

                      „Răzvan pictorul, e ca un fel de meditație. El nu este un pictor obișnuit. O astfel de expoziție este un fel de răspuns. Că nu numai arta profesionistă, arta de la Uniunea Artiștilor Plastici există, ci și alte genuri. Arta copiilor este la fel de demnă, la fel de uneori genială. Chiar dacă nu a studiat într-o academie de specialitate, Răzvan are aceeași sinceritate, poate încă și mai mare, are aceeași putere de a povesti pentru că nu are nici o opreliște așa cum au uneori artiștii de la UAP. Asta venim aici să admirăm sinceritatea, curajul, puterea de a spune foarte repede niște lucruri și puterea de a povesti fără reguli de compoziție, de cromatică, așa cum e în cazul artiștilor UAP. Un artist precum Răzvan reușește, prin intuiție, să regleze o compoziție, poate să construiască un spațiu pentru că un tablou nu este altceva decât o scenă. Nu avem numai decât de o perspectivă. Tablourile lui Răzvan nu au o construcție matematică, dar el intuiește cumva o proporție corectă între parte și întreg. Sunt bucuros că, în anul acesta dominat de pandemie, Răzvan nu a abandonat această carieră, această asumare a sa de artist. Asta e marea bucurie”, a explicat criticul de artă Iulian Bucur, prezent la vernisajul expoziției.

                      Cultura străluceşte oricum

                      de
                      Deșteptarea
                      -

                      Credem cu tărie că unitatea de măsură a valorii unei personalităţi o dă şi contextul în care aceasta este adusă în prim-plan. Eminescu ne-a apărat în vremuri de restrişte, când ne era impusă o anume ideologie, Eminescu ne întăreşte şi în astfel de momente de mare încercare pentru toţi conaţionalii noştri (şi nu numai). Să-l ascultăm preaslăvind graiul străbun, în care şi-a articulat sonurile cu mândria că aparţine acestui neam:

                      „Limba românească este una dintre cele cu dreaptă măsură; ea n-are consoane prea moi, nici prea aspre, nici vocale prea lungi sau prea scurte; mai toate sunetele sunt medii şi foarte curate”. Să-i dăm dreptate când defineşte specificul oricărei creaţii spirituale: „Nicio literatură puternică şi sănătoasă, capabilă să determine spiritul unui popor, nu poate exista decât determinată ea însăşi la rândul ei de spiritul acelui popor, întemeiată adică pe baza largă a geniului naţional”. Să-i arătăm ascultare când alătură dragostea de neam cu respectul faţă de cei ce l-au clădit: „Patriotismul nu este iubirea ţărânii, ci iubirea trecutului”. Şi tot lui să-i dăm crezare când pune în balanţă menirea şcolii cu cea a culturii în general: „Educaţiunea are a cultiva inima şi moravurile, cultura are a educa mintea”. Şi mai spune undeva Eminescu al nostru o vorbă de luat aminte: naţiunea română nu are cum să se bucure de o oligarhie economică, nicicum de una financiară şi nici de una comercială. Singura oligarhie cu care putem ieşi în lume cu fruntea sus este oligarhia culturală.

                      În localităţi rurale din judeţul Bacău se ţin, de ceva vreme, acele „Conexiuni culturale”, imaginate de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (manager, Florin Zăncescu), sub egida Consiliului Judeţean, pentru a pune în evidenţă valorile naţionale, dar şi ale locului, şi, totodată, pentru a da prilejul tinerilor în primul rând, să se afirme în plan artistic. De la un astfel de eveniment, de Ziua Culturii Naţionale, C.J.C.P.C.T. a postat azi pe Youtube o selecţie de momente literar-muzicale înregistrate la 15 ianuarie 2013 în comuna Mărgineni, în baza unui parteneriat încheiat cu unitatea administrativ-teritorială locală. Veţi recunoaşte chipuri (al lui Ioan Măric, de exemplu, ambasadorul perfect al artei naive băcăuane pe meridianele lumii), precum şi nume din biografia eminesciană extrase de elevii-prezentatori (de pildă, al lui Aron Pumnul, inegalabilul dascăl de limba română al poetului) sau din orizontul local (Alexandru Piru, istoricul şi criticul literar, patronimul şcolii gimnaziale din satul său natal – Mărgineni). Zicem în încheiere odată cu şcolarul care şi-a notat versurile dintr-o postumă eminesciană: „Numai poetul,/ Ca păsări ce zboară/ Deasupra valurilor,/ Trece peste nemărginirea timpului:/ În ramurile gândului,/ În sfintele lunci,/ Unde păsări ca el/ Se-ntrec în cântări”. Şi în vremuri de pandemie, cultura naţională are strălucirile ei.

                      Ioan Dănilă

                      Eminescienii la 50 și… Mihai Eminescu

                      Eminescu e un MIT coborât timid pe vălul alb al teluricului într-o zi hibernală, neștiut de nimeni, dar gustând din pocalul nemuririi. Eminescu invită la tăcere, la gândul pur românesc de pretutindeni, o stea ce prinde strălucire în inimile juvenile și dăinuie câștigând pariul cu timpul care macină destine.

                      Eminescu este țara a cărei capitală este România, au spus unii. Azi, 15 ianuarie 2021, cadrele didactice și elevii și-au propus ca Eminescu să fie țara a cărei capitală este Colegiul „Mihai Eminescu” Bacău în context online, în ton cu vremurile de această dată, alături de directorii prof. Petru Bâzu și prof. Costel Păduraru, și prof. inspectori școlari Anca Constatinescu și Roxana Șotu.

                      Aceștia spun prezent și astăzi, la moment aniversar, nivel liceal și postliceal, când se împlinesc 50 de ani de existență în numele patronului spiritual, Mihai Eminescu. Pentru că fiecare își culege fericirea de acolo de unde și-o seamănă, pentru că o casă fericită e un cuib de frumusețe, pentru că ziua fericită se vede după cum începe, de ziua lui Eminescu, liceenii au îmbinat cu măiestrie în 50 de minute crâmpeie literare, epistolare, dramatice sau, de ce nu, reliefând și relația dintre literatură și elementele digitale prin spiritul ludic Kahoot și alte aplicații ori site-ul Eminescu. Lirica, dorul profund eminescian s-au prins într-o îmbrățișare sinestezică de neuitat.

                      Eminescu rămâne permanență peste metamorfozele timpului și conturează caractere sensibile de azi și până…Cu mâne zilele-ți adaugi/Cu ieri, viața ta o scazi/Și ai cu toate astea-n față/Dorința zilei cea de azi într-un timbru de tânguit al doinei inestimabile în această vârstă a devenirii spirituale transpuse într-o peliculă fără vârstă.

                      Domnule Mihai Eminescu,

                      Sunt eu, Maria, o locuitoare a noii lumi din patria noastră, în care cândva ați luminat prin slova Domniei Voastre. Scriu aceste rânduri, căci aș vrea să vă povestesc de noua noastră lume si cum am aflat despre vremurile de demult în care ați așternut pe strofe eternitatea.

                      Într-o mare curiozitate, despre care nu țin minte cum s-a aprins, în urma cu câțiva ani, într-o după-amiază, am început să îi citesc mamei Luceafărul. Și cum strofele tot se revărsau din vocea mea, neputând să mai opresc strofa ce urma, am continuat zâmbind, să pășesc prin versurile care parcă mă purtau într-un roi mic de strălucire. Acum, recitind amintirea aceasta frumoasă, am văzut dincolo de miracolul lung și am înțeles raza de lumină dincolo de cuvinte, ce parea nemărginită.
                      După viitori ani ce vor trece, în care voi fi pe drumuri neștiute, în care o rază blândă va veni să lumineze tot ce îmi este întuneric, recitind tiptil Luceafărul, o să îmi fie totul din ce în ce mai limpede. Voi evada în ascunzișul din taina poeziei pe care l-ați lăsat ca potrivire pe veșnicie. Iar într-un univers atât de mare, mă voi uita după Luceafăr, atunci când în vreme de noapte, voi avea dor de povestea Eminesciană… Mă simt binecuvântată!

                      Am nădejde că gândurile mele vor fi îndrumate de către Luceafăr spre locurile în care ați scris, ați plâns, ați râs, ați fost om și geniu. Și pentru toate astea și multe altele, cred că Dumnezeu ne iubește! Pentru cel ce a făcut Luceafărul să lumineze pe cer și în suflete, cu recunoștință.

                      P.S.: În aceste vremuri de restriște pe care generația noastră le traversează cred că a venit rândul nostru sa înțelegem că „un om poate avea totul neavând nimic si nimic având totul”. Să fim recunoscători și să Îi mulțumim Bunului Dumnezeu pentru fiecare zi dăruită!
                      Maria Bâlu Ghivnici
                      Clasa a VI-a D, Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza”
                      Bacău, 15 ianuarie 2021

                      Omagiu pentru o eternă Stea

                      Poezia, o artă a sentimentelor. Poezia, libertate, pasiune, vise. Poezia, mai mult decât cuvinte așternute pe hârtie. Și… un poet. O Stea. Un nume. Eminescu.

                      Noi, oamenii, percepem lucrurile diferit. Atât de diferit, încât ne unim într-un singur suflet. Un suflet ce bate pentru artă. Un suflet ce tânjește, tainic, speranța și lumina. O poezie, pentru suflet. Universul nu este un abstract. Este ireal, dar atât de viu, de metafizic, de ubicuu, încât nu degeaba se știe că Universul este infinit. Se naște din propria-i sămânță, cu esența miscelanee și obscură. De fapt, nu e nici pe departe obscură, ci plină de vitalitate. O Stea, cea mai atrăgătoare dintre toate, sfârșitul începutului amibguu, nucleul prosperități desuete.

                      Acestei Stele, ce și-a lăsat amprenta incandescentă asupra lumii, i se mai spune Luceafărul. Și, brodit sau nu din miezul esenței, trăiește permanent printre noi amintirea unui poet, Mihai Eminescu. Nelipsit de înzestrare Dumnezeiască, cred că a fost coborât între oameni pentru a-și îndeplini menirea: o mângâiere adusă prin scrieri indubitabil unice celor ce au năzuit să se lase prinși în mreaja fascinantă, intimă, ferită a versurilor. Un odor cilibiu al literaturii, nomad care, inoportun, a poposit clipe prea ușoare în lumea ce avea, cu disperare, nevoie de o rază blândă, să o aline.

                      A simțit iubire și patriotism făță de țara unde a văzut lumina zilei prima și ultima oară. Atât de palpabilă a fost dragostea sa pentru patria mamă, încât a reușit să o ridice în ochii tuturor celor ce au fost dornici să își deschidă orizontul spre o lume feerică, proaspătă, a liricului românesc; m-a învațat să privesc prin prisma sensibilității tot ce mă înconjoară.
                      Consider lucrările eminesciene asemenea unui portal de basm către o realitate paralelă, construită cu ajutorul peniței sale și a ochilor minții mele. Am făgăduit, involuntar, asemenea tuturor cititorilor, să îmi foloesc imaginația și afectivitatea pentru a călători în diverse locuri tainice, cu oameni, culori, sentimente, visuri slobode, idealuri destrămate de realitate.

                      Stihurile, cu puterea de a oferi o nouă dimensiune transmit emoții ce probabil ar fi bizar de explicat în vorbe, cum doar inima proprie le poate percepe. De aceea, operele sale veșnic roditoare au marcat istoria poeziei. Au unit oameni, au unit un suflet pentru poezie, în timp ce alt suflet se născuse din poezie și poezia din el.
                      Mulțumim, Mihai Eminescu!

                      Anastasia Necoara,
                      Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” Bacău, clasa a VII-a A

                      1...1.8091.8101.811...5.931Pagina 1.810 din 5.931

                      ULTIMELE ȘTIRI