Ce poate fi mai românesc decât ca un român să atenționeze că se pregătește un tun prin care țara va fi jefuită iar toată presa națională să sară și să ceară capul celui care a tras semnalul de alarmă?!
Radu Lecca este, fără îndoială, un personaj controversat. Condamnat la moarte în procesul “Marii Trădări Naționale” deoarece a fost considerat criminal de război, sentința i-a fost comutata la închisoare pe viață chiar în ziua în care urmă să fie împușcat împreună cu Ion Antonescu. Lecca, originar din comuna Ungureni, județul Bacău, fusese director al Centralei Evreilor din România în timpul guvernării lui Antonescu. În cadrul “Centralei”, s-a ocupat, între altele și de încercarea de a facilita emigrarea a 70.000 de evrei români în Palestina, plan care nu s-a mai realizat și din cauza opoziției consulului britanic.
Dar nu despre asta este vorba. Prin 1930, în timpul Guvernului George G. Mironescu, România vrea să contracteze un împrumut în Franța. Radu Lecca se afla la Paris, unde cunoscuse un anume Gohard care specula informații bursiere legate de acest gen de împrumuturi, informații care-i veneau chiar de la cifrul diplomatic. Lecca află condițiile extrem de dezavantajoase pentru România pregătite de Franța. Între altele, pentru supravegherea cheltuirii banilor astfel obținuți, României i se impunea prezența unui consilier al Societății Națiunilor. Guvernatorul BNR, care s-a împotrivit acestei condiții – Dumitru Burileanu – avea să fie demis din acest motiv. Radu Lecca obține dovezi cum că liberalii încercau să forțeze, în același timp, și abdicarea regelui Carol Al II-lea și merge în țară să i le prezinte suveranului.
Cele două mari partide – liberalii și țărăniștii – orechestreaza, însă, o campanie de presă contra lui Lecca. Se susține că dezvăluirea condițiilor total dezavantajoase ale împrumutului a “tulburat tradiționala prietenie româno-franceză”. Ambasadorul francez de la București este rechemat la Paris. Lecca se reîntoarce în Franța fără să fi reușit să împiedice împrumutul însă este arestat pe baza articolelor din presa românească și condamnat la doi ani de închisoare pentru “acțiuni îndreptate împotriva siguranței naționale a Franței”. Va executa 21 de luni de închisoare, după care își lichidează afacerile din Franța și se mută la Berlin, unde va fi, pentru trei ani corespondetul român al ziarului Völkischer Beobachter, organul de presă al Partidului Muncitoresc Național-Socialist German al lui Hitler.
Să mai precizăm că Radu Lecca a fost eliberat din închisoare în 1963, an în care – se afirmă într-o știre Europa liberă din 1996 – ar fi încercat să scoată bani dintr-un cont de la Swiss Volksbank, cont deschis în vremea războiului. Banca i-ar fi răspuns că nu mai există înregistrat nici un cont, deoarece arhivele au fost distruse.
