Un articol de acum câteva zile a stârnit o oarecare nedumerire printre anumiți cititori. E vorba despre articolul în care spuneam că autoritățile aplică ilegal măsurile din starea de alertă deoarece guvernul interimar nu are voie să prelungească această măsură. „Ce faci, domnule, instigi?”, m-a cercetat o doamnă contrariată de faptul că remarcam niște lucruri evidente.
Desigur, în România de azi, a instiga la respectarea legii și a Constituției este o crimă. O altă doamnă, destul de tânăra ca să nu fi prins Epoca de Aur a lui Ceaușescu, m-a admonestat și cu mai mare asprime, transmițându-mi că n-ar trebui să am voie să scriu „asemenea tâmpenii”, în vremurile pe care le trăim. Tot dânsa m-a certat că vreau libertate. „Libertate ca să ce????”, s-a declarat intrigată domnia sa.
Ce să facem noi cu libertatea, într-adevăr, iată o întrebare bună. La ce ne trebuie nouă libertate? La ce le-a trebuit libertate românilor ieșiți în stradă în decembrie 1989? În definitiv, de ce nu ne vedem noi de treaba și de ce nu-i lăsăm pe ăștia să facă fix ce vor ei, fără să ne intereseze? Păi, nu mai bine îi lăsăm să ne bage în niște saivane unde să primim, zilnic, furajul necesar traiului, să muncim și să mulțumim că am mai dus la cap o altă zi în care alții ne-au muls, tuns și belit?!
Recunosc, de pe vremea mitingurilor pentru Ordonanța 13 nu mi s-a mai spus că ar trebui să mi se interzică să scriu. Vedeți, dvs., fix cei care spun că lupta pentru democrație, pentru statul de drept, pentru „o țară că afară”, fix aceste persoane iubesc cel mai mult dictatura. Calea facilă a pumnului în gură face cu ochiul multor așa-zis democrați. Pentru că „violență este ultimul refugiu al celor incompetenți”, așa cum a spus un personaj de-al lui Isaac Asimov.
Cât despre campania de teroare media, să nu uităm povestea incendierii Reichstagului în 1933. Naziștii nu câștigaseră alegerile cu suficiente voturi ca să poată impune un guvern. Atunci, au pus la cale incendierea Parlamentului și au dat vina pe comuniști. Au dezlănțuit o campanie de teroare, au arestat deputați comuniști și socialiști iar cei rămași au votat alături de naziști legea care-i dădea voie lui Hitler să guverneze prin decrete. Pentru că, iată, erau vremuri excepționale și era nevoie de măsuri urgente.
Libertatea ne definește ca oameni. Dacă renunțăm la ea, chiar și pentru scurt timp, doar pentru că prea multele opțiuni existente ne sperie, nu merităm decât să devenim sclavi.
