Acasă Blog Pagina 1421

Prima probă a Olimpiadei Naționale de Fizică 2022

    Olimpiada Națională de Fizică 2022, ediția a 56-a, organizată în Bacău, eveniment care a avut deschiderea la Universitatea „Vasile Alecsandri”, duminică 10 aprilie, a început, ieri, cu participarea la prima probă, cea experimentală, a celor peste 460 de elevi din clasele VI-XII, veniți din toată țara.

    Ca urmare a contextului pandemic, generat de virusul COVID-19, și a faptului că din martie 2020 activitățile fizice din laboratoarele școlare au fost suspendate, până la începerea anului școlar în curs, proba experimentală din data de 11 aprilie a durat doar două ore și a constat în interpretarea unor seturi de date rezultate în urma unui experiment, în urma cărora elevii participanți au avut de determinat fenomenele fizicii produse, sursele și valorile erorilor acestora.

    „Cu pasiune, cu strădanie, cu bună-credință și nădejde, am venit în Bacău, împreună cu toți cei implicați în această olimpiadă, pentru o nouă provocare și a da un imbold elevilor, profesorilor acestora, care i-au cultivat ani de zile, le-au arătat că lucrurile extraordinare se pot obține doar cu muncă și sacrificiu, iar aici pot face dovada că au învățat lecții prețioase, că în final se vor bucura toți, că vor obține rezultate bune în continuare, iar pentru pasiunea lor, am pus la dispoziție pasiunea noastră”, a declarat la deschiderea evenimentului președintele Comisiei Centrale, conf. dr. Sebastian Popescu.

    Marți, 12 aprilie, se vor organiza probele teoretice, având ca durată un timp de trei ore alocat evaluării cunoștințelor. Probele din cadrul Olimpiadei Naționale de Fizică 2022 se desfășoară la Școala Gimnazială „Al. I. Cuza” – nivel gimnazial și Colegiul Național „Ferdinand I” – nivel liceal.

    Miercuri este ziua evaluării lucrărilor și soluționării eventualelor contestații, iar elevii și profesorii însoțitori, alături de o parte dintre membrii comisiei sunt invitați să participe la itinerarii cultural-istorice ale județului Bacău pe traseul (în funcție de timpul disponibil) Casa memorială „George Enescu” din Tescani, Muzeul „Dimitrie Ghika” Comănești, Palatul Știrbei Dărmănești, Salina Tg. Ocna, Mănăstirea Cașin, Lacul Poiana Uzului, Rezervația Naturală Nemira, Biserica Borzești-Onești, Stațiunea Slănic Moldova.

    ,,Fără rătăcitori și rătăcire, viața s-ar putea dovedi o aproape moarte, iar lumea ar putea pieri prin entropie”

    – Ce valoare are pentru dumneavoastră cuvântul pe care-l sculptați în operă?

    – Cuvântul este elementul primordial al lumii, ca și al operelor. Și nu doar al celor de natură verbală. „La început a fost Cuvântul” este versetul fundamental al Cărții, prin el înțelegem apariția acestei lumi. Scriitorul și filosoful francez Maurice Blanchot socotea că „la început a fost reînceputul”. Sunt tentat să fiu de acord cu afirmația acesta, dacă socotim reînceputul un fel de eternă reîntoarcere a Cuvântului, nu neapărat în sens nietzschean, ci în cel foarte vechi. Este interesant că această primordialitate a Cuvântului o regăsim și în religiile zise primitive. Și, mai târziu, vine vorba aceea a lui Mallarmé, care nu trebuie înțeleasă simplist, în sens strict tehnic, ci și, de asemenea, aproape ontologic: „Poezia este făcută din cuvinte”… Din cuvinte se zămislesc imaginile, metaforele, miturile obsedante, totul. Chiar și atunci când credem că lucrurile stau pe dos…

    –  Cine vă este lipit de suflet: Fiul Risipitor sau Fratele său?

    – Eu am fost toată viața un neastâmpărat, un Gică contra, adesea un            ne-la-locul lui, așa că Fiul Risipitor e lipit de sufletul meu ca timbrul de scrisoare. Sună destul de banal, dar e foarte exact. Privesc faptul că, la întoarcerea sa, a fost tăiat vițelul cel gras ca pe un fel de omagiu pe care nerătăcitorii îl aduc rătăcitorului și rătăcirrii. De bună seamă că nerătăcitorii, nerisipitorii sunt cei care asigură continuitatea vieții și stabilitatea lumii, dar fără aceste elemente perturbante, fără rătăcitori și rătăcire, viața s-ar putea dovedi o aproape moarte, iar lumea ar putea pieri prin entropie. Fără rătăcitori, lumea s-ar autodizolva.

    – Stați uneori de vorbă cu Dumnezeu?

    – Dacă nu ești ateu, liber cugetător  sau agnostic, nu ai cum să nu stai de vorbă câteodată cu Dumnezeu. Eu nu sunt așa ceva, nu cred că aș putea fi, chiar dacă nu aș putea să mă definesc în sens confesional. De altfel, cred că religiile, confesiunile, sunt forme culturale de manifestare a sentimentului sacrului, care este  unul universal. Mă simt totuși foarte apropiat de două mari întruchipări culturale ale acestui sentiment, Iisus și Buddha, și nu văd vreo contradicție în această dublă dragoste simultană. Vreau să spun că religiile sunt forme de manifestare a credinței modelate de comunitățile culturale în funcție de propriile lor coduri sau, dacă vrem, matrici, în sens blagian. Nu este vorba despre sincretism în cazul meu, nu aglutinez elemente din diverse religii, ci încerc să văd, dincolo de aceste forme culturale, spre Dumnezeul unic. E absurd să credem că există atâția dumnezei câte religii sunt! E ca și cum am înlocui politeismul unor religii cu unul la nivel planetar. Da, stau de vorbă cu Dumnezeu, dar cel mai adesea în contradictoriu, ne certăm adesea. Înțeleg necesitatea existenței Răului în lume, dar nu mă împac deloc cu situația aceasta… Nu aș trece însă sub tăcere că, adesea, îi și mulțumesc pentru frumusețile cu care a dăruit lumea aceasta, în care se întâmplă să fie ajuns și noi. Și poate că partea aceasta de frumusețe, ca să parafrazez un mare scriitor, va mântui în cele din urmă și lumea.

    – Raiul și Iadul sunt utopii sau variantele doldora de real ale viitorului nostru habitat?

    – După întâmplarea cu mărul, Dumenezeu ne-a trimis în lume înzestrați cu liber arbitru, deci cu capacitatea de a alege, între bine și rău, deși majoritatea alegerilor noastre sunt neutre din acest punct de vedere. Ar fi o blasfemie să credem că Dumnezeu și-ar fi propus să premieze sau sancționeze alegerile noastre. Dumnezeu nu este un contabil și un jandarm! De altfel, a fost mult mai subtil decât ne dăm noi îndeobște seama: ne-a trimis în lumea aceasta care este Iad și Rai deopotrivă. Vorba „infernul sunt ceilalți” este spectaculoasă, dar inexactă; ceilalți sunt, în egală măsură, și Paradisul.  Cum sunt pesimist de felul meu, am senzația că proporția dintre Rai și Iad evoluează în interesul celui de-al doilea. Dar poate mă înșel. Numai pesimiștii pot avea și surprize plăcute! De altfel, reprezentările Raiului și Iadului din operele religioase sau artistice sunt o contribuție remarcabilă la îmbogățirea culturii oamenilor, dincolo de bucuriile și spaimele pe care conjunctural le pot provoca.

    – Când ați trădat, uneori, ce-ați simțit: satisfacție, ură, eliberare, regrete?

    – Deși neconfesional, am interiorizat evitarea păcatelor așa cum sunt ele definite în creștinism. Și îmi place foarte mult vorba lui Kant: „Cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine”. Mă strădui să nu uit de legea morală nici când cerul e plin de nori. Asta nu înseamnă că nu am păcătuit, că nu am transgresat legea morală, fie și fără voie. Cred că mi s-a întâmplat să trădez în dragoste. Am simțit un amestec de rușine și regret care s-a diluat cu timpul, dar n-a dispărut vreodată… Nu cred că poate să dispară.

    – Dac-ați putea cârpi esențial ceva din zămislirea ,,Facerii”,  ce ar viza acest petic?

     – Uneori, mă bântuie un fel de pornire utopică: aș scoate păcatul originar. Dar apoi îmi dau seama ce lume plictisitoare ar fi una fără bine și rău, fără alegere, oricât de încântătoare poate părea existența paradisiacă… Mai moderat, aș fi mulțumit măcar cu dispariția efectelor răului asupra copiilor, a celor care nu au încă posibilitatea de a alege. Oricum am privi situația aceasta, e limpede că aveam de-a face cu suferința unor nevinovați, a unor im-pecabili… Tu, frate Ion Fercu, care ești mai mult decât doctor în Dostoievski, știi mai bine decât mine lucrurile astea, cum știi și că de la el mi se trag!

    – Versul, fraza care v-au tulburat cel mai mult?…

    – Fiind eu însumi autor de poezii, s-a întâmplat să-mi fi rămas în minte o mulțime de versuri ale altor poeți mari sau mai mici. Îmi este imposibil să mă opresc la unul singur. Ca vers izolat, mă obsează constant acest vers al lui Eminescu: „Nu credeam să învăț a muri vreodată”. Asta pentru că nici eu nu reușesc să mă deprind cu gândul morții. Și două scurte poezii. Una de Char: „Voi credeți în porcii voștri care există/ Eu cred în zeii mei care nu există”. Și alta de Rilke: „Moartea e mare/ guri râzătoare îi suntem noi./ Când ne credem în mijlocul vieții, apare/ Și râde în fiecare din noi./ Apoi”. Și câte ar mai fi!

     

     

    Prins drogat la volan

      La data de 10 aprilie a.c., o patrulă de poliție din cadrul Secției 1 Poliție Bacău au depistat în flagrant delict, pe strada Izvoare din localitate, un bărbat de 33 de ani, în timp ce conducea un autoturism sub influența substanțelor psihoactive.

      În urma testării acestuia cu aparatul drugtest, rezultatul a fost pozitiv, fapt pentru care a fost condus la spital în vederea recoltării de mostre biologice.

      Conducătorul auto este cercetat penal sub aspectul comiterii infracțiunii de conducerea unui autovehicul sub influența unor substanțe psihoactive.

      Accidente rutiere pe fondul consumului de alcool

        La data de 10 aprilie a.c, polițiștii rutieri din Bacău au fost sesizaţi despre faptul, că pe strada Milcov din mun. Bacău s-a produs un accident de circulaţie soldat cu pagube materiale.
        În urma deplasării la faţa locului, polițiștii au identificat conducătorul autoturismului implicat în evenimentul rutier, un bărbat în vârstă de 51 de ani, din localitate.
        Acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul testării fiind de 1,17 mg/l alcool pur în aerul expirat.
        Conducătorul auto a fost condus la spital unde i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
        Polițiștii efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe.

        La aceeași dată, un bărbat de 34 de ani, în timp ce conducea un autoturism pe drumul judeţean D.J 243 B pe raza comunei Stănișești, nu s-ar fi asigurat la schimbarea direcţiei de mers şi a acroşat un autoturism condus regulamentar de o localnică şi ulterior, a acroşat gardul unui imobil.
        Din evenimentul rutier au rezultat pagube materiale.
        Conducătorul auto avea o alcoolemie de 1,12 mg/l alcool pur în aerul expirat și a fost condus la spital unde i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
        În cauză s-a procedat la reţinerea permisului de conducere și s-a întocmit dosar penal în care se efectuează cercetări aspectul comiterii infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului ori a altor substanţe.

        Depistați în trafic, sub influența alcoolului

          La data de 10 aprilie a.c., în jurul orei 04.00, un echipaj de poliție din cadrul Biroului Rutier Bacău, au depistat în flagrant delict, un tânăr de 29 de ani, din comuna Corbasca, aflându-se sub influenţa băuturilor alcoolice, la volanul unui autoturism.
          Rezultatul testării cu aparatul etilotest a tânărului a fost de 0,58mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la spital unde i s-au recoltat mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
          În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe.

          La data de 11 aprilie a.c., polițiștii Serviciului Rutier Bacău au oprit în trafic, pe DN 2-E 85, pe raza localității Răcăciuni, un autoturism condus de un bărbat de 54 de ani, din localitate, care fiind testat cu aparatul etilometru a rezultat o alcoolemie de 0,97 mg/l alcool pur în aerul expirat.
          Acesta a fost condus la spital unde i s-au prelevat mostre biologice.
          Cercetările continuă în cadrul unui dosar penal sub aspectul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

          Prins de polițiști după ce ar fi sustras bani dintr-un autobuz

            La data de 09 aprilie a.c., Poliţia Mun. Oneşti a fost sesizată telefonic de către un localnic de 36 de ani, despre faptul că, o persoană necunoscută ar fi sustras o sumă de bani dintr-un autobuz în zona gării din Oneşti.

            Patrula de ordine publică deplasată la faţa locului a identificat un bărbat de 32 ani, din mun Comăneşti, care ar fi profitat de neatenţia şoferului de pe autobuzul ce face cursa Onești-Pralea şi ar fi sustras suma de 422 lei de pe bord.

            Bărbatul a fugit în zona limitrofă gării, unde a fost prins şi imobilizat, prejudiciul fiind recuperat.

            În cauză s-a întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt.

            Două minore au dispărut. Dacă aveți o informație despre ele, anunțați Poliția!

            Două adolescente au dispărut, zilele acestea, de acasă și sunt căutate de polițiști.

            TULUC ANA MARIA, de 15 ani, din mun.Bacău, județul Bacău.

            La data de 10 aprilie a.c., tânăra ar fi plecat voluntar de la adresa de domiciliu, însă nu a revenit până în prezent.

            SEMNALMENTE

            Înălţime 1,69 m, greutate 58 de kilograme, ochi căprui, ten deschis, păr șaten.

            ÎMBRĂCĂMINTE

            Geacă cu glugă, de culoare neagră, pantaloni negri, bocanci negri cu catarame, iar pe cap purta o căciulă de culoare neagră.

            Cetăţenii care pot furniza orice informaţii în legătură cu această persoană sunt rugaţi să contacteze Poliția Municipiului Bacău, tel. 0234.202056, Dispeceratul IPJ Bacău, tel.0234202000 sau să apeleze 112.

             COȘA BURCĂ ALEXANDRA ADELINA de 14 ani, din comuna Gioseni, județul Bacău.

            La data de 08 aprilie a.c., tânăra ar fi plecat voluntar de la adresa de domiciliu, însă nu a revenit până în prezent.

            SEMNALMENTE

            Înălţime 1,61 m, greutate 53 de kilograme, ochi căprui, ten deschis, păr șaten, lung.

            ÎMBRĂCĂMINTE

            hanorac albastru închis, pantaloni negri, adidaşi negru cu alb și avea asupra sa un rucsac.

            Cetăţenii care pot furniza orice informaţii în legătură cu această persoană sunt rugaţi să contacteze Poliția Municipiului Bacău, tel. 0234.202056, Dispeceratul IPJ Bacău, tel.0234202000 sau să apeleze 112.

            Europa 2022 – povești și mituri pe mărci poștale

            Romfilatelia a lansat, inclusiv prin magazinul său din Bacău, emisiunea filatelică a Legendei bourului Moldovei și a primului timbru „Cap de Bour”. Aceasta este tema 2022 a colecției anuale „Povești și Mituri”, dedicată aniversării Zilei Europei pe 9 mai.

            Emisiunea din acest an este alcătuită din două mărci poștale (cu valorile nominale de 10 lei și 16 lei), două blocuri dantelate, două minicoli, un plic „prima zi” și un album filatelic
            În „Legenda bourului Moldovei” este descrisă lupta domnitorului descălecător Dragoș Vodă, cu un bour, pe malul unei ape curgătoare, în care, în timpul luptei, s-a înecat cățelușa Molda, la care ținea foarte mult. Conform poveștii, apa a primit numele de Moldova, preluat mai apoi de ținutul cunoscut istoric ca Țara Moldovei.

            Flamurile lui Bogdan I au continuat să poarte imaginea capului de bour, preluată în timp de sculptorii ce împodobeau cu ornamente bisericile domnești. Ludovic de Anjou recunoaște, după câteva bătălii pierdute, ieșirea Moldovei de sub Coroana Sfântului Ștefan prin Diploma Regală (2 februarie 1365). La aproape un secol de la înscăunarea lui Bogdan I, pe steagurile Moldovei purtate de vitejii ostași ai lui Ștefan cel Mare, sclipea din țesătura firelor de aur, stema țării având ca imagine centrală Capul de Bour.

            Istoria a adăugat noi înscrisuri, ajungând într-un timp în capitala Moldovei, Iașul anului 1858. Acolo și atunci, în luna iulie, se tipăreau primele mărci poștale, al căror desen reproducea, alături de goarna poștei, Capul de bour, având între coarne o stea în cinci colțuri. Desenul, al cărui autor nu văzuse niciodată un bour (acest animal dispăruse în secolul XVII), reproduce vag adevărata  imagine a bourului sălbatic, însă obișnuiți cu stema țării lor moldovenii nu au ripostat critic la lipsa de veridicitate a imaginii.

            O nouă serie de bilete la tratament balnear

            Astăzi, 11 aprilie, Casa Județeană de Pensii (CJP) Bacău începe vânzarea biletelor la tratament balnear subvenționat din cea de-a IV-a serie din acest an. Deși sunt și în stațiuni unde baza de tratament aparține unor firme private, nu numai în cele în care locațiile se află în proprietatea Casei Naționale de Pensii Publice, locurile sunt în număr mic.

            Mai exact, pentru această serie, pensionarilor și asiguraților în sistemul public de pensii, din județul Bacău, le sunt rezervate 86 locuri (bilete) în stațiunile 1 Mai, Amara, Bălțătești, Căciulata, Călimănești, Covasna, Felix, Herculane, Lacu Sărat, Nicolina, Neptun, Ocna Șugatag, Pucioasa, Sarata Monteoru, Sovata și Vatra Dornei.

            Dar, surprinzător, din cele 86 locuri, numai pentru 39 a fost depusă cerere la CJP Bacău și, prin urmare, acestea le-au fost alocate automat solicitanților. Pentru celelalte 47 bilete (1 Mai, Amara, Neptun, Ocna Șugatag, Pucioasa și Sarata Monteoru) nu a fost înregistrată nicio solicitare, astfel că vor fi scoase la vânzare liberă. Persoanele, care au repartiție, își vor ridica biletul de la CJP Bacău până în data de 15 aprilie, inclusiv. La cumpărarea biletului, beneficiarii vor prezenta recomandarea de la medicul de familie ori de la cel de specialitate, pentru tratamentul pe care îl vor urma în stațiune.

            Persoanele cu dizabilități au dreptul la gratuitate în baza certificatului de încadrare în grad de handicap și a ”Programului individual de reabilitare și integrare socială” (original și copie), dar și ele trebuie să prezinte recomandarea de la medic. Sejurul (data de plecare la tratament) va începe în 24, 25 sau 26 aprilie, ziua diferind în funcție de fiecare stațiune și hotel. Următoarea serie va debuta în 10 mai.

            Războiul știrilor false

            Presa oficială ne-a bombardat cu sute si mii de știri care mai de care mai fantasmagorice despre conflictul din Ucraina. Multa lume le crede pentru că, preventiv, toate țările NATO au blocat accesul la resurse media din Fderația Rusă, ca să nu ne lovească propaganda rusă. Numai că, ce să vezi?! Până să ne lovească propagandiștii de la Moscova, ne-au lovit la greu cei de la Washington (de cei de la Kiev, nu vorbesc, cică ar exista o secțiune specială pentru ei în cărțile de psihiatrie).

            Concret, postul american de televiziune NBC News recunoaște ca multe din declarațiile autorităților americane, preluate de presa din SUA și din întreaga lume, au fost falsuri menite să inducă în eroare conducerea Rusiei. Doar că, odată cu liderii de la Kremlin, a fost indusă în eroare si populația lumii.

            Ce știri au fost recunoscute ca fiind false? Oficialii americani, inclusiv președintele Biden, au spus că au indicii care sugerează că Rusia s-ar putea  pregăti  să folosească agenți chimici în Ucraina. Dar trei oficiali americani au declarat pentru NBC News că nu există nicio dovadă că Rusia a adus arme chimice în apropierea Ucrainei. Ei au spus că SUA au lansat informațiile pentru a descuraja Rusia să folosească munițiile interzise.

            Înainte de invazie, SUA au afirmat că Rusia intenționează să organizeze un atac cu «steag fals» împotriva populației de limbă rusă a Ucrainei ca o justificare pentru război și că planurile includ un videoclip cu cadavre false. Videoclipul nu s-a materializat niciodată; Rusia a susținut constant că invadează pentru a-i proteja pe etnicii ruși de „naziști” din Ucraina.

            Oficialii americani le-au spus reporterilor că au informații care sugerează că Putin este indus în eroare de propriii săi consilieri, cărora le este frică să-i spună adevărul. Gradul în care Putin este izolat sau se bazează pe informații eronate nu poate fi verificat, a spus Paul Pillar, un ofițer de informații din SUA pensionat. „Nu ai cum să dovedești sau să infirmi aceste lucruri”, a spus el.

            Într-o altă dezvăluire, oficialii americani au spus că un motiv pentru a nu furniza Ucrainei avioane de luptă MiG este că serviciile de informații au arătat că Rusia va vedea mișcarea ca o escaladare a confruntării. A fost adevărat, dar a fost valabil și pentru rachetele Stinger, pe care administrația Biden le-a furnizat, au spus doi oficiali americani, adăugând că administrația a desecretizat informațiile despre avioanele MiG pentru a susține argumentul de a nu le furniza Ucrainei.

            De asemenea,  acuzația conform căreia Rusia a apelat la China  pentru un potențial ajutor militar nu are dovezi concrete, au declarat un oficial european și doi oficiali americani. Oficialii americani au spus că nu există indicii că China are în vedere să furnizeze arme Rusiei. Administrația Biden a lansat asta ca un avertisment pentru China să nu facă acest lucru, au spus ei.

             

            Fotbal/ Liga a III-a: Aerostar, ca la Wimbledon

            „Aviatorii” au zdrobit cu 6-0 pe Metalul Buzău și au urcat pe locul 3 în play-off-ul Seriei 2. În play-out, FC Dinamo Bacău a înregistrat o nouă victorie (2-1 la Chișcani) și este mai aproape de podium decât de retrogradare, spre deosebire de CSM Bacău, care, învinsă acasă cu 2-0 de Șomuz Fălticeni, rămâne prizoniera nisipurilor mișcătoare

            Etapa a doua a play-off-ului Ligii a III-a a avut o uvertură desprinsă din tenis. Vineri, Aerostar Bacău a surclasat cu 6-0 (3-0) pe Metalul Buzău, depășind-o și în clasament, nu doar pe teren și tabela de marcaj. Prin urmare, Aerostar ca la Wimbledon. Și- de ce nu?- ca Wimbledonul de la finalul anilor 80, în care „gașca nebună” a lui Vinnie Jones, Wise și Fashanu o călcau pe gât pe Man.U și luau Cupa Angliei din fața lui Liverpool. Deși fără Chirilă (suspendat o etapă după eliminarea de la Galați) și Bacalu (aflat cu lotul național U16 în Bulgaria), „aviatorii” nu au lăsat nicio șansă Metalului într-un joc ce avea ca principală miză treapta a treia a podiumului din Seria 2. În formula Dinu- Bobârnac, Benchea, Vișinar, Șt. Pavel- Belciu (min. 85 Paveluc), Izmană, Viorică (min. 62 Gavrilă), Al. Zaharia (min. 62 H.Ilie)- Tofan, Vraciu (min. 85 Tilibașa), băcăuanii antrenați de Mișu Ionescu au dominat întâlnirea, creându-și o sumedenie de ocazii. Pe unele le-au ratat, inclusiv penalty-ul procurat în min. 52 de  Viorică și executat de Vraciu în portar. Pe altele, însă, le-au transformat în goluri de toată frumusețea. Câte trei pe repriză. Balul a fost deschis într-un minut cu ghinion pentru oaspeți, 13, atunci când, lansat de Vraciu, Devid Tofan nu i-a lăsat nicio șansă lui Rareș Șerban, pe care l-a învins cu un șut în diagonală. După alte 11 minute, Vraciu s-a transformat din pasator în finalizator și, beneficiind de devierea inspirată a lui Viorică, a înscris cu o execuție superbă de la marginea careului. Scorul primei părți a fost fixat cu cinci minute înainte de pauză, de Alexandru Zaharia, autorul unui „exterior” cu și de efect la colțul lung.

            În mitanul secund, gazdele și-au continuat recitalul, atacând și înscriind cu toate liniile, inclusiv cele de rezervă. În min. 64, la cornerul bine executat de Izmană, stoperul Vișinar și-a trecut și el numele pe lista marcatorilor, pentru ca rezultatul final să fie stabilit de „dubla” nou-intratului Horia Ilie, care, după ce a finalizat inspirat pasa de mare calitate a lui Gavrilă, în min. 78, a mai lovit o dată decisiv, de data aceasta în min. 90. Victorie și în contul celor de la FC Dinamo Bacău, care traversează un 2022 fără greșeală, cu 13 puncte luate în cinci meciuri. Ultimele trei au venit sâmbătă, la Chișcani, în etapa a doua a play-out-ului Seriei 2. Deși gazdele au deschis scorul prin Izvoranu în min. 8, dinamoviștii băcăuani pregătiți de Andrei Întuneric au întors rezultatul grație golurilor marcate de Ionuț Tofan, în min. 45 și Sergiu Matei, cu zece minute înainte de final. Cu acest nou succes, FC Dinamo Bacău rămâne la nouă puncte distanță de CS Făurei (pe care o va întâlni sâmbătă, la Letea Veche) și, mai important, se apropie la șapte puncte de podium. În fine, în play-out-ul Seriei 1, CSM Bacău a cedat meciul de acasă cu Șomuz Fălticeni (0-2, goluri înscrise de Savin- min.44 și R. Ciobanu- min. 54) și continuă să fie pe loc retrogradabil, la cinci puncte de Știința Miroslava, contra căreia va juca la finalul acestei săptămâni.

            Seria 1/ Play-off

            Rezultatele etapei a doua: Hușana Huși- Bucovina Rădăuți 0-0-, Dante Botoșani- Foresta Suceava 1-0.

            Programul etapei viitoare (sâmbătă, 16 aprilie, ora 17.00): Foresta Suceava- Hușana Huși, Bucovina Rădăuți- Dante Botoșani.

            Clasament

            1 Dante Botoșani     2        1        1        0        1-0     44p.

            2 Foresta Suceava   2        1        0        1        5-1     38p.

            3 Hușana Huși        2        0        2        0        0-0     30p.

            4 Bucovina Rădăuți  2        0        1        1        0-5     29p.

            Playout

            Rezultatele etapei a doua: CSM Pașcani- Știința Miroslava 0-1, CSM Bacău- Șomuz Fălticeni 0-2, Ceahlăul Piatra Neamț- Sporting Juniorul Vaslui 1-0.

            Programul etapei viitoare (sâmbătă, 16 aprilie, ora 17.00): Sporting Juniorul Vaslui- CSM Pașcani, Șomuz Fălticeni- Ceahlăul Piatra Neamț, Știința Miroslava- CSM Bacău.

            Clasament

            1 Ceahlăul P. Neamț                   2        2        0        0        5-0     33p.

            2 Șomuz Fălticeni              2        2        0        0        5-1     30p.

            3 Sporting Juniorul Vaslui  2        0        1        1        0-1     25p.

            4 Știința Miroslava             2        1        0        1        2-3     23p.

            5 CSM Bacău                    2        0        1        1        0-2     18p.

            6 CSM Pașcani                  2        0        0        2        0-5     4p.

             

            Seria 2/ Play-off

            Rezultatele etapei a doua: Aerostar Bacău- Metalul Buzău 6-0, SC Oțelul Galați- CSM Focșani 2007 2-0.

            Programul etapei viitoare (sâmbătă, 16 aprilie, ora 17.00): Metalul Buzău- SC Oțelul Galați (se joacă vineri, 15 aprilie, la ora 17.00), CSM Focșani 2007- Aerostar Bacău.

            Clasament

            1 SC Oțelul Galați    2        2        0        0        3-0     52p.

            2 CSM Focșani 2007 2        1        0        1        2-2     47p.

            3 Aerostar Bacău     2        1        0        1        6-1     34p.

            4 Metalul Buzău       2        0        0        2        0-8     33p.

            Play-out

            Rezultatele etapei a doua: Sportul Chișcani- FC Dinamo Bacău 1-2, CS Făurei- CSM Râmnicu-Sărat 1-0, Sporting Liești- Viitorul Ianca 4-1.

            Programul etapei viitoare (sâmbătă, 16 aprilie, ora 17.00): Viitorul Ianca- Sportul Chișcani, CSM Râmnicu-Sărat- Sporting Liești, FC Dinamo Bacău- CS Făurei.

            Clasament

            1 Sporting Liești               2        2        0        0        9-1     34p.

            2 Viitorul Ianca                 2        1        0        1        4-4     31p.

            3 CSM Râmnicu-Sărat        2        0        0        2        0-2     27p.

            4 FC Dinamo Bacău           2        2        0        0        3-1     20p.

            5 CS Făurei                      2        1        0        1        1-3     11p.

            6 Sportul Chișcani             2        0        0        2        1-7     0p.

            Țapul ispășitor

            Se află omenirea într-o evidentă situație conflictuală?

            Poate fi o întrebare retorică!?

            S-o lăsăm așa…

            Fiindcă fiecare în sine conviețuiește într-o permanentă stare conflictuală, doar din lenea de a nu-și răspunde la câteva întrebări pe care le abandonează la primul „obstacol” de voință sau de conștiință.

            Într-o situație conflictuală unele persoane, grupuri, comunități folosesc un „Țap ispășitor”, pentru a absolvi pe adevăratul VINOVAT, DE RĂSPUNDERE. Dar când tu însuți te faci vinovat de fapte care contravin eticii și moralei;  de acte de voință pe care tu însuți nu ți le accepți, ești suficient de pregătit și de puternic pentru a te recunoaște așa cum ești conștient fiind, că știi de ce, pentru ce și pe cine intenționezi să tragi la răspundere? Sau îmbrățișezi cu cinism minciuna ridicată la valoare de adevăr, prin repetare, mizând pe faptul că toți ceilalți au devenit suficient de comozi încât să nu judece cu capul lor?

            „Țapul ispășitor” vine din mitologia canonică și necanonică a popoarelor lumii.  Un țap, sau alt animal (uneori pasăre sau chiar om) era folosit ritualic în multe religii fie pentru absolvirea oamenilor de păcate curente sau crime, fie pentru expulzarea prin exorcizare a demonilor.

            În opinia mea acesta ar putea fi unul din izvoarele minciunii și ipocriziei în baza cărora unei „entități” , i s-ar permite să pedepsească un individ pentru o vină colectivă doar din „RAȚIUNI ȘI INTERESE ÎNALTE.”

            Printre altele, în Biblie ( Luca 12-24) găsim ,,Învățămintele Lui Iisus către „ucenicii Săi”: „Mai întâi  de toate, păziți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia. Nu este nimic acoperit care să nu fie descoperit, nici ascuns care nu va fie cunoscut…”

            Și atunci, cum se face că se perpetuează o cutumă negativă și nu una pozitivă?  Nu s-a indus, oare, în subconștientul individului că îi este permis „să păcătuiască”  deoarece o dată pe an, sau de mai multe ori într-un an ( prin ritualul spovedaniei) va fi absolvit de „toate  păcatele sale”, fiind pedepsită o ființă nevinovată în contul unei vini colective?

            În religia arhaică a evreilor, în ritualurile de absolvirea a penitenței, „Țapul ispășitor” era trimis lui Azazel, demonul deșertului, adică alungat, viu, în pustie, după ce, printr-un act mistic sacerdotal fusese încărcat cu toate păcatele săvârșite de fidelii lui Yahweh. De unde se vede limpede că un nevinovat poate fi pedepsit în numele și pentru „curățirea de păcate” a unei colectivități lipsită de etică și fără morală; doar să fie „fidelă” unei ideologii sau unei „cauze”, oricât de injustă ar fi ea.

            James George Frazer, în lucrarea sa „Creanga de aur”, apărută în douăsprezece volume, ( nu are nici o legătură cu romanul „Creanga de aur” a prozatorului român Mihail Sadoveanu), studiază comparativ acest ritual: în Assam (India) se sacrifică anual o capră; în Juhar ( Himalaia occidentală) e îmbătat un câine cu băutură alcoolică „bhang” și, lăsat liber, e ucis cu pietre; în Egipt se sacrifică un taur, preoții chemând asupra lui toate relele ce pândeau țara; apoi capul tăiat al taurului era înecat în Nil, iar mai târziu, vândut grecilor.

            După J.G Frazer, ritualul „Țapul ispășitor”  era legat de cultele agrare: în Grecia era bătut și izgonit un sclav căruia i se striga: „Pleacă foamete, veniți voi, sănătate și belșug!” Oare cum ar fi putut veni „sănătatea” și mai ales, „belșugul” fără aportul activ și conștient al fiecărui individ în parte? Cum să gândești că îți este „permis” să „păcătuiești” acceptând că, oricum, altcineva va răspunde și va fi pedepsit pentru „păcatele” tale? Oare cum o fi să crezi că poți trăi în belșug fără să muncești…

            Totuși, existau și forme nemijlocite de absolvire ritualică a păcatelor lumii: zeița aztecă Tlazolteotl (mâncătoarea de spurcăciuni), simbolizând pământul absorbant al tuturor deșeurilor vieții, lua asupra ei și păcatele omenirii…

            În sens figurat, expresia „Țap ispășitor” se referă la un om, animal, sau obiect ales pentru a fi considerat vinovat, responsabil pentru greșelile și „păcatele” colective pentru care, de fapt este nevinovat. Așa ne putem învârti „în jurul cozii”, la infinit: „păcătuim” știind că altcineva va fi pedepsit în contul faptelor și actelor noastre de voință, nu-i așa? Responsabilitatea și asumarea pe „propria răspundere”  au devenit o utopie? Cine mai răspunde astăzi pentru faptele și actele sale de voință?

            Din vechea istorie și până în zilele noastre fenomenul de „Țap ispășitor” a avut și, din nefericire, are motive culturale, sociale, religioase, politice.

            Ritualul prin care Marele Preot „punea toate păcatele ” pe un țap pe care apoi îl alungat în deșert este descris în Biblie( Levitic.16).

            Păcatele oamenilor erau „șterse”, iertate în mod simbolic printr-un gest de cruzime, care, în opinia mea, nu caracterizează, sau ar trebui să nu caracterizeze pe om. Să înțelegem că omul, în esența sa, este o ființă crudă și perversă? Sau, poate că interesele „marilor puteri” ale vremii   ar putea fi mai presus de cultivarea acelor trăsături specific umane și în slujba umanității, cum ar fi: bunătatea, iertarea, toleranța, acceptarea;  respectul reciproc și „unitatea prin diversitate”; generozitatea, iubirea și speranța;obținerea de bunuri prin muncă și nu prin mijloace dolozive; promovarea adevărului și nu a minciunii?   Nu cumva interesul este acela de a inocula în subconștientul oamenilor că ei „pot păcătui” știind că, oricum, „păcatul” va fi preluat de către o altă ființă absolut nevinovată? De fapt în asta ar consta eroarea: fiecare individ, în parte, care crede și acceptă că pentru „păcatele” sale ar putea „plăti” altcineva, nevinovat fiind, formează o „colectivitate” care a căzut într-o capcană abil construită de INTERESE OCULTE.

            Întreb și eu, doar întreb: de ce să jertfești pe altcineva pentru „păcatele” săvârșite de tine? N-ar fi mai folositor, mai etic și uman să-ți asumi răspunderea pentru propriile tale fapte și acte de voință? De ce să gândești și să crezi că pentru „păcatele” tale poate fi învinuit, condamnat și pedepsit altcineva, desigur, nevinovat? Asta să fi fost intenția Creatorului?  Să pună „păcatele” omului pe seama unei ființe nevinovate care să „ispășească?”

            N-aș crede. Am văzut că nu Dumnezeu a fost acela care să atribuie unui nevinovat, „Țap ispășitor”, „toate păcatele”  săvârșite de „comunitate”, ci a intervenit un „act sacerdotal”, acceptat tacit de „colectivitate…” Ce poate fi asta?

            Dumneavoastră ce părere aveți?

            Eu mă pot duce cu gândul la Iisus Hristos care a fost jertfit pentru „păcatele” omenirii. Am fost învățați să credem că prin „mărturisirea” păcatelor și credința în sacrificiul Mântuitorului vom fi iertați de „păcatele” noastre…?

            Acceptăm, deci, și așteptăm  „MÂNTUIREA” conștienți că pentru „păcatele” noastre

            „A PLĂTIT” și „VA PLĂTI ALTCINEVA…?”

            … Am fost obișnuiți, oare, să ne trăim viața ca pe o poezie învățată  PE DE ROST!?

            Nu știu…Eu nu știu nimic!

            Doinița Ioneț

             

             

            Poveste de viață

            Vlăduț se află la vârsta primului buletin. Anii care ar trebui să fie de aur și lumină sunt înnegurați, în schimb, de o maladie parșivă ce și-a întins aripile nemiloase încă din 2020. Boala i-a luat lui Vlad multe, foarte multe din micile și marile plăceri pe care orice copil de școală generală le gustă fără niciun fel de griji. Nu i-a luat însă curajul. Și nici puterea de luptă.

            Două calități pe care Vlăduț și le-a desăvârșit, probabil, încă din vremurile în care aducea Bacăului, alături de colegii de la Clubul Sportiv Școlar, primul titlu național la mini-volei băieți și în care purta spre victorii, în calitate de căpitan, echipa de pitici a lui FC Dinamo Bacău. Și pentru că, uneori, viața ajunge să-ți taie din punți, se întâmplă ca sportul să le construiască la loc.

            Ba încă mai trainice! Unind maluri și inimi. Inima lui Ștefan Cociangă, una galben-albastră, culorile Parmei și ale FCM-ului din Bacău, a început să bată mai tare atunci când a aflat de suferința lui Vlăduț. Descoperind pasiunea puștiului pentru sport în general, pentru fotbal în special și pentru internaționalul român al Parmei, Dennis Man, în mod cu totul particular, Ștefan Cociangă a încercat să pogoare o rază de soare în hățișul junglei vietnameze din cotidianul lui Vlad. Cu atât mai mult cu cât între Parma, orașul în care Ștefan s-a stabilit în urmă cu aproape trei decenii și Cesena, unde Vlăduț se află sub tratament, e cale de nici două ore cu mașina. Două ore de drum și o cratimă pentru a uni Emilia lui Verdi cu Romagna lui Fellini, a Amarcordului și a deamicisianului Ferruccio din „Sânge romagnol”.

            Note muzicele, scene de film și pagini de literatură menite să completeze o poveste de viață cu de toate. Inclusiv cu o întâlnire de suflet între Vlăduț și fotbalistul preferat, Dennis Man, la sfârșitul meciului (și el de poveste), câștigat de Parma cu 4-3 contra lui Como, miercurea trecută. Dennis i-a oferit lui Vlad tricoul său, după care cei doi s-au întreținut ca niște prieteni vechi. Și ca doi bărbați care știu bine că un meci se câștigă luptând din răsputeri. Până la capăt. Așa cum nota și site-ul oficial al Parmei Calcio sub titlul „Parma unește și în afara terenului”, la finalul întrevederii, între o fotografie și promisiuni de revedere, a curs și câte o lacrimă.

            O lacrimă de bucurie pe obrazul celor care au făcut posibilă o astfel de întâlnire-amarcord, precum Ștefan Cociangă, reprezentantul Parmei Calcio, Beppe Squarcia, președintele Marcello Amadei și membrii Parma Partecipazioni Calcistiche, Maurizio Braghiroli și Franco Bardiani. Și pentru că poveștile trebuie spuse până la capăt, adevărul este că și privirea lui Dennis s-a împăienjenit ușor la despărțirea de fanul său special. Vlăduț, în schimb, și-a ținut binele lacrimile în frâu. Nici nu ne-a fost de mirare; doar e un luptător. Un luptător adevărat!

            O gogoașă de post pentru fiecare, la Onești

              Gogoașa Bucuriei va sta la Masa Bucuriei în Onești, cu începere din 12 aprilie. Inițiativa „Gogoașa Copilăriei, Gogoașa Bucuriei” aparține Protoieriei din municipiu, care, pentru că suntem în Postul Mare al Paștelui, ne invită pe fiecare, cu mic, cu mare, la o gogoașă de post, începând de marți, 12 aprilie, până în Joia Mare, între orele 12,00 și 17,00 la Cantina „Prânzul Ștefanian” de la sediul Protopopiatului din Onești.

              Cât costă gogoașa? Răspunsul l-a dat chiar protopopul de Onești, dr. Ioan Bârgăoanu: Spuneți aceasta rugăciune o dată sau de mai multe ori: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!”

              „Când eram copil – a mai spus părintele protopop -, cea mai mare bucurie a postului mare era când făcea mama gogoși cu zahăr …

              Acum, mergând pe cale , nu pot decât să mă gândesc la clipa de bucurie pe care o poate aduce o gogoașă caldă și cu zahăr celor năpăstuiți, dar și celor mari și mici cu suflete de copil.

              Așa că la sfatul Părintelui nostru Arhiepiscop Ioachim și ajutorul preoților din Protopopiatul Onești care au dăruit făina și uleiul de la sfântul maslu.”

              Petru Done

              Bacăul, Capitala Artei Tinerilor, pentru 10 zile!

                Între 1 și 10 aprilie, Colegiul Național de Artă ”George Apostu din Bacău a organizat a XXIII-a ediție a Concursului Național ”Primăvara Artelor”, sub egida Ministerului Educației, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean și Primăria Municipiului Bacău.

                După doi ani de restricții, în sfârșit lucrurile au reintrat în normal, dorința de a evolua pe scenă a tinerilor artiști dornici de afirmare și-a spus cuvântul, înscriindu-se în jur de 3000 de elevi din toată țara, pentru a participa la acest prestigios concurs. Concursul a fost deschis elevilor din cadrul secţiilor muzică, arte vizuale și coregrafie , atât din şcoli şi licee de artă, cât și din școli din învățământul de masă.

                Între 1 și 3 aprilie s-a desfășurat Concursul la TSD (Teoria Muzicii Solfegiu și Dicteu), la sediul Colegiului și Concursul de Muzică Clasică, Jazz Muzică Ușoară și Canto popular, la Teatrul Fain .

                Au participat, la Teatrul Fain, elevi din învățământul vocațional cât și din învățământul de masă.

                Impresionant este numărul foarte mare de copii care doresc să-și exprime, prin artă, dragostea pentru frumos!

                Juriile au fost alcătuite din artiști de prestigiu, profesori la Universități de Artă cât și în colegii de artă din toată țara.

                În zilele de 8, 9 și 10 aprilie, Concursul s-a adresat învățământului vocațional în ceea ce privește Muzica vocală ( canto clasic) și instrumentală , pe secțiuni.

                Juriul concursului

                La Teatrul de Vară, s a desfășurat, în zilele de 9 și 10 aprilie, întrecerea balerinilor, la care au participat în jur de 1000 de elevi, atât din învățământul vocațional cât și din învățământul de masă.

                Juriul, format din: Cristina Todi, profesor univ dr la Univ de Arte Iași, prof Angela Tecaru din Cluj , Simona Baicu și Viorel Dascălu din Bacău, a avut o misiune dificilă, deoarece nivelul de pregătire a concurenților a fost foarte bun.

                În ce privește Artele vizuale, elevii au trimis lucrările prin poștă, cele 1500 de lucrări urmând a fi jurizate de către un juriu valoros.

                Un concurs de o asemenea anvergură, cu o paricipare atât de numeroasă, necesită multă muncă, implicare totală pentru a fi un succes.

                Profesorii noștri au demonstrat că dragostea pentru artă, pentru elevi, dorința de a contribui la prestigiul Școlii românești de Artă, precum și a Bacăului sunt mai presus de eforturile personale, de oboseală și timpul alocat familiei precum și propriei persoane, pregătind totul în așa fel încât acest concurs național să fie și de această dată un imens succes, în beneficiul elevilor și, implicit, al comunității locale.

                Mulțumiri și felicitări speciale se cuvin profesoarei Claudia Vasilache, datorită căreia organizarea a fost impecabilă, în cele mai mici amănunte, acest lucru contribuind din plin la reușita Concursului.
                Nu în ultimul rând, mulțumiri se cuvin și domnului Codrin Condrea de la Direct Sound, care a asigurat sunetul la toată această manifestare.

                Atât participarea, fără precedent, cât și rezultatele obținute sunt grăitoare pentru nivelul deosebit în care se face artă, pentru suportul oferit de părinți, pentru implicarea fără limite și dorința de a evolua a tinerilor, de la cele mai fragede vârste!

                Rezultatele concursului

                Bacăul, capitala fizicii românești!

                La Universitatea „Vasile Alecsandri” a avut loc, duminică, 10 aprilie, cu începere de la ora 17.00, deschiderea oficială a Olimpiadei Naționale de Fizică, ediția a 56-a, organizată în acest an în Bacău.

                Au participat membrii Comisiei Centrale – conf. dr. Sebastian Popescu, de la Facultatea de Fizică a Universității „Al.I. Cuza” Iași (președinte), Sorin Trocaru – inspector general în Ministerul Educației (președinte executiv), Corina Marin – directorul general al Ministerului Educației, Constantin Trăistaru – consilier al ministrului Educației, prof. Ana-Maria Egarmin – inspectorul școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Bacău, Lucian-Gabriel Bogdănel – prefectul județului Bacău, Valentin Ivancea – președintele Consiliului Județean Bacău, prof.univ.dr.ing. Valentin Zichil – prorector pentru programe de învățământ și activități studențești Universitatea „Vasile Alecsandri”, Mădălin Ionuț Irofte – elev la Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău, directorul Departamentului pentru învățământul profesional și vocațional din cadrul Consiliului Județean al Elevilor Bacău și profesorii însoțitori ai celor peste 460 de elevi de gimnaziu și liceu calificați în această etapă.

                Evenimentul a fost prezentat de Andrei Ciobanu, iar alocuțiunile celor din prezidiu au fost presărate cu mai multe momente artistice oferite de elevii Colegiului Național de Artă „George Apostu”.

                Olimpiada Națională de Fizică 2022 va continua luni, de la ora 10.00, cu probele experimentale și marți, de la aceeași oră, cu probe teoretice, ce se vor desfășura la Colegiul Național „Ferdinand I” (nivel liceal) și Școala Gimnazială „Al.I. Cuza” (nivel gimnazial). Joi va fi și proba de baraj pentru selecția lotului lărgit al României, din care se vor alege elevii ce ne vor reprezenta țara la Olimpiada Internațională de Fizică. Festivitatea de premiere va avea loc vineri, de la ora 09.00, la Centrul de Afaceri și Expoziții.

                „Pentru noi, faptul că suntem gazdele acestui eveniment național, este o provocare și în același timp o ocazie excelentă pentru a ne manifesta preocuparea constantă pentru încurajarea și recompensarea performanțelor școlare.

                Le doresc succes tuturor participanților și îi asigur de prețuirea mea pe cei 7 elevi băcăuani care reprezintă județul nostru la această competiție!”, a declarat președintele Consiliului Județean Bacău, Valentin Ivancea.

                Cei 450 de elevi participanți şi cele 50 de cadre didactice însoțitoare reprezintă actorii principali ai Olimpiadei Naționale de Fizică, prestigios eveniment educațional organizat în Bacău, ajuns în acest an la a 56-a ediție.

                „Şi eu, şi colegii mei aflați la conducerea IŞJ şi CJ Bacău considerăm că educația făcută la timpul ei – pe bune, nu cu diplome cumpărate sau fabricate – este condiția fără de care nu putem imagina un viitor pentru această țară.

                Tocmai de aceea, efortul dascălilor şi al elevilor prezenți la olimpiadă, cuantificat în timp şi sudoare, este cu atât mai semnificativ şi mai lăudabil. Sunt, negreşit, un exemplu pentru toată lumea.

                Mulțumesc Consiliului Județean Bacău pentru generoasa contribuție financiară care permite organizarea olimpiadei (aprox. 100.000 lei) şi conducerii Universității „Vasile Alecsandri” pentru ospitalitatea & căldura cu care a găzduit festivitatea de deschidere de duminică după-amiaza.

                Baftă tuturor competitorilor dar, mai ales, celor 7 elevi băcăuani ce reprezintă, în cadrul olimpiadei, şcoli şi colegii din județul nostru”, a declarat prefectul județului Bacău, Lucian Bogdănel.

                Alertă! A dispărut o adolescentă!

                  Poliţiştii au fost sesizaţi cu privire la dispariţia numitei COȘA BURCĂ ALEXANDRA ADELINA de 14 ani, din comuna Gioseni, județul Bacău.

                  La data de 08 aprilie a.c., tânăra ar fi plecat voluntar de la adresa de domiciliu, însă nu a revenit până în prezent.

                  SEMNALMENTE

                  Înălţime 1,61 m, greutate 53 de kilograme, ochi căprui, ten deschis, păr șaten, lung.

                  ÎMBRĂCĂMINTE

                  hanorac albastru închis, pantaloni negri, adidaşi negru cu alb și avea asupra sa un rucsac.

                  Cetăţenii care pot furniza orice informaţii în legătură cu această persoană sunt rugaţi să contacteze Poliția Municipiului Bacău, tel. 0234.202056, Dispeceratul IPJ Bacău, tel.0234202000 sau să apeleze 112.

                  Dacă ferestrele sunt oameni?

                  Ei bine, să zicem că am acceptat o provocare sau, mai bine zis, că am căzut într-o așa numită ”capcană”. Însă nu voi vorbi despre asta. Poate e momentul potrivit, dar nu e locul. Așa că o să intru direct în subiect.
                  O carte poate fi numită în multe feluri. Fiecare, după nevoi și imaginație. Cartea e un portal spre altă lume, locul unde tu, cititorul, ești regizorul, iar în fața ta se joacă acțiunea, un univers paralel plin de enigme, ce așteaptă să fie rezolvate, o fereastră ce îți oferă o gură de aer proaspăt, o fereastră ce îți oferă libertatea de-a scăpa de lumea noastră, ce nu mai are mult până să se transforme ea însăși într-un science fiction. Putem găsi multe astfel de asemănări, dar astăzi mă voi opri doar la ideea de fereastră.
                  Aș putea explica de ce fereastra e cartea, dar nu o voi face, nu acum, pentru că, de data asta, am fost ”lovită” de o idee ce nu mi-a părăsit mintea: Și dacă ferestrele sunt, de fapt, oameni? Poate că persoanele nu sunt ferestre precum cărțile, dar nici cărțile nu devin ferestre dacă nu le deschidem. La fel e și cu oamenii. Îi putem numi ”ferestre umblătoare”, dar nu chiar. Fiecare persoană are o poveste; și nu toate se termină cu clasicul ”Au trăit fericiți până la adânci bătrâneți…”. Dacă asta s-ar întâmpla, cred că am avea o lume plină de prințese Disney. Pentru că nimeni nu întreabă, niciodată, de povestea din spatele personajului ”Regina cea rea”. Dacă ea e, de fapt, o prințesă ce nu a reușit să își obțină finalul fericit? Când ne uităm azi la ea, probabil o vom vedea într-o rochie lungă și neagră sau poate în pantaloni, dar, la prima privire, ni se va părea impunătoare. Însă chiar asta e ideea. Să nu ne uităm doar la ceea ce e în fața noastră, ci să privim dincolo de ceea ce ochii noștri pot vedea.
                  Pentru a fi mai clară, nu spun că trebuie să ne aventurăm într-o pădure, dar nici să nu o facem. Fiecare persoană e o altă fereastră, ce duce spre altă lume, deoarece nimeni din această lume nu este identic cu altcineva. O persoană pe care nu o știm va fi mai greu de descoperit. Doar că fiecare e la un pas mai mare sau mai mic de-a descoperi informația.
                  Nu mereu contează aparențele, ci ceea ce se află în spatele lor. Ei bine, asta e mai ușor de zis, decât de făcut. Se spune un prim pas important e conștientizarea, însă eu tind să cred că fiecare persoană își poate stabili acești primi pași demni de urmat. Ce ar mai fi viața dacă am avea un manual de utilizare cu taskurile pe care trebuie obligatoriu să le îndeplinim? O lume plină de roboți, în cel mai bun caz.
                  Fereastră e fiecare. Un om e o fereastră pentru altcineva. O carte e și ea o fereastră. În cazul cărților, autorul a decis unde duce această fereastră. Doar că, în cazul nostru, al oamenilor, noi trebuie să decidem spre ce informație vrem să devenim ferestre. Când mă uit la altcineva, pot să devin spectatorul din spatele ferestrei. Îi observ lumea și primesc informația. Acum e momentul și timpul să decidem ce vrem să-i lăsăm pe alții să observe. Spre ce duce fereastra fiecăruia?

                  MARIA-ALEXANDRA VAMAN, 14 ANI, elevă, în clasa a VII-a, la Școala Gimnazială ”Dr.Alexandru Șafran”, membră a Cercului de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău

                  Prizoniere în nefericire (II)

                  Claudia, femeia din zilele noastre al cărui caz îl expune Aurora Liiceanu în a doua parte a cărții ei, este „prinsă de câțiva ani într-o relație toxică, ciudată, încâlcită”. Autoarea o cunoaște de mai multă vreme, având cu ea „o relație de ajutor și înțelegere”. O descrie ca pe o femeie cu un aspect plăcut, îngrijit, măritată de tânără, dar nu din vreo mare iubire, ci pentru că era „înregimentată în ideea de căsătorie”. A făcut un copil, o fată, și căsătoria ei curgea lin, intrată în rutină, până când descoperă că soțul o înșela, ducând o viață dublă. Amanta era mama unei colege de-a fiicei ei, care era foarte apropiată de tată. Ea petrecea mult timp împreună cu el, cu prietena ei și mama acesteia, de parcă ar fi fost o familie. Claudia s-a simți trădată de amândoi și a cerut divorțul, după care, o perioadă, s-a simțit bine, părând chiar înfloritoare, ceea ce a făcut-o pe doamna psiholog să creadă că a căpătat încredere în ea, autonomie, echilibru emoțional, pe scurt, că s-a produs „o reală revenire la ea însăși”. Ce se întâmplase, de fapt? După divorț, soțul a revenit la fostul cămin conjugal, încercând „să remaieze relația lor”, în pofida lipsei de sentimente, Claudia mărturisind că avea senzația că trăiește „într-o baltă”. Fiica, de care o despărțea un adevărat zid, era deja la casa ei, iar ea a întâlnit, printr-un concurs de împrejurări, un fost coleg de liceu, cu care începe o legătură de amiciție, cu schimburi de mesaje, confidențe, apropierea, din ce în ce mai mare, transformându-se în dragoste. Cel puțin pentru femeie, care nu încetase să spere că viața ei se va schimba în bine după suferința îndurată, după furia pe care o simțise trădată fiind de soț și de fiică. Numai că, „Iluzia care ne păcălește este aceea că nevoia omenească de a iubi preexistă întotdeauna iubirii noastre pentru cineva anume”, după cum ne luminează cele câteva pagini dense și fine de analiză, de eseistică, de fapt, scrise cu meșteșug de Aurora Liiceanu, care face distincția între fatalismul romantic și scepticismul rațional, între iluzie și realitatea, crudă, cel mai adesea. Ei, și tocmai fatalismul acela romantic a făcut-o pe Claudia să se arunce în vârtejul unei adevărate pasiuni, să se simtă din nou vie, împrospătată, să redescopere sensul vieții. Cum puterea clișeelor este mare, femeia și-a zis că niciodată nu este prea târziu, că dragostea este totul, în fine, povești de felul ăsta, până când realitatea a contrazis-o total și dureros. Fostul ei soț a aflat de relația ei cu Paul și a început să o șantajeze, să o amenințe că va da totul în vileag, că va afla și familia amantului de relația extraconjugală a acestuia, în fine, se prefigura un adevărat scandal. Și așa a ajuns „luntrea iubirii lor să se sfarme de viața obișnuită”, urmând un timp al reproșurilor reciproce, al remușcărilor și minciunilor. Legătura lor a continuat, totuși, deși Paul nu și-a părăsit familia, ducând-o mereu cu vorba pe Claudia. Care îl așteaptă mereu, prizonieră în nefericire.
                  Cine era, așadar, cel puternic în această relație? Și aici, Aurora Liiceanu îl aduce în sprijin, printr-un citat, pe expertul Alain de Botton: „puterea în dragoste derivă din capacitatea de a nu-ți păsa. În dragoste, mai puternic este cel care nu are proiecte legate de celălalt…Dragostea țintește către comunicare și înțelegere, cel care blochează procesul –schimbă subiectul, răspunde cu întârziere la apeluri- este cel care deține puterea. Lui nu-i pasă”. Trist adevăr. Oamenii cred ceea ce vor ei să creadă și, în fond, poate că iubirea, așa cum spune doamna psiholog, nu e decât „un construct personal”.

                  Mujica, de ce cred omorâtorii de oameni că ești un fraier?

                  Am fost, ca turist, la Borodino; 125 km de Moscova. În 1812, aici, războiul a avut peste 70. 000 de victime. Napoleon vs. Kutuzov. Mereu m-am întrebat: ce căuta Napoleon acolo?…
                  Am fost, ca turist, prin 1985, la Sankt Petersburg. Ghidul ne-a invitat și pe fostul front, devenit muzeu în aer liber. Aici, în fostul Stalingrad, în cea mai groaznică luptă din istorie, au murit peste 1.100.000 de militari ruși, 400.000 de germani, 200.000 de români, 130.000 de italieni, 120.000 de unguri, 40.000 de civili ruși. Într-o bodegă vecină cu una dintre casele care l-au găzduit pe Dostoievski, niște contemporani ai acelei tragediei mi-au mărturisit că, pe vremea blocadei, șobolanii și șoarecii erau delicatesele supraviețuirii. Canibalismul a prins viață. Azi aflu că fratele unuia numit Vladimir Vladimirovici Putin a fost victima acestui iad terestru, pe când avea doar doi ani. Mereu m-am întrebat: ce căuta Hitler acolo?…
                  Am fost, tot prin anii ʼ80, turist al Kievului și Harkovului. La Kiev am fost rugat, politicos și pe șoptite, să nu vorbesc rusește… Mi-a fost adus și un argument: Holodomor. Un fel de genocid stalinist, prin înfometare, în care au murit 10 milioane de ucraineni. La Harkov, sub fereastra apartamentului în care eram cazat, statuia lui Lenin se bucura, în fiecare dimineață, de o toaletă de vis: mini-macara, cinci băieși, șampon, föhn urieșesc (nemțesc, desigur) etc. Și vocea unei cameriste: ,,Un căcăcios. Îl spală zilnic”.
                  La Washington DC încă n-am ajuns, dar știu despre aventurile nenorocite ale unor președinți de aici, concretizate în cimitire prin Vietnam, Afganistan, Irak, SUA etc. Nici în Tel Aviv n-am ajuns, dar, încă de pe când eram adolescent, am tot citit despre ororile din lagărele naziste.
                  La Borodino, la Sankt Petersburg, la Kiev, la Harkov mi-am zis că niciodată nu va mai fi posibil un război… Oamenii nu pot fi atât de neoameni încât să nu-și însușească, după atâta suferință, lecția unei mari tragedii. Gândindu-mă la liderii din Tel Aviv-ul de azi, despre care se spune că nu sunt doar bogați, ci și iscusiți diplomați, n-am priceput niciodată de ce nu pot, nu vor să stingă conflictul din Orientul Apropiat. Un popor care a suferit atât de mult… Nici el nu poate prețui viața?…
                  Apoi m-am gândit la Tine, dragă José Mujica. Ai fost luptător de gherilă, ai stat după gratii, ai ajuns președinte în Uruguay. Ai locuit mereu, ca lider de stat, la mica fermă a soției, în periferiile capitalei Montevideo. Ai făcut naveta cu un Volkswagen Beetle vechișor, personal, fără SPP etc. Ai donat mereu 90 la sută din veniturile tale organizațiilor de caritate și micilor întreprinzători. N-ai rostit niciodată cuvântul război, nu te-ai răzbunat pe cei care te-au ținut cincisprezece ani la zdup. Mereu ai vorbit despre pace, pace, pace… Puteai fi reales președinte, dar te-ai retras, spunând că este nociv pentru orice națiune ca un singur om să se afle la putere mult timp. Acum, la 86 de ani, trăiești tot la acea fermă de poveste. Fără gărzi de protecție, fără onoruri, fără avere… Probabil că ai aflat despre faptul că inclusiv șefii de stat care provoacă masacre prin lume, îmbățoșați ca niște eroi, cred că Tu ești un fraier, un rătăcit în lumea asta ,,normală” în care, potrivit ultimului raport al FAO, la fiecare șase secunde un copil moare din cauza problemelor de malnutriție. Acum, probabil că ai auzit, fraiere drag, că se calculează, de parcă ar fi vorba despre dispariția unor lucruri banale, câți copii mor/ sunt uciși pe zi, într-un conflict nenorocit pe care cei care te privesc de sus nu vor sau nu-l pot opri. Unuia dintre acești privitori i-a fost ucis fratele în dezastrul de Stalingrad, dar lecțiile istoriei nu pot fi niciodată pricepute de repetenții umanității, indiferent de locul în care trăiesc/ au trăit și fac/ au făcut atât de mult de râs specia umană, încât nu arareori ne este rușine că suntem oameni.

                   

                  ULTIMELE ȘTIRI