Vlăduț se află la vârsta primului buletin. Anii care ar trebui să fie de aur și lumină sunt înnegurați, în schimb, de o maladie parșivă ce și-a întins aripile nemiloase încă din 2020. Boala i-a luat lui Vlad multe, foarte multe din micile și marile plăceri pe care orice copil de școală generală le gustă fără niciun fel de griji. Nu i-a luat însă curajul. Și nici puterea de luptă.
Două calități pe care Vlăduț și le-a desăvârșit, probabil, încă din vremurile în care aducea Bacăului, alături de colegii de la Clubul Sportiv Școlar, primul titlu național la mini-volei băieți și în care purta spre victorii, în calitate de căpitan, echipa de pitici a lui FC Dinamo Bacău. Și pentru că, uneori, viața ajunge să-ți taie din punți, se întâmplă ca sportul să le construiască la loc.
Ba încă mai trainice! Unind maluri și inimi. Inima lui Ștefan Cociangă, una galben-albastră, culorile Parmei și ale FCM-ului din Bacău, a început să bată mai tare atunci când a aflat de suferința lui Vlăduț. Descoperind pasiunea puștiului pentru sport în general, pentru fotbal în special și pentru internaționalul român al Parmei, Dennis Man, în mod cu totul particular, Ștefan Cociangă a încercat să pogoare o rază de soare în hățișul junglei vietnameze din cotidianul lui Vlad. Cu atât mai mult cu cât între Parma, orașul în care Ștefan s-a stabilit în urmă cu aproape trei decenii și Cesena, unde Vlăduț se află sub tratament, e cale de nici două ore cu mașina. Două ore de drum și o cratimă pentru a uni Emilia lui Verdi cu Romagna lui Fellini, a Amarcordului și a deamicisianului Ferruccio din „Sânge romagnol”.
Note muzicele, scene de film și pagini de literatură menite să completeze o poveste de viață cu de toate. Inclusiv cu o întâlnire de suflet între Vlăduț și fotbalistul preferat, Dennis Man, la sfârșitul meciului (și el de poveste), câștigat de Parma cu 4-3 contra lui Como, miercurea trecută. Dennis i-a oferit lui Vlad tricoul său, după care cei doi s-au întreținut ca niște prieteni vechi. Și ca doi bărbați care știu bine că un meci se câștigă luptând din răsputeri. Până la capăt. Așa cum nota și site-ul oficial al Parmei Calcio sub titlul „Parma unește și în afara terenului”, la finalul întrevederii, între o fotografie și promisiuni de revedere, a curs și câte o lacrimă.
O lacrimă de bucurie pe obrazul celor care au făcut posibilă o astfel de întâlnire-amarcord, precum Ștefan Cociangă, reprezentantul Parmei Calcio, Beppe Squarcia, președintele Marcello Amadei și membrii Parma Partecipazioni Calcistiche, Maurizio Braghiroli și Franco Bardiani. Și pentru că poveștile trebuie spuse până la capăt, adevărul este că și privirea lui Dennis s-a împăienjenit ușor la despărțirea de fanul său special. Vlăduț, în schimb, și-a ținut binele lacrimile în frâu. Nici nu ne-a fost de mirare; doar e un luptător. Un luptător adevărat!
