Despre Paris, Julio Cortazar, marele scriitor sud-american spunea că e un loc „mitic”. Un oraș fascinant, extrem de viu, pulsând mereu, și de aceea avea cu el o relație strânsă, aproape biologică, osmotică. „Eu zic că Parisul este o femeie; într-un fel, e femeia vieţii mele.” Încântătoare declaraţie! Nu încape nicio îndoială că-i mai simplu să animi un frumos oraș, un lucru, în general, și să faci o pasiune pentru el, decât să iubești o femeie și apoi s-o trădezi. Pentru că ea se poate transforma într-o Medee modernă, care se răzbună îngrozitor, găsind alte mijloace, mai subtile decât eroina greacă.
Mi-aduc aminte ce scandal uriaş a stârnit o femeie înşelată şi părăsită, publicând o carte despre povestea ei de dragoste cu fostul preşedinte al Franţei, François Hollande. „Mulţumesc pentru acest moment” este cartea (apărută la editura Rao) jurnalistei de la Paris Match, Valérie Trierweiler, amanta oficială, pentru o vreme, a lui Hollande. Un tip care, în ciuda fizicului său destul de modest, avea trecere la femei, nemulțumindu-se doar cu una singură, astfel că a tradus-o pe Valérie cu o jună actriţă, Julie Gayet. După ce a părăsit Palatul Elysée, unde a locuit doi ani (bucurându-se de toate privilegiile poziţiei sale de primă doamnă, chiar dacă neoficial), umilită, rănită, repudiată, Valérie a scris o carte în care şi-a pus tot talentul în joc pentru a se răzbuna.
A povestit că a trăit o dragoste nebună cu Hollande, care era foarte amuzant în intimitate, făcând-o mereu să râdă, iar femeile adoră asta la un bărbat, știu din propria experiență. Îl descrie pe fostul președinte ca pe un tip cu umor, de o vivacitate spirituală deosebită, optimist, devorând viaţa, în stare să danseze sirtaki la volan, după o melodie de Dalida. În plus, e un om simplu, nepretenţios (e în stare să-şi cumpere cămăşi şi pantofi de la supermarket, de pildă), are simţul dreptăţii, nu-i plac micile mizerii, bârfele, etc. În alte pagini, însă, ea dezvăluie și că președintele nu-i suportă pe handicapaţi şi-şi bate joc de ei, că nu-i iubeşte pe săraci, numiţi, dispreţuitor, „sans-dents”.
Reiese portretul unui individ rece, cinic, lipsit de compasiune, lucruri greu de admis la un om de stânga. Hollande a reacționat, a negat, dar degeaba, cartea jurnalistei acţionând „ca o otravă lentă, fără antidot”, rezultatul fiind totala discreditare a lui Hollande. Cu „Merçi pour ce moment”, autoarea a dat lovitura, pentru că a fost cartea cea mai bine vândută în Franţa, în 2014 (a avut și o publicitate fantastică), Valérie Trierweiler câştigând o avere, peste jumătate de milion de euro, se pare. Răzbunarea fostei prime doamne a fost una cât se poate de dulce şi de profitabilă. Să tot publici astfel de cărți! La ora actuală, jurnalista de la Paris Match, care este foarte pasionată de profesia ei, are o viață frumoasă și echilibrată, cu multe satisfacții.
Asta după ce a traversat ani dificili, în care a ales să fie singură, până când și-a reconstruit încrederea în sine și în bărbați. Călătorește mult, cunoaște oameni și locuri noi, publică reportaje interesante, are un nou partener de viață, un fost jucător de rugby (Romain, mai tânăr decât ea cu zece ani), un bărbat puternic, optimist, generos, de caracter, care o susține în tot ce face, despre care scrie în cartea editată anul trecut, „On se donne des nouvelles”. Noutăți care dau un gust plăcut vieții, lăsând în urmă dezamăgiri, tristeți.
