O lume perfectă. Dacă m-ar fi întrebat cineva acum câteva luni ce înseamnă pentru mine o asemenea lume, cel mai probabil i-aș fi spus acelei persoane că pentru mine nu există nimic perfect. Orice și oricine are câte un cusur, sau poate chiar mai multe, dar asta nu e neapărat rău. Dacă nimeni și nimic nu ar avea defecte atunci ar apărea monotonia, deoarece diferitul ar dispărea, și nu aș fi greșit.

Cu toate acestea, acum nu gândesc întocmai la fel. După ce am analizat mai atent acest concept, am realizat că, de fapt, imperfecțiunile pe care le avem ne fac… perfecți. Fiecare dintre noi este fără cusur prin simplul fapt că este el însuși, indiferent de ce defecte sau calități are.

Desigur, aceasta este doar părerea mea, dar există multe alte perspective interesante. Pentru a oferi două exemple, mi-am întrebat două dintre cele mai bune prietene cum își imaginează ele o lume perfectă. Prima opinie a fost că o lume de acest tip ar fi una lipsită de tristețe, plină de iubire și unde toate visurile se pot îndeplini. Al doilea punct de vedere mi s-a părut unul la fel de frumos precum cel precedent: o lume perfectă este una în care orice este posibil, unde poți încerca și realiza orice îți dorești.

Eu sunt de acord cu ambele păreri și le respect, deși, din punctul meu de vedere, fericirea nu ar fi atât de frumoasă și de specială dacă nu am experimenta măcar o singură dată și tristețea.

Așadar, mereu când ne simțim triști ar fi benefic să ne amintim că fiecare este perfect în felul lui și, având în vedere dificultățile care ne încearcă în această perioadă, este necesar să nu uităm că ,,Totul va fi bine”.

Mara – Ioana Lazăr (12 ani, clasa a V-a), elevă la Școala Gimnazială „Dr. Alexandru Șafran” și la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău.



PUBLICITATE