Secolul șaptesprezece, supranumit și “Secolul de aur” de către Lope de Vega, datorită ascensiunii culturii clasice spaniole, a reprezentat o perioadă abundentă din punct de vedere literar pentru continentul european. În contrast, secolul al șaptesprezecelea a fost destul de zbuciumat pentru Marea Britanie, cu rebeliuni, conflicte civile, tronuri pierdute și câștigate.
Cu toate acestea situația tensionată din Regatul Britanic nu l-a împiedicat pe William Shakespeare să devină unul dintre cei mai celebri dramaturgi din istorie. Secolul al șaptesprezecelea a reprezentat de asemenea o perioadă în care curentul umanist pătrunsese în literatura română, manifestându-se prin cronicarii moldoveni și munteni precum Neagoe Basarab, Grigore Ureche și Miron Costin.
Totuși, materialul de față se va concentra asupra nuvelisticii din secolul al șaptesprezecelea, descriind câteva din operele care au consacrat această perioadă.
New Atlantis (sau Noua Atlantida) este o nuvelă utopică, incompletă, scrisă de către Sir Francis Bacon și publicată în anul 1627. În lucrarea sa, Bacon portretizează o viziune asupra viitoarelor descoperiri și cunoștințe pe care omul ar urma să le deprindă, exprimându-și, de asemenea, aspirațiile și idealurile sale pentru umanitate. Nuvela descrie crearea unui tărâm utopic unde generozitatea și luminarea, demnitatea și splendoarea, pietatea și spiritul civic sunt cele mai de seamă valori umane.
The Man in the Moone (Omul de pe lună) este o lucrare scrisă de către Francis Godwin, în care este descrisă o călătorie cu descoperiri utopice. Lucrarea a fost publicată în 1638 sub pseudonimul Domingo Gonsales. Notabil este faptul că a contribuit la ceea ce avea să se numească “Noua Astronomie”, acea ramură a astronomiei influențată în special de către Nicolaus Copernicus. Pe lângă acestea, cartea mai este legată și de teoriile lui Johannes Kepler și William Gilbert. Teoriile astronomice ale lui Godwin au fost, de asemenea, influențate într-o măsură considerabilă de către scrierea lui Galileo Galilei ‘Sidereus Nuncius’. Cu toate acestea, Goldwin și-a pus amprenta și într-un stil propriu, teoria sa sugerând că punctele negre vizibile la suprafața lunii ar fi de fapt mări.
Artamene sau Cyrus cel Mare – este o secvență nuvelistică franceză, publicată în zece volume în secolul șaptesprezece. Paginile incipiente acordă credit pentru realizarea lucrării lui Georges de Scudery, cu toate că este atribuită surorii lui, Madeleine. Cu 1 954 300 de cuvinte, este considerată a fi una dintre cele mai lungi nuvele publicate vreodată.
Rinconete și Cortadillo – Miguel de Cervantes, un scriitor ce s-a remarcat prin opera Don Quijote, reușește și prin intermediul acestei nuvele să încânte cititorii. Rinconete și Cortadillo oferă o viziune asupra vieții clasei sociale inferioare din orașul Sevilla, descriind aventurile excitante a doi tineri. Pe lângă aceste aspecte, nuvela prezintă o descriere timpurie a jocului trente-un, precursorul actualului joc blackjack.
Secolul al șaptesprezecelea a fost cu siguranță o perioadă în care cultura a cunoscut o perioadă de ascensiune, în special în regiunile importante din vestul Europei. Scriitorii vizionari din acea perioadă au reușit să aibă o influență în dezvoltarea unor științe precum astronomia, așa cum am putut vedea în cadrul unei opere descrise anterior. Combinația dintre aerul clasic și tendințele moderne fac din operele scrise în această perioadă o lectură plăcută pentru toți pasionații.
