Acum câțiva ani era o adevărată modă. Importată, ca multe altele. Că dacă tot au camere performante pe telefoane, de ce să nu le folosească și să se înregistreze în timpul vreunei partide de sex? Și dacă tot au înregistrarea, de ce să nu o împartă cu alți colegi de liceu? Așa a apărut hărțuirea prin intermediul rețelelor sociale sau “cyberbullying” și la noi în oraș.
Uneori, însă, înregistrarea video sau fotografiile se obțineau prin șantaj și/sau prin “inginerie socială”: un băiat cu tupeu convingea o față mai naivă să-i trimită niște imagini cu ea dezbrăcată. După ce le obținea, respectivul o amenința că le va face publice dacă… Dacă nu-i trimite alte imagini sau videoclipuri, mai îndrăznețe.
Și uneori acel “dacă” implică și un șantaj sexual.
Scenele de sex filmate în toaletele liceelor din oraș erau distribuite prin intermediul telefoanelor mobile în pauze, spre disperarea fetelor care avuseseră nefericita idee să accepte să fie filmate. Multă vreme s-a mers “pe burtă”, adolescentele neavând curajul să anunțe autoritățile; mai mult, cadrele didactice aveau tendința să dea vina tot pe fete pentru ceea ce li se întâmplase.
De câtva timp, însă, lucrurile au început să se schimbe: tot mai multe victime ale cyberbullying-ului se decid să depună plângere, iar cei care distribuie materialele compromițătoare încep să fie pedepsiți. E drept, pedepsele sunt încă prea mici în raport cu faptele și cu suferința creată.
Important este că a început să se conștientizeze pericolul agresiunilor de acest fel.
