“Sunt unii oameni care nu-și doresc nici măcar sănătate. Vor doar să apară cineva care să le deschidă ușa. Atât. Când am aflat asta de la un bătrân singur, uitat de lume, mi-au țâșnit lacrimile”.
Vocația de a ajuta
Cuvintele de mai sus sunt ale lui Ciprian Ciocan, fost campion național de box, la toate categoriile de vârstă, și vicecampion mondial de juniori. Acum, la 47 de ani, are o afacere – produce băuturi răcoritoare. Nu-l dau banii afară din casă, pentru că n-a fost lacom de averi. Și-a dorit decență, nu opulență. Din cât are, oferă cu generozitate celor pe care îi află în nevoie.
Vocația de a ajuta crede a avut-o totdeauna și că s-a întărit o dată cu anii, transformându-se în fapte. Și știe că niciodată lipsurile materiale sau sufletești nu sunt resimiție mai dureros decât de Sfintele Sărbători. Atunci, printre colinde, sclipici, veselie, printre tonele de mâncare și cadouri navighează cuirasatele celor îndestulați și optimiști. Săracilor și celor singuri le pare că tot pământul este așa și-și spun, cu ochii în lacrimi, că anul următor va fi altfel și pentru ei.
Vor avea cadouri sub brad și suflete adunate în jurul mesei pline cu de toate, vor avea colindători la usă, iar rudele de departe îi vor ține de vorbă la telefon. Este iluzia eternă a celor bătuți de soartă, iar Ciprian Ciocan știe asta.
A văzut multe, are experiență cât un ong și caută mereu să lumineze viața unor semeni aflați în situații sociale și materiale la limită. Să le ofere câteva zile de sărbătoare frumoase, de ținut minte.
O echipă și doi ”antrenori” dedicați
Înainte de sărbătorile de iarnă 2020, Ciprian Ciocan, având modeste pretenții de Moș Crăciun, a bătut la poarta familiei Dăncuță, din comuna Măgura. Doi părinți și unsprezece copii. Ca o echipă de fotbal. Locuiesc într-o casă mică, aproape de pădure, curată și bine întreținută.
Cei mai mici dintre copii, gemenii Ștefan și Lucian, au 4 ani. Urmează Ștefania, de 5 ani, Adina – de 9 ani, Laura – de 11 ani, Iulia – de 13 ani, Maricica – de 15 ani, Marian – de 16, Beatrice – de 17, Daniela – de 19, și Andrei – de 22 de ani. Daniela este studentă, iar Andrei și-a găsit un job în străinătate, dar pandemia l-a adus înapoi, acasă.
Ștefania este un copil cu nevoi speciale. N-am întrebat, dar știm că asta înseamnă, în majoritatea cazurilor, autism sau sindrom-Down. Sunt noile mari probleme ale omenirii. Părinții unor astfel de copii nu și-ar putea dori lângă inima lor un om mai bun. Precizăm, un om, nu un copil. Un copil ”bun”este cel ”normal”, care știe câte-n lună și stele. Ștefania este ceva mai mult – un om bun, absolut sincer, cu personalitate, cu un mare simț al dreptății și demnității, care iubește total pe toți cei care le-au câștigat încrederea. Iar, atunci când cineva îi face rău, nu ține ranchiună.
Din păcate, un astfel de copil nu poate înțelege hățișul de convenții sociale care ne ordonează viața și de aceea are nevoie de un însoțitor permanent. Iar acest însoțitor, pentru Ștefania, este chiar mama sa, Elena (41 ani).
Banii din indemnizația de handicap a Ștefaniei, împreună cu alocațiile celorlalți copii și banii pe care tatăl, Dorel, îi câștigă muncind cu ziua, ici-colo, alcătuiesc bugetul familiei. Unul, modest, de subzistență, fiecăruia revenindu-i puțin peste 300 de lei. Dar toți copiii sunt la școală, iar în perioada această au la comun și camerele de locuit și tabletele, prin care participă la orele online. Este o situația firească într-o familie în care membrii fac sacrificii pentru ceilalțti și împart mâncarea, paturile, toaleta. Și în care hainele se moștenesc din frate-n frate.
Cadoul lui Moș Crăciun a constat în zeci de kilograme de alimente și în haine noi. Și multe dulciuri și sucuri, pentru că un Crăciun adevărat nu mai poate fi conceput fără aceste bunătăți.
A costat mult cadoul? ”Nici nu contează cât. Important este că am adus o anumită ușurare, înainte de sărbători”, spune Ciprian Ciocan. ”Cât timp veți mai colinda anul acesta?”. Până mi se termină banii și trebuie să fac alții”, răspunde uriașul Moș Crăciun. Tu, ce ți-ai dori cadou? ”Am deja ceea ce-mi trebuie ca să fiu fericit, adică o familie, copii sănătoși, un trai demn, o carieră sportivă și câteva fapte bune în urmă. Îmi doresc doar sănătate. Dacă ai asta, orice altceva se rezolva, pentru că pot munci.”
Marius Fundulea
