Artistul plastic Mihnea Baran, membru al Uniunii Artistilor Plastici, Filiala Bacău, nu a avut vacanţă, fapt dovedit de numeroasele lucrări realizate în 2019 şi expuse, vineri, de la ora 17.00, la Galeriile „Frunzetti”, din Bacău.
Chiar dacă nu a fost deschis oficial sezonul expoziţional, Mihnea a „furat” startul şi a pornit în galop spre publicul fidel, cu o serie impresionantă de opere de artă, în care subiectul, de altfel singurul, sunt caii…coloraţi. De ce caii?, ne spune după vernisaj autorul: „Expoziţia am dedicat-o lui Armin, nepotul meu din Anglia. Eu am fost în Anglia, la fratele meu şi de două ori pe săptămână îl duceam pe Armin la hipism, la o sală de antrenament.
Lui îi plăceau foarte mult caii şi acolo m-am îndrăgostit şi eu de cai. În timp ce el călărea eu urmăream mişcările, comportamentul, anatomia calului, bucuria lor de a alerga, frumuseţea trapului sau a galopului. Am început să fac schiţe, multe desene, am citit apoi, după care, acasă am lăsat imaginaţia să zboare. Ce a ieşit, vedeţi pe simeze.”
Şi ai ce vedea. Cai singuratici, cai melancolici, cai coloraţi, cai…maro, cai năzdrăvani cu copitele în vânt, cai nărăvaşi, sălbatici, un singur cal negru, cai…De după fiecare colţ, un cal îţi iese în cale, sforăind şi aruncând din picioare sau care vin să-ţi mănânce din palmă.
Despre expoziţia lui Mihnea Baran, pe care şi-a intitulat-o „La botul calului…colorat”, a vorbit, surprinsă şi ea, ca de altfel tot publicul, Carmen Poenaru, preşedinte al Filialei Bacău a Uniunii Artiştilor Plastici: „Mihnea Baran nu a mai fost de mult pe simezele de la „Frunzetti”, iar astăzi ne surprinde cu aceşti cai, cai coloraţi, de ce coloraţi, l-am întrebat, însă eu am înţeles, calul colorat este chiar el, calul este un motiv, un animal sensibil, aşa cum este şi Mihnea, chiar timid uneori.
În exterior este un om destul de retras, însă în inima şi sufletul lui se confruntă tot felul de stări, care se identifică cu cele ale cailor din tablorurile lui. Fiecare cal este autoportretul lui, nu culoarea contează, ci starea lui. Vedem toate subtilităţile lui, dorinţele, visurile, modul de exprimare, conştientul şi inconştientul. Toate acestea au fost inspirat dublate de versurile, cuvintele, care însoţesc fiecare lucrare. Să le citiţi, privind în acelaşi timp lucrarea şi o să vedeţi un Mihnea complex, pictor, poet, om normal, care, printre altele, iubeşte şi caii şi vrea ca noi să vedem acest lucru”, a spus Carmen Poenaru.
La un popas, tot la botul…calului, i-am ascultat pe cei de la Cvartetul „Consonanţe”, care au ţinut să fie alături de Mihnea, la această impresionantă expoziţie, deschisă toată luna septembrie.
„La botul calului…colorat” vă puteţi opri nu doar să-l priviţi ci, împreună să visaţi, la cai lei-paralei, cai care mănâncă jăratec sau la caii înaripaţi din poveste, calul fiind, alături de câine, cei mai apropiaţi şi de nădejde prieteni ai omului.
