Să ne înțelegem: trecerea contribuțiilor la angajat este o imensă porcărie dar critica acestei decizii e doar o porcăială politică, cei care plâng, astăzi, pe umerii salariaților fiind exact cei care, acum câțiva ani, aplaudau decizia de tăiere a lefurilor cu 25 la sută.
Din păcate pentru salariați, fie ei bugetari sau din mediul privat, nu mai există nicio forță care să se bată pentru drepturile lor; ei sunt folosiți ca masă de manevră electorală de câte ori situația o cere și de cine o cere. Să-i vezi, astăzi, pe foștii democrat-liberali ajunși național-liberali că se arată adânc preocupați de soarta celor cărora le-au luat aiurea-n tramvai peste un sfert din leafă, e prea mult.
Totuși, nici autosuficiența cu care social-democrații apără așa-zisa “revoluție fiscală” nu este scuzabilă, pentru că ei sunt cei care deplângeau tăierea lefurilor și care au beneficiat de suportul politic al celor păgubiți.
Măsura este proastă din mai multe puncte de vedere, cel mai important fiind că dă posibilitatea angajatorului să jongleze cum vrea cu cifrele.
Pe de altă parte, să nu uităm că același angajator, în general din sfera privată, își permitea să oprească aceste contribuții dar uita să le mai și vireze la buget. Și asta fără să fie pasibil de cine știe ce sancțiune, pentru că CCR a decis că nu e constituțională pedeapsa cu închisoarea în aceste cazuri.
Noua măsură s-a dorit a fi un sprijin pentru încasările la buget. Probabil, pe termen scurt va fi bine pentru buget, dar, pe termen lung, va avea un efect similar cu cel al modificării Codului Muncii, pentru că va distorsiona piața.
