La 35 de kilometri de Bacau, doua femei tinere si copiii lor traiesc in crunta saracie. In odaile mici, fara curent electric, 9 copii isi fac temele pe paturi, la lumina lumanarii. Tatii au uitat de casa, de neveste si copii. Iarna se apropie, acoperisul sta sa cada, cei mici nu au ghete si haine calduroase, au de dat bani la scoala, lemnele sunt scumpe, iar acaietelul” de la magazin s-a umplut de datorii.
Satul Dumbrava, din comuna Parava, arata infloritor: hambare pline, utilaje agricole, masini, case renovate. Daca urci, insa, pe o ulita ce pare albia unui parau secat te intorci cu un secol in urma. Pe terasa unui deal, doua case fara gard adapostesc 14 suflete necajite. In prima, gospodina este Loredana, o femeie inalta, cu ochi albastri, tristi. Are trei copii si mai creste unul, al unui var plecat la munca in Italia. Sta in casa fratelui ei. Vrea sa divorteze de barbatul care e toata ziua crita si o stalceste in bataie. In camera cu doua paturi se strang seara Loredana, copiii, intre 6 si 11 ani, cei doi frati ai femeii si o sora. In vara au reusit cu mainile lor sa mai ridice o camera din pari lipiti cu lut. Nu au geamuri pentru ea, nici dusumea sau mobilier. Planuiesc o soba de caramida, dar s-ar putea sa se multumeasca doar cu godinul de tabla la care gatesc acum afara. Sambata dupa-amiaza, casa si curtea erau pustii. Pe Loredana am gasit-o muncind la o familie de legumicultori. aTrebuie sa strang bani. Vine iarna, nu am cu ce-i incalta, imbraca. Ne trebuie ferestre pentru camera noua”. Nici cei mici nu stau degeaba. Si-au facut de mancare, au spalat rufe si au plecat la strans nuci. aChiar daca sunt asa de necajita, am si eu o bucurie. Copiii ma asculta, nu fura oricat le-ar fi de foame, si invata bine”.
Premianti la lumanare
Florentina, cumnata Loredanei, sta in casa de alaturi, singura cu 5 copii. De la sotul plecat in Italia de peste un an nu are nicio veste. Usa casei e descuiata. aCe sa ne fure?” In singura camera incap doar patul, soba si o masa. Florentina se mira duios: aIa uite, si-au facut singuri mamaliga!”. Baiatul cel mare are 9 ani, ultima nascuta a implinit 2. Femeia a pierdut, asadar, cei 200 de lei pe care ii primea lunar. aNu stiu cum sa ma descurc doar cu alocatia. Trebuie sa muncesc asa, cu ziua. Ii las singuri de dimineata pana seara”. Trei merg la scoala si la gradinita. Ar trebui sa li se alature Sergiu, de 6 ani, dar este sacrificat. aPana la amiaza sta incuiat in casa cu Stefana, cea mica”. Seara, oricat ar fi de obositi, este program de teme. aCand venim de la munca, chiar daca au adormit, aprindem lumanarea si controlam caietele. Ii trezim si ii ascultam la teme. Este singura lor sansa, sa invete”.
[ad#stire] Cu cartile intinse pe pat si scriind la lumanare, trec rand pe rand clasa, ba mai iau si premiul intai. Cate teme nu au rescris, fiindca a picurat ceara pe caiet! Cate dimineti au inotat prin noroi pana la sosea, cu pantofii in sacosa! Mamele povestesc totul cu glas domol, resemnat. aCurent electric si asfalt nu vom avea niciodata.” Nu viseaza si nu spera. Pentru ele, fiecare zi inseamna doar munca pentru a plati painea si fasolea luate pe datorie, caietele speciale de la scoala, incaltamintea si lemnele.
Doina Mincu
