Înainte de a vorbi despre ultimele sale apariții editoriale, dar și despre proiecte, Mariana Zavati Gardner, membră Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău, mărturisește: „Locuiesc tot în Anglia, dar sufletu-mi rămâne pentru totdeauna la Bacău”. S-o ascultăm…

„În cursul anului trecut am publicat în Colecţia Scrisul de azi, la Editura Singur din Târgoviște, volumul de versuri „Carrousel”, cu versuri scrise și traduse în limbile engleză ṣi franceză de mine, în limba germană de Ute Schlichting și de Cezarina Fischer, în limba italiană de Marilena Rodica Chiretu, în limba spaniolă de Fran Lopez, în limba greacă de Christiana Demertzi și în limba rusă de profesoara băcăuană Maria Creţu. Am avut bucuria de a fi inclusă în proiectul editorial sponsorizat și coordonat de Doamna Cristina Ştefan, vice-președinte al Uniunii Scriitorilor Filiala Bacău, care a publicat la editura personală, ArtBook antologia „Suflete spre Soare”, cu o prefaţă de Viorel Savin, volum care a marcat 2060 de ani de la naṣterea ṣi 2000 de ani de la moartea poetului roman Publius Ovidius Naso, decedat la Tomis. Tot anul trecut am publicat proza scurtă în Seasonal Tales, antologia Cenaclului The Little Gallery Writers din Norfolk, precum ṣi versuri în antologia „Openings 34”, publicată de Open University Poets UK, a cărei membră activă sunt.

Îți amintești? O sută de ani… (1918-2018)… Cum se petrece întunericul/ pe ce-a fost câmpul de grâu/ Stâng, drept, stâng, drept/ Sunt obosit/ Cum se petrece întunericul/ Stâng, drept, stâng, drept/ Ich bin müde/ Cum se petrece întunericul/ Stâng, drept, stâng, drept/ Je suis fatigué/ Cum se petrece întunericul/ Revin de la linia frontului/ Îți amintești?/ cum viṣinul îṣi scutură petalele/ Stâng, drept, stâng, drept/ Gloanțe rebele străbat aerul/ sfârtecat de hiperită/ Îți amintești?/ Pomul de Crăciun/ soția, un vis prăfuit/ copiii, umbre în ceaţă/ O cucuvea bate în aer/ se pliază peste bulgării/ din mocirla saturată/ de creier proaspăt/ de membre răsucite/ de uniforme ciudate/ de la bătălia de noaptea trecută/ Eternitatea atârnă mândră/ deasupra sârmei ghimpate/ Stâng, drept, stâng, drept/ Bombe fluieră în depărtare/ și cad alene în țara nimănui/ Je suis fatigué/ îngână femeia nebună/ cum recoltează cartofi/ înecată-n noroi persistent/ Îți amintești?/ cum viṣinul îṣi flutură aripile/ cum se scufundă în noroiul eternității/ Stâng, drept, stâng, drept/ Sunt obosit/ Ich bin müde/ Je suis fatigué…

Este poezia de deschidere a noului meu volum de versuri la aniversarea a 100 de ani de la terminarea Primului Război Mondial, care are acum bun de tipar. Ideea volumului s-a născut cu participarea mea la un proiect literar sponsorizat în Anglia, în cadrul unuia din cenaclurile literare la care sunt membră. În cadrul acestui cenaclu-atelier am scris versuri ṣi proză care vor fi incluse într-o antologie dedicată Armistiţiului ṣi care va fi lansată printr-un număr de recitaluri cu public în această toamnă.

Continui să colaborez cu traduceri din poeţii englezi contemporani la revista Prosaeculum din Focṣani, cu traduceri, proză scurtă ṣi poezii la revista Banchetul din Petroṣani, la care sunt consultant literar. Am realizat traduceri pentru revista Bacoviana care apare la Bacău (redactor-ṣef, prof. univ. dr. Ioan Dănilă). Anul acesta am publicat versuri în revistele Ateneu din Bacău, Itaca din Dublin, proză în revistele Ardealul literar din Deva (la care sunt colaborator extern), Constelații Diamantine din Craiova (la care sunt redactor asociat), Ara Journal new series, editat de American Romanian Academy în SUA (la care sunt membră a colegiului editorial). De câţiva ani lucrez la un roman bazat pe scrisorile de dragoste scrise între cele două războaie mondiale de un colonel din Bacău logodnicei sale, născută la Bucureṣti. Între timp, am publicat bilingv capitole din volum. Am ajuns la versiunea a ṣasea. Cred că mai am încă de ṣlefuit volumul. Scriu ṣi uneori visez dimineaţa, între orele 9.00 am ṣi 12.00 am, apoi merg la o plimbare ca să-mi limpezesc mintea, iar după orele 11.00 pm recitesc ṣi ṣlefuiesc materialul scris. Rămân cu una sau maxim două pagini scrise la computer, la care prefer să scriu, cu excepţia situațiilor în care scriu ṣcolăreṣte, într-un carnet, la câte un cenaclu-atelier.”

Alte articole