Privilegiul nostru

Ne vom găsi norocoşi dacă vom afla că trăim o sărbătoare uriaşă: s-au împlinit cinci secole de la descoperirea primului text (care s-a păstrat) redactat în limba română: „Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung către Hans Benkner, judele Braşovului” (1521). A apărut în colecţia de „Documente” a lui Hurmuzaki şi apoi în „Braşovul şi Românii”, de Nicolae Iorga.

Vocea mass-mediei oficiale

Radio-România Actualităţi ne oferă data de 29 iunie („Calendarul zilei”), iar TVR 1, o zi mai târziu. „Telejurnalul” de la ora 20 ne-a prezentat şi documentul, aflat la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Braşov. Istoricii combină cele două zile (29-30), pe care le-au stabilit în raport cu datele la care au avut loc evenimentele vremii.

Idee, formă, conţinut

Scopul epistolei e de a înştiinţa despre campania militară otomană de la sud de Dunăre şi despre venirea lui Mohammed-Beg în Muntenia. Cuvintele sunt româneşti, dar scrise cu litere chirilice. (Cu font italic sunt notate slavonismele.) Iată textul:

„[…] I pak [de asemenea] dau ştire domnietale za [despre] lucrul turcilor, cum am auzit eu că înpăratul au eşit den Sofiia şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre Dunăre. I pak să ştii domniiata că au venit un om de la Nicopo[l]e de mie me-au spus că au văzut cu ochii loi că au trecut ceale corabii ce ştii şi domniiata pre Dunăre în sus. I pak să ştii că bagă den tote oraşele câte 50 de omin să fie în ajutor în corabii. I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşter den Ţ[a]rigrad cum vor treace aceale corabii la locul cela strimtul ce ştii şi domniiata. I pak spui domnietale de lucrul lui Mahamet beg cum am auzit de boiari ce sînt megiiaş şi de genere-miu Negre cumu i-au dat înpăratul slobozie lui Mahamet beg pre io-i va fi voia pren Ţeara Rumânească iară el să treacă. I pak să ştii domniiata că are frică mare şi Băsărab de acel lotru de Mahamet beg mai vîrtos de domniele vostre. I pak spui domnietale, ca mai marele miu de ce am înţeles şi eu. Eu spui domnietale, iară domniiata eşti înţelept şi aceaste cuvinte să ţii domniiata la tine, să nu ştie umin mulţi, şi domniele vostre să vă păziţi cum ştiţi mai bine. […]” (Apud Al. Rosetti, B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii române literare, I, Buc., Ed. „Minerva”, 1971, p. 79)

Comentarii la vedere

Oricine poate remarca un fapt: atât de apropiată este limba română de la 1521 de cea vorbită de noi astăzi, încât este certă utilizarea ei la aceiaşi parametri în perioada anterioară datei la care a fost redactată scrisoarea lui Neacşu. Totodată, textul propune o bogată ofertă de comentarii lingvistice (de pildă, s-au dus de azi e din vechiul se-au dus). În Revista „Transilvania” din 1901, Nicolae Sulică făcea observaţii ortografice interesante, în studiul „Cel mai vechi monument profan de limbă românească (O scrisoare românească din al 2-lea deceniu al veacului al XVI-lea)”.

 

 

 



PUBLICITATE