INTERNETUL – INFERN ŞI PARADIS DEOPOTRIVĂ. Da, de vreme ce aici se află „mai toate splendorile limbii române”, dar şi „toate (fără mai, n.ns.) mizeriile limbii, de obicei ascunse după anonimat, în comentarii veninoase”. Prin aceasta, internetul este „cea mai mare provocare la adresa limbii române”. Sfatul Profesorului: să ieşim în întâmpinarea bijuteriilor lingvistice, nu a opusului lor!
LIMBA ROMÂNĂ, ÎN SĂRBĂTOARE. Viteza cu care se primeneşte vocabularul românesc este uluitoare, generând „tentaţii şi capcane”, în care se ascund „mierea şi otrava”. Să căutăm – ne sfătuieşte înţelept Solomon Marcus – comorile stabile, „hrană pentru minte şi pentru suflet”, şi astfel „limba română ne rămâne în primul rând ca sărbătoare”. Splendidă lecţie!
Că academicianul Solomon Marcus are dreptate în privinţa stării limbii române nu mai trebuie demonstrat. Şi totuşi două evenimente publicistice venite după articolul din „Viaţa românească“ întăresc această remarcă. Primul s-a petrecut într-o duminică seară, la o oră de maximă audienţă, când PRO TV a pus faţă în faţă şcoala românească cu cea din Finlanda – desigur, în detrimentul nostru. Dacă în ţara nordică accentul cade nu pe volumul de informaţie, ci pe utilitatea ei, la noi încă trăieşte principiul cantităţii. Unele propoziţii sau fraze puse în circulaţie de producătorul emisiunii semănau atât de mult cu argumentele din conferinţa lui S. Marcus din ziua de 2 decembrie, încât se putea crede că realizatorii TV au fost prezenţi în Aula „Vasile Alecsandri“ a Universităţii băcăuane… Al doilea eveniment a avut loc pe 5 ianuarie şi a însemnat, de data aceasta, prezenţa în studio (al Realităţii TV) a academicianului, care a descris câteva răni deschise din educaţia de la noi: „Şcoala nu cultivă dreptul la întrebare, la dezbaterea autentică, la creativitate“; „Am simţul proporţiilor când spun că astfel se petrec adevărate crime educaţionale“; „Tranziţia culturii pe suport electronic poate crea semianalfabetisme pentru cei ce nu au deprinderea de a utiliza internetul“ etc.
Cei ce au urmărit atent prestaţia academicianului au înţeles corect pledoaria sa în favoarea dezbaterii cu argumente şi cu o bună platformă informativă. Altfel se ajunge la acceptarea tendinţelor aproape generale la români – negativismul, cârteala, refuzul căilor constructive (Andrei Pleşu, „Din vorbă în vorbă“).
Ar mai fi un argument pentru a legitima intervenţiile profesorului Solomon Marcus: prezenţa lor în paginile săptămânalului „Tribuna învăţământului“, ceea ce ne face să credem că vorbele sale vor ajunge acolo unde trebuie.
