Minuni nenumărate ne aduce în viaţă internetul. Nu vorbim doar de uriaşul volum de informaţii pe care le accesăm cu un singur clic, ci şi de puntea întinsă între oameni. În acest context, radioul nu mai este ce a fost, iar definiţia din dicţionare trebuie neapărat actualizată. În 2012, DEX-ul e deja depăşit: „radio – Instalaţie de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice, cuprinzând aparatele de emisie şi pe cele de recepţie“. (Dacă-l asociem unui substantiv, devine adjectiv invariabil.)
MDA ne anunţă că termenul apare în „Scânteia“ din 1960 (nr. 4847), dar fireşte că în română era de mult cunoscut (dacă luăm în seamă anul de naştere al Radiodifuziunii Române – 1928). Astăzi radioul trăieşte (şi) pe internet, ba chiar coexistă cu un fel de televiziune (realizatorii emisiunilor ne invită să-i vedem la lucru ori să accesăm imagini care întregesc un reportaj, să zicem).
De circa cinci ani, Uniunea Naţională a Studenţilor din România şi-a propus înfiinţarea unui post de radio propriu, pe internet, dar abia de la 1 octombrie 2013 acesta a prins viaţă şi nu în Capitală, ci în… Bacău.
La inaugurare – pe 5 oct. –, au fost de faţă reprezentanţi ai organizaţiei studenţeşti din 14 centre universitare (Galaţi, Târgu-Jiu, Petroşani, Craiova etc.), pe care i-am ascultat vorbind cu entuziasm despre noul canal media, ca formă de difuzare a coordonatelor vieţii academice atât de complexe. „Eu vin din Târgu-Mureş, dar reprezint toată Transilvania“, a ţinut să sublinieze Mihai Ţibuleac. „La Craiova există un post de radio on-line şi ne-ar interesa o legătură strânsă cu Bacăul“, a transmis o tânără din Bănie.
„Abia aştept să ajung în studioul băcăuan şi să mă adresez astfel tuturor studenţilor din România“, a comunicat în direct Remus Pricopie, ministrul Educaţiei. „Este o acţiune complexă, dar şi foarte responsabilă“, a ţinut să sublinieze şi Valentin Nedeff, rectorul Universităţii „Vasile Alecsandri“, care a anunţat că există un consiliu de administraţie şi un consiliu director ale Radioului, ca expresie a conştientizării răspunderii pe care Bacăul şi-a asumat-o.
Radioul naţional are cel puţin două elemente legate de această parte de ţară: Eugen Preda şi Paul Grigoriu, originari din Bacău, sunt cariatide ale instituţiei din strada General Berthelot, iar N. Stroe, de loc din Răcăciuni, a fondat, cu V. Vasilache, celebra emisiune „Ora veselă“. Ediţia din 9 ian. 1929 a cuprins un monolog în versuri, rostit de Ion Manu, intitulat „Limbă şi moravuri“.
Abia acum facem legătura cu titlul însemnărilor de faţă.
În grila de program, este inclusă şi o rubrică de educaţie lingvistică, notată cu două asteriscuri, pentru că greşelile sunt intenţionate. (Emisiunea de la TV a regretatului George Pruteanu Doar o vorbă SĂŢ-I mai spun, disponibilă pe www.pruteanu.ro, apelează la majuscule, din aceleaşi considerente.) Se difuzează marţea şi joia, la ora… 20,12. Bănuiţi: a fost aleasă această combinaţie pentru a salva de la pieire numeralul pe care, în urmă cu câţiva ani, „România literară“ îl declara muribund: douăsprezece.
Radioul a avut dintotdeauna o funcţie culturală, ca să nu spunem direct, educativă. „Sfaturile pe întuneric“ ale lui Nicolae Iorga, difuzate pe unde între anii 1931 şi 1940, sau „Revista literară radio“ întemeiată de Vasile Voiculescu în 1939 au fundamentat politica redacţională a Societăţii Române de Radiodifuziune de ieri şi de azi.
Deşi trăim „sub tirania oralităţii“ (Tatiana Slama-Cazacu), ne străduim să păstrăm dreaptă cumpănă între scris şi vorbit. „Radio UNSR îşi propune constituirea unei platforme de comunicare dedicate atât studenţilor, cât şi profesorilor“, a transmis pe internet coordonatoarea comitetului editorial, lect.univ.dr. Raluca Galiţa (nu întâmplător, autoarea unei teze de doctorat pe tema oralităţii).
Fiţi, aşadar, ascultători şi ai noului post de radio!
Ioan Dănilă
