La deschiderea anului universitar 2013-2014, am asistat la ceremonia decernării titlului de Doctor honoris causa al Universităţii „Vasile Alecsandri“ din Bacău profesorului univ. dr. ing. Hristo Ivanov Beloev, rectorul Universităţii „Angel Kanchev“ din Ruse, Bulgaria. Festivitatea din Aula „Vasile Alecsandri“ – sobră, cum se cade la un asemenea moment – a fost în bună parte bilingvă, ceea ce m-a făcut să-mi împrospătez cunoştinţele despre limba bulgară, mai precis despre influenţa acesteia asupra limbii române. Pe de altă parte, ascultând traducerile în/din bulgară, am putut constata pe viu particularităţile limbii din ţara vecină, la aproape toate nivelurile.
Primul reflex însă a fost dat de prenumele eroului zilei, care m-a dus cu gândul către un foarte cunoscut poet bulgar, Hristo Botev (1848-1876), erou naţional al poporului de la sud de Dunăre şi emigrant în România (în contextul evenimentelor antiotomane).
Translatoarea prezentă în aulă, bulgăroaică, ne-a demonstrat că stăpâneşte foarte bine limba română (dl Valentin Nedeff, rectorul universităţii-gazdă, înmânându-i un splendid buchet de flori, a apreciat „stilul exact“ al traducerii). Pendulând între un idiom şi altul, la distanţe mici în timp (enunţul se fragmenta după circa zece cuvinte), noi, ascultătorii, ne puteam da seama de echivalenţa unor termeni, fără să ştim paternitatea lor. Mi-am notat câţiva şi i-am verificat în lucrările de istoria limbii române. Aşa mi-am reamintit (în 1980, la Universitatea din Craiova, aveam un bun lectorat de limba bulgară) de bilingvismul slavo-român, prin care am împrumutat cuvinte din multe sfere semantice: societate (bejenie, grădinar, slugă, stăpân, voievod, zidar), familie (babă, ibovnic, maică, nene, nevastă, rudă), stări, însuşiri (lăcomie, pizmă, râvnă, veselie), timp (ceas, veac, vreme), scriere (buche, ceaslov, cerneală, a citi, letopiseţ, slovă) etc.
La rândul ei, bulgara a preluat din română mulţi termeni, inclusiv toponime, după secolul al XII-lea: sărbători (Kračun, Rusalja), viaţa pastorală (batut, pentru „lapte bătut“; čotura, din ciutură; fičor; furka de tors; gugla, din glugă; kačula, din căciulă; karuca, din căruţă; turma; turta; urda), cuvinte abstracte (bezna; dijma; gălčava; gluma; mut) etc.
Din discursurile spontane rostite de membrii delegaţiei bulgare mi-am notat şi alţi termeni, absenţi din lucrările lui Al. Rosetti ori I. Iordan, deveniţi elemente internaţionale prin generalizarea limbajelor de specialitate, inclusiv a celor din sfera politicului şi administraţiei: agrar, proiect, instituţie, procedură, metodic, maşini, conferinţă etc. Întâmplarea frumoasă de la 1 oct. a fost tălmăcită ca praznic, care în slavă înseamnă sărbătoare.
O particularitate fonetică izbitoare este trecerea oricărui a neaccentuat la ă/î (sunet intermediar: Doctor honoris scauză/cauzît, sBăcău/Bîcăut, sVăsile/Vîsilet (Alecsandri) etc. Un pericol evitat cu abilitate de vorbitorii autohtoni a fost cel dat de omofonie: spunând „prestigiul Universităţii Ruse“ (în loc de „din Ruse“), nu mai ştim dacă vorbim despre Bulgaria sau despre Rusia (majusculele nu se… aud).
Pe toată durata ceremoniei, pe ecranul din aulă erau afişate variantele aceleiaşi urări – Bine aţi venit!: Bienvenue!, Dobre doşli!, Bienvenida!, Benvenuti!, Welcome!, Willkomen! Dacă vom accepta alternativa Bun venit!, calchiind modelul bulgăresc, am scăpa de grija unui auxiliar morfologic (şi a cratimei, pusă de unii, la *a-ţi), dar am pierde ceva din căldura adresării.
