O experienţă aparte e de consemnat când aflăm de plecarea dintre noi a unui semen. Developăm eventuala traiectorie comună a vieţii, punem asteriscuri în dreptul unor secvenţe anume şi, aproape întotdeauna, refacem filmul ultimelor momente, pentru a confirma adevărul că moartea transformă viaţa în destin.
Oarecum altfel stau lucrurile când e vorba de o personalitate din lumea literaturii, de pildă, căreia îi suntem datori să-i reconstituim traseul creaţiei, reflectat în scrieri.

Petru Ursache (1931-2013), pentru mine, este nu doar etnologul şi istoricul literar, ci şi eseistul de marcă. Un studiu stilistic şi estetic despre care nu s-a scris îndeajuns, „Sadovenizând, sadovenizând…“ („Junimea“, 1994; redactor de carte, Constantin Dram), recitit după nouă ani, şi-a etalat alte frumuseţi şi utilităţi. Este un amplu eseu pe tema contribuţiei – aproape deloc cunoscută – a lui Mihail Sadoveanu la răspândirea „cărţilor poporane“. „Dicţionarul scriitorilor români (2002), „Istoria…“ lui George Călinescu ş.a. nu se referă la rescrierea acestora de către autorul „Baltagului“.

Petru Ursache produce o necesară întregire a operei sadoveniene, aplecându-se cu acribie filologică şi cu uneltele textologiei asupra „Alexandriei“, continuând cu „Esopia“, „Genoveva de Brabant“ ş.a., punând faţă în faţă eşantioane din traducerile care circulau în zona carpato-dunăreană cu adaptările realizate de autorul „Hanului Ancuţei“. Cu o multitudine de exemple, cu comentarii stilistice şi lingvistice, universitarul ieşean a reuşit să demonstreze că „tălmăcirile“ lui Mihail Sadoveanu sunt o adevărată operă de răspândire a limbii populare. De fapt nu se ştie exact ce a produs scriitorul: adaptare, diortosire, stilizare…

PUBLICITATE

Petru Ursache le adună pe toate în cel mai potrivit cuvânt: sadovenizare. Un exemplu de prelucrare superioară a unei cărţi populare este lucrarea proprie „Măria Sa Puiul pădurii“, care îşi trage seva din „romanul poporan“ „Genoveva de Brabant“, după cum remarcase şi G. Călinescu. Operând o bună distincţie între stilistică şi textologie şi bizuindu-se pe autoritatea filologică (Petru Ursache este, de multă vreme, membru în colegiul de redacţie al revistei „Limbă şi literatură“, alături de Mioara Avram, Gh. Bulgăr, Narcisa Forăscu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu ş.a.), eseistul-estetician analizează cu pertinenţă nivelurile limbii, reflectate în cele două variante: fonetic (împărăţea, răsipea, ştia, pentru împărăţiia, răsipiia, ştiia), lexical (substituiri de tipul iară, domnea, a birui, în loc de şi, împărăţiia, a bate), gramatical (inversare topică, pentru o mai bună înţelegere de către cititor: „… iară Merlichie-Împărat stăpânea Râmul şi tot Apusul cu toţi craii“, în loc de „… iară Râmul împăraţiia Merlichie împărat…“). „Copist de adevăruri eterne“ (Nicolae Manolescu), Mihail Sadoveanu are ştiinţa valorii expresive a unor aparent nevinovate arhaisme fonetice: dacă boiarii devine boierii, iar trimeţând, trimiţând, formele cetind, Eghipet, spuie rămân intacte.

Cartea lui Petru Ursache este şi o pledoarie pentru respectarea valorii sacre a clasicilor literaturii române, care „ţâşnesc la lumină din izvoare adânci, misterioase şi inepuizabile, forţe renăscătoare ce fac ridicolă orice hulire“. Nimeni nu ar trebui să se ambiţioneze a scrie despre continentul Sadoveanu fără a deschide acest mai mult decât necesar eseu aplicativ de doar 172 de pagini.


Raspunderea juridica a comentariilor revine in totalitate autorilor. Inainte de a comenta, cititi Standardele comunitatii! Nu vom accepta comentariile rasiste, xenofobe, care indeamna la ura sau care incita la violenta. In cazul in care considerati ca un comentariu deja aprobat ar trebui eliminat, va rugam sa ne instiintati folosind acest formular.

1 COMENTARIU

  1. Un In Memoriam sobru, elogiu al Omului şi Operei (lui) Petru Ursache.
    Plusez, menţionînd Tăria Acelui Om care, conştient că nu va mai avea mult de trăit, a plecat împăcat că are cine să-i împlinească Destinul.

LĂSAȚI UN MESAJ