După cum am formulat titlul însemnărilor de mai jos am deduce că urmează o lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea gradului didactic I. Parţial se confirmă bănuiala: şirul de cuvinte care pune în relaţie verbul a şti cu verbul a aplica ar putea fi sugestia unui demers mai amplu – pe durata unui an şcolar –, care dezvoltă un prim pas din procesul de predare-învăţare-evaluare la limba română. Iar dacă un profesor are necesarul curaj de a gândi un auxiliar didactic pe această temă, şansa de a contopi ştiinţa cu aplicaţia într-o entitate este reală şi deci de fructificat în relaţia cu elevul de gimnaziu.
Elena-Laura Romanescu şi Marta Turcu, din Moineşti, au tipărit la Editura „Sfântul Ierarh Nicolae“ din Brăila, în 2013, un caiet special pentru clasa a VII-a, în vederea pregătirii la limba şi literatura română. Este un instrument de lucru bine articulat, cu o structurare pedagogică justă, care respectă particularităţile de vârstă ale preadolescentului.
Autoarele afişează în „Argument“ „punctele forte ale lucrării“, pentru a-i fixa individualitatea între alte lucrări de profil: gruparea exerciţiilor pe niveluri intelectuale, diversificarea itemilor („cu alegere duală şi multiplă, de asociere, cu răspuns scurt, întrebări structurate, compuneri libere şi structurate“), propuneri de teste şi de subiecte pentru teze, eşalonarea pe semestre a conţinutului.
Cifra trei se vede că e cu noroc pentru cei ce vor cu adevărat să diferenţieze lucrul la clasă. În caietul special despre care vorbim aici, repartizarea exerciţiilor se realizează nu atât pe clasicele niveluri, din interiorul unei lecţii, cât pe palierele destinate performanţei derivate din programa curentă (nivelul I), urmat de cel orientat spre aprofundarea cunoştinţelor, pentru a pregăti astfel prezentarea la evaluarea naţională (nivelul II), seria încheindu-se cu seturi de teste pentru olimpici (nivelul III). Se înţelege că palierele nu se duşmănesc, ci sunt la vedere pentru oricine doreşte să-şi încerce puterile.
Caietul conceput de cele două profesoare este un veritabil manual: cel pentru semestrul I are nu mai puţin de 118 pagini A4, într-o armonioasă împletire a fragmentelor de texte literare cu cerinţe de limbă sau de literatură şi comunicare. Câteva erori de corectură (lipsa diacriticelor, utilizarea virgulei, poziţia ghilimelelor, absenţa fontului italic pentru exemple, poze deformate, abreviere inutilă – Barbu Delavrancea, nu Barbu Şt. Delavrancea etc.) nu slăbesc valoarea lucrării şi nici dificultatea unor cerinţe (verbul a posomorî, de pildă, are etimologie necunoscută, iar adjectivul participial din exemplul „zise tata posomorât“ este element predicativ suplimentar).
Le-am sugera autoarelor să ofere un model de rezolvare, în relaţie cu variantele de răspuns. De exemplu, cerinţa „Cuvântul bunici are: a) 6 litere şi 6 sunete; b) 6 litere şi 5 sunete; c) 5 litere şi 5 sunete“ poate fi prelucrată astfel: a) pare răspuns corect, pentru că fiecărei litere îi corespunde un sunet; b) este răspunsul corect, pentru că în silaba a doua, -nici, grupul de litere ci este nesilabic; c) pare răspuns corect, pentru că se repetă litera „i“, care se numără o singură dată; grupul de litere „ci“ este nesilabic şi deci notează un singur sunet. O asemenea abordare a evaluării poate conduce spre un antrenament al inteligenţei lingvistice demn de luat în seamă, iar pe profesor îl obligă la imaginaţie didactică şi îl fereşte de rutină.
