TINERI ŞI ANORTOGRAFICI. De toată lauda, dar şi de toată spaima decizia juriului Festivalului-Concurs de Creaţie Literară (Adrian-Dinu Rachieru, Paul Aretzu, Simona-Grazia Dima, Sabina Fînaru şi Victor Munteanu) de a nu acorda premiile I, II şi III, ci doar o menţiune la secţiunea Poezie. (La Proză, Teatru, cam aceeaşi situaţie.) Surprinde categoria din care fac parte aspiranţii la glorie: „Scriitori care nu au debutat editorial, până în 35 de ani“. (În acest caz, chiar termenul scriitori devine impropriu.) Primii doi evaluatori, de exemplu, reprezintă critica şi istoria literară (Adrian-Dinu Rachieru), respectiv publicistica de profil (Paul Aretzu este redactorul-şef al revistei „Ramuri“ de la Craiova). Noi le-am sugera „poeţilor“ să nu mai pună niciun semn de punctuaţie (se poartă „punctuaţia albă“, cum i-am spune), dar ce ne facem cu al doilea/al treilea i, cu cratima, cu ortografia adică? Usturătoare (sau nu?) lecţia juriului! Rămâne ca în 2014 aceiaşi tineri ori să se apuce de învăţat limba română, ori să se orienteze spre jurii literare concesive…
ŞI ROMÂNA ARE ISTORIA EI. „Câţi dintre noi mai ştim câte dialecte are limba noastră şi care sunt acestea, după ce s-au desprins din româna comună?“ Întrebarea nu a fost pusă într-o sală de clasă dintr-un liceu cu profil umanist şi nici în amfiteatrul unei facultăţi de litere, ci este introducerea lui Ionuţ Dragu, redactor la Radio România Actualităţi (2 oct. 2013, ora 12,13, emisiunea „România împreună“), la un reportaj de excepţie. Claudiu Pădurean, corespondent RRA, a prezentat, după un comentariu mustind de informaţie, dialogul purtat cu unul dintre ultimii istroromâni care mai trăiesc în Croaţia, Iosif Glavina. Chiar dacă e tot mai greu să recunoaştem în cuvintele acaparate de alte limbi măcar o secvenţă din româna primitivă comună, acea părticică e sfântă!
5 în 3. „În numele rubricii sunt cinci cuvinte, nu trei, cum apar în scris. Greşelile sunt intenţionate – *Scriemi *ceai auzit! –, ca noi să învăţăm în primul rând să scriem corect“, a spus Mihai Belciu, preşedintele Ligii Studenţeşti Bacău, pe 5 oct. 2013, când a fost lansat Radio UNSR. Cheia e simplă, îmi venea să zic, aflându-mă în Aula „Vasile Alecsandri“, unde s-a derulat evenimentul: -mi, şi -ai pot fi înlocuite cu eventuale perechi – -ne, -i etc. (Scrie-ne, Scrie-i) şi -a, -au (ce-a, ce-au). Din aceeaşi familie de lingvistică mediatică fac parte emisiunile „Doar o vorbă *săţ-i mai spun“ şi „Merge *şiaşa?“
LIMBA ROMÂNĂ NU E SPORT EXTREM. „A sluji radioul public înseamnă înainte de toate a stăpâni foarte bine limba română“, a subliniat Teoharie Coca-Cosma, invitatul lui Alexandru Rusu la „Maraton de duminică“ (29 sept. 2013, RRA). Ni-l amintim pe distinsul crainic de la transmisiunile de pe stadioane, ceea ce ne face să credem că a vorbi corect româneşte este un exerciţiu de întreţinere şi nu un sport anume.
AJUTOR PE JUMĂTATE. „Nemţii au inventat stiloul inteligent: semnalează cuvintele scrise greşit şi le corectează“, aflăm de la RRC (6 oct. 2013). Deocamdată aceste instrumente-minune sunt programate pentru germană şi engleză, dar vor fi realizate adaptările pentru încă 40 de limbi. Ar trebui să ne bucure perspectiva includerii limbii române printre fericitele 40, dar mă îndoiesc că ajutorul e deplin. Dacă Petrache Poenaru a inventat în secolul al XIX-lea stiloul clasic, poate tot un român ar trebui să născocească tehnica de a pune sau – la fel de greu – de a anula virgula dintre subiect şi predicat ori de a adăuga al treilea i în sintagma propriii suporteri.
