Vinerea trecuta propuneam o analiza a starii luciilor de apa din apropierea Bacaului si problema colmatarii acestora. Cautam insa si un raspuns la intrebarea pe care orice pescar sportiv, posesor de permis, o pune: Unde-i pestele?
“Când ai un luciu mare de apa acesta este propice dezvoltarii pisciculturii. Mai ales daca in amonte este colmatat. Insa lacurile de baraj din jurul Bacaului au fost construite pentru a produce energie electrica. Ce se intâmpla? In momentul când este nevoie de electricitate, apa din lac porneste in cadere libera spre hidrocentrala, prin canalul de aductiune. Nivelul apei lacului, in amonte, scade. Nu mult, de o palma-doua sau si jumatate de metru.
In perioada de reproducere pestele urca acolo, sa-si depuna icrele. Daca in fiecare zi, câte doua-trei ore, lasi portiunea aceea pe uscat, de unde sa mai fie icre care sa se reproduca?!”
Sunt afectate astfel rosioara, platica, obletele, crapul. Stiuca mai scapa pentru ca in perioada iernii sta sub gheata, in apa mica, si e mai putin afectata.
De aici fluctuatia speciilor. In schimb salaul, bibanul, ghibortul, care depun icrele in profunzimea apei, rezista. Ghibortul s-a imputinat pentru ca il manânca ceilalti doi.
Braconajul nu poarta toata vina
„In albia veche a Bistritei exista lânga oras un stavilar, isi aminteste profesorul Catalin Rang. Oprea lemnele aduse de plutasi. I se spunea «la sprait» sau «la trepte». Eu l-am prins când eram elev.
Pe lânga spraitul asta era un uluc, cu trepte, pe care curgea apa permanent. Pe el urca scobarul, cleanul, morunasul, in amonte. Acelasi lucru trebuia facut si la barajele astea. Bine. La o alta scara.
A fost construit pe Dunare, pentru sturioni. Dar la noi, nu. S-a facut economie. Dar se pot construi si acum. Refacem fauna.”
Toata lumea vorbeste de braconaj. Exista. Dar nu numai el este responsabil de imputinarea pestelui. Prin crearea lacurilor s-a deschis o noua cale de migratie pentru pasari. Când stationeaza in stoluri mari si ele consuma cantitati mari de peste.
„Inainte, principalul traseu pentru pasarile migratoare il constituia albia Siretului. Practic, intre Siret si Prut este o zona ca o pâlnie. In nord se creaza un arc de migratie. Incepe din Polonia si tine pâna in Urali. Toate pasarile migratoare de acolo se scurgeau ca intr-o pâlnie, curgând catre Delta.
Acum, gasind suprafete intinse cu mâncare si loc unde se pot odihni, multe dintre ele se opresc aici sa ierneze. Mai ales cele nordice, care vin mai târziu, dupa jumatatea lui noiembrie. Problema este ca majoritatea isi faceau cuiburile pe litoral. Pe sol. Nu in copaci. In momentul când nivelul apei variaza, si creste poate si cu un metru, astea se ineaca.
Acum cinci ani, la Racaciuni, am vazut cu ochii mei cum au disparut treizeci de perechi de ciocântori, care isi facusera cuiburile pe un grind. Sunt pasari care nu exista la noi, dar care au prins câtiva ani buni, când apa era mica, si-si intemeiasera o mica colonie. Cuibarind pe sol, puii n-au avut nicio sansa. De atunci nici c-am mai vazut vreunul.”
Si pasarile manânca peste
A aparut un nou fenomen iarna. Când lacul de la Galbeni a fost secat, cel de la Racaciuni a preluat o parte din pasarile care au iernat. Mai ales rate, de diferite specii, lebede. Acestea au nevoie de apa adânca de jumatate de metru ca sa se hraneasca.
Ele nu se scufunda. Basculeaza cât le permite ciocul si gâtul. Deversarile zilnice din baraj sparg gheata, oferind conditii prielnice atât de hrana cât si de adapost. De aici si numarul lor din ce in ce mai mare.
Adapost, pentru ca la minus douazeci de grade afara, stând cu labele in apa, aceasta are peste zero grade. Cantitatea de peste pe care o consuma este insa imensa. Acelasi lucru se intâmpla acum si pe lacul de la Itesti, colmatat si el.
„Pe mijlocul lacului, in dreptul Itestiului, privind dinspre parcul de la Hemeiusi, pe unde e linia de inalta tensiune, am vazut o lebada stând nemiscata in mijlocul lacului. Ma uit prin binoclu. Pâna la glezne era apa. Si era trecuta mult de mijlocul lacului. Asa e de colmatata. De pe mal parea ca pluteste.”
„Colmatarea m-a salvat de la moarte”
Din salba de baraje construite pe Bistrita, in judetul Bacau, cuprinzând bazinul Siretului mijlociu, primul, cel de la Buhusi nu mai exista. A functionat insa. Dupa constuirea lui, in aval, se prindea pastrav si de doua kilograme, pentru ca nu mai avea unde sa urce.
Intr-o scurta enumerare, AJPS Bacau emite permise de pescuit pentru canalele de fuga si lacurile de acumulare: Buhusi – Racova; Buhusi – Gârleni (baraj Lespezi); Bacau I (Lilieci); Bacau II; Bacau agrement (insula); Galbeni; Racaciuni si Beresti. Centrul Regional de Ecologie Bacau a preluat in custodie Lacul Bacau II (pod Serbanesti), care este considerat arie naturala protejata. A fost inclus in programul Situl natura 2000.
Lacul de la Insula, conceput pentru agrement, este colmatat in proportie de doua treimi. „Colmatarea mi-a salvat si mie viata intr-un decembrie. Eram pe lacul de la Gârleni. Chiar ca m-a salvat de la moarte. Am mers cu un prieten cu barca, sa vânam la rate. Am vazut o rata din asta scufundatoare, numai buna de impaiat pentru muzeu.
Era pe patru decembrie si minus douazeci de grade afara. Apa nu era inghetata. Rata, cum zbura ea, fiind rapida, mie mi s-a parut ca prietenul, care statea pe botul barcii, nu o nimereste. Eu stateam jos, in mijloc. Conduceam. Era barca pneumatica de o persoana. Ei, dupa cum se-ntorcea asta dupa rata, si cât de greoi o urmarea, zic… n-are nicio sansa, si ma ridic deodata in picioare. Pac. Iar pac… si ne-am intors amândoi cu barca-n cap.
Eram pe mijlocul lacului. Am avut noroc ca ne situam exact deasupra unei limbi din astea de aluviuni, in zona colmatata. Când ne-am revenit, uzi, apa era pâna mai sus de genunchi. Dar daca era mai adânca?”
Nea Tuti, biolog renumit, pescar si vânator, nu stie sa inoate. Tot aminteam de Insula de agrement… Fauna ei s-a imbogatit simtitor in ultimul timp. Nu ma refer la peturi si nici la rate. Prin inmultirea stufului a crescut numarul de serpi si au aparut broastele testoase.
Bibanul a inceput sa ia in greutate, mediul fiindu-i prielnic. E de asteptat ca odata cu racirea vremii sa apara si niste stiuci vânjoase. Profitati sportiv de ele, pâna nu incep lucrarile de amenajare. Tare sunt curios cum vor actiona „concetatenii” nostri, amatori de peste, când va incepe deversarea controlata.
