Imaginează-ți că ajungi acasă după un drum pe căldurile astea. Deschizi frigiderul și vezi un pepene mare și rece. O felie din acesta devine ceva divin. Dacă v-a plăcut acest exercițiu, ar fi bine să aflăm și care ar fi cel mai bun drum pentru un pepene, să ajungă în frigiderul vostru. Pentru aceasta am întreprins, ca orice cetățean responsabil, în piață. La Piața Centrală. Acolo unde, de aproape o săptămână au apărut pepenii…românești.
Bine, erau pepeni în piață de mai demult, dar originile lor erau cam, să spunem, obscure. Asta deși toți vânzătorii de acolo băgau mâna în foc că sunt de pe plaiuri mioritice.
Norocul face să dăm peste două doamne drăguțe, dispuse să ne povestească aproape tot despre pepeni. Numai la poze n-au vrut să stea, că cică nu sunt fotogenice si și-au lăsat și toaleta de seară acasă. Doamna Camelia Mihalcea este din Pechea, județul Galați și de 15 ani vine cu marfă în Piața Centrală din Bacău. Am întrebat-o dacă nu e prea devreme pentru pepenii românești. „Păi ăstia sunt pepenii pe care i-am pus la rigolă din luna martie. Apoi am pus folie peste ei, ca la solar, și s-au făcut mai repede. Ceilalți sunt pe câmp. Mai durează până se coc”, explică precupeața de la Pechea care a precizat că a fost un an bun și că s-au făcut mulți pepeni.
Camelia Mihalcea are la vânzare două tipuri de pepeni verzi și trei feluri de pepene galben. Prețurile, 2,5 lei la cel verde și 5 lei la cel galben. Ne garantează că marfa e de cea mai bună calitate și că o dă pe gustate. Nu-i este teamă că face țărcușă la pepene și rămâne nevândut, că toți sunt dulci. Aceiași poveste o întâlnim și la Ionela Coșu din Cudalbi, Galați. Dealtfel, cele două sunt prietene și petrec toată vara împreună la vândut pepeni în piața din Bacău. „Am clienți de ani de zile. Sunt aceiași pentru că știu că am marfă de calitate”, povestește Ionela Coșu. După o zi de vândut pepeni, cele două dorm în mașină, râzând că stau la hotel în zonă centrală.
„Ce să facem? Avem nevoie de bani să ținem copiii în facultate și câte altele”, explică vânzatoarea din Cudalbi. Sigur, poveștile merg mult mai departe, cele două prezentând mai multe situații din viața lor, de la momentul în care încep să planteze, să îngrijească și să recolteze marfa. Cum muncesc zi lumină și cum preferă să o vândă direct în piață, să nu o dea engros la diferiți samsari. Chiar dacă se vede pe ele că sunt două doamne bine, care se îngrijesc și sunt foarte drăguțe (chiar dacă n-au vrut poză pretextând că sunt urâte-n.r.), ne-au arătat ce înseamnă munca la câmp întinzând palmele pline de bătături.
Povestea celor două precupețe din Galați ar fi putut să ocupe cel puțin două pagini de ziar. Noi ne oprim aici și încercăm să luăm mai departe pulsul pieții. Tot pe aleea de pepeni, alte doamne și domnișoare vând tot felul de răsaduri. De la vinete și ardei iuți la ardei grași, gogoșari și țeline. Vânzătoarele se cam plâng că nu cumpără lumea, că oamenii vor totul de-a gata. Așa o fi, că nu degeaba stau zi de zi în piață. Apoi, dăm fuga printre tarabe. Piața e plină de „de toate”. Roșii, ardei, ceapă și cam tot ce ți-ai putea dori. Toată marfă românească. Și dăm iar de pepeni. Scrie mare pe ei: „Pepeni de Dăbuleni f.f. dulci”. „Chiar sunt de Dăbuleni”, încercă să mă convingă un vânzător care se uită cam lung la noi și la aparatul de fotografiat. Așadar, pepenii de Dăbuleni sunt la 1,9 lei kilogramul. În rest, fructe de sezon. Caise la 6,5 lei kg, vișine cu 8 lei, cireșe între 7 și 10 lei și zmeură cu 3 lei caserola. Dacă ești pofticios și nu ai bani în buzunar, mai bine stai acasă. În drumul printre tarabe am zărit și porumbul de fiert la 1,5 lei bucata.
Facem cale întoarsă, câteva fotografii și ajungem din nou pe aleea pepenarilor. Le povestim că pepenii de Dăbuleni sunt mai ieftini. Suntem luați în râs. „Dacă ăia sunt de Dăbuleni eu sunt popă-zice un vânzător râzând. Să vedeți cum stau TIR-urile cu marfă la piața de gross. Toți sunt din Grecia. De unde Dăbuleni?”, mai zice omul. Așa o fi, că tare-i zice cu foc. Și focul nu e de la căldura de afară care începe să se intensifice. Mai bine luăm repede un pepene, îl aruncăm în congelator pentru o răcire accentuată după care ne răcorim cum scrie la carte. Și așa o să facem toată vara. Că tot ne dau meteorologii coduri de călduri infernale. Așa că, „La pepeni, înainte!”
