Pe 14 mai 1981, România intra în clubul select al țărilor care au trimis un om în spațiu. La bordul navei spațiale Soyuz 40, inginerul aeronautic și pilotul militar Dumitru-Dorin Prunariu devenea primul – și până astăzi unicul – cosmonaut român care a ajuns în cosmos. Zborul său, realizat în cadrul programului sovietic Intercosmos, a fost mai mult decât o reușită tehnologică: a fost o declarație de apartenență la o epocă a explorării, a ambiției științifice și a visului uman de a depăși granițele Pământului.
O carieră construită pe rigoare și vis
Dumitru Prunariu s-a născut pe 27 septembrie 1952 la Brașov. A absolvit Liceul de Matematică-Fizică din orașul natal, apoi Facultatea de Inginerie Aerospațială din cadrul Universității Politehnica din București, în 1976. După o scurtă perioadă în care a activat ca inginer, a fost selecționat în 1978 pentru pregătirea în cadrul programului Intercosmos, desfășurat de URSS pentru a permite aliaților din Blocul Estic participarea la misiuni spațiale.
Pregătirea, desfășurată la Centrul de Antrenament pentru Cosmonauți Iuri Gagarin de la Star City (Zviozdnîi Gorodok), a fost una extrem de riguroasă: antrenamente fizice, cursuri teoretice, simulări de urgență, studii de medicină spațială și instruire în limba rusă. Prunariu s-a remarcat rapid prin disciplină și inteligență tehnică, fiind ales să participe la misiunea Soyuz 40, alături de cosmonautul sovietic Leonid Popov.
Zborul în spațiu: 8 zile printre stele
Pe 14 mai 1981, la ora 20:16 (ora Bucureștiului), Soyuz 40 a fost lansată de la Cosmodromul Baikonur, în Kazahstan. Obiectivul misiunii: andocarea la stația spațială Saliut 6 și realizarea de experimente științifice în condiții de imponderabilitate.
Timp de 8 zile, Prunariu a orbitat Pământul de 125 de ori, acumulând peste 190 de ore în spațiu. A participat la o serie de experimente privind comportamentul fluidelor, cristalizarea metalelor, testarea efectelor radiației cosmice și adaptarea corpului uman la microgravitație. Unele dintre aceste experimente au fost concepute de cercetători români, iar rezultatele lor au fost integrate în programele științifice internaționale.
Pe 22 mai 1981, Soyuz 40 s-a întors pe Pământ, aterizând în stepele din Kazahstan. Dumitru Prunariu a fost întâmpinat ca un erou atât în URSS, cât și în România, fiind decorat cu cele mai înalte distincții ale vremii, inclusiv titlul de „Erou al RSR” și „Erou al URSS”.
O viață dedicată cercetării și promovării spațiului
După zborul său, Prunariu a devenit un susținător activ al programelor spațiale. A lucrat în cadrul Agenției Spațiale Române (ROSA), unde a contribuit la integrarea României în proiecte spațiale internaționale. A fost reprezentantul permanent al României la ONU pentru utilizarea pașnică a spațiului extraatmosferic și, între 2010 și 2012, a fost președinte al Subcomitetului Științific și Tehnic al Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului (COPUOS).
Este membru al Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic (ASE) și promotor al educației în domeniul științei și tehnologiei, în special pentru tineri. Prin conferințele sale, Prunariu a inspirat generații întregi, demonstrând că și o țară mică, cu resurse limitate, poate contribui semnificativ la explorarea spațiului.
Moștenirea unui zbor istoric
Zborul lui Dumitru Prunariu rămâne, la peste patru decenii distanță, un reper al istoriei științifice românești. Într-o epocă în care România își căuta identitatea în lume, misiunea Soyuz 40 a fost o victorie a inteligenței, a curajului și a spiritului de cooperare internațională.
Astăzi, numele său este legat nu doar de o realizare extraordinară, ci de un simbol: acela că limitele pot fi depășite prin muncă, pasiune și credință în viitor. Într-o lume tot mai conectată la spațiul cosmic, amintirea primului român care a văzut Pământul de sus rămâne o sursă de inspirație pentru toți cei care îndrăznesc să viseze.
