– o bacauanca acuza ca a fost indusa in eroare chiar de nepoata sotului (decedat) in momentul in care s-a incheiat un contract de preluare a unor datorii – femeia spune ca a ajuns, in final, la situatia bizara in care si-a achitat si creanta “cumparata” de nepoata, dar a pierdut si casa pusa drept garantie
Crina M. (57 ani) povesteste ca toate problemele pornesc de la un contract pe care, recunoaste, nu l-a citit cu atentie, incheiat in 2005 cu nepoata sotului prin care aceasta din urma cumpara o datorie bancara de 100.000 euro.
“La un moment dat ne-am confruntat cu probleme financiare, am facut credite bancare pe care le-am garantat cu casa noastra din Luncani. Societatea sotului meu a intrat in faliment si nu am mai reusit sa ne platim creditele. Banca urma sa scoata casa la licitatie, iar nepoata sotului a mers la banca si a cumparat creanta. Ne-a chemat la notariat si am facut un act de subrogatie conventionala si dare in plata. Nu am inteles ce inseamna asta. Notarul mi-a spus ca e un act de garantie si ca, atunci când ii dam banii inapoi, reintram in posesia casei. In realitate, era un act de vânzare-cumparare fara nicio pretentie. Insa, la acel moment nu am stiut.
Am stiut ca trebuie sa platim datoria ca sa reintram in posesia casei. 100.000 de euro trebuia sa achitam”, povesteste Crina M. Ea sustine ca in perioada 2008-2009 a platit nepoatei sotului 90.000 euro. Acum isi da seama ca a fost indusa in eroare si ca nepoata ei nu a urmarit decât sa o insele, acuza femeia care, in final, a pierdut si casa, si banii. “Barbatul ei (nepoatei, n.r.) era plecat in Germania, era camatar, a facut si puscarie. Tinând cont de aceasta situatie, nepoata ne-a spus sa ii dam banii soacrei ei, pentru ca ei se fereau sa apara cu bani, ca sa nu li se confiste.
Am act pe care scrie ca am platit datoria conform contractului. Insa, dupa sapte ani, nepoata a deschis actiune de evacuare si a spus, in instanta, ca banii pe care i-am dat noi erau in contul altei datorii. Sotul meu a murit in 2011 si acum am ramas singura sa ma lupt cu camatarii. Ultima rata de 10.000 de euro nu a vrut sa o primeasca. Mi-a spus ca sotul meu i-a promis ca ii mai da 50.000 euro. Eu am platit si ultima rata, i-am consemnat banii la CEC, dar nu a vrut sa-i ridice pentru ca ar insemna sa recunoasca intelegerea cu sotul meu si sa-mi dea casa”, mai spune Crina M.
Instanta a ignorat si martorii, si chitantele
Faptul ca femeia a semnat un contract fara sa stie ce presupune nu este o scuza. Pe de alta parte, insa, instanta ar trebui sa judece nu doar in litera legii, ci si in spiritul ei. Or, in acest dosar, judecatorii au luat in calcul doar contractul incheiat la notar care nu prevede ca, odata platita datoria, oamenii reintra in posesia proprietatii.
Nici martorii care au vorbit in instanta despre intelegerea verbala dintre cele doua parti nu au fost luati in seama, asa cum au fost ignorate si chitantele care dovedesc ca femeia a platit o suma de bani in baza contractului. Din contra, judecatorii au mers pe varianta nepoatei, ca ar fi vorba de o alta datorie, fara sa ceara insa un act doveditor! “Nu le-au cerut nicio dovada a acelei presupuse datorii de care vorbeste nepoata. Sotul meu nu a apucat sa depuna marturie, procesul lui a inceput dupa moartea lui. Nepoata a spus in instanta ca ne da casa inapoi daca ii dam banii, ca si cum nu i-am dat nimic pâna acum”, arata Crina M.
“Instanta a pronuntat o hotarâre nelegala si a ignorat complet probele admise si administrate in cauza preluând in motivarea hotarârii pasaje intregi din contractul incheiat de parti. Am dovedit cu inscrisuri si cu martori ca intelegerea reala dintre parti a fost sa se incheie un act de dare in plata, dar sub conditie rezolutorie, in sensul ca daca oamenii vor achita suma de 100.000 euro vor redeveni proprietarii imobilului. Avem inscrisuri prin care se atesta, dupa incheierea actului de dare in plata, plata acestei sume, iar in aceste inscrisuri este mentionat in mod expres numarul actului de dare in plata si faptul ca se restituie aceasta suma pe ideea ca s-a garantat cu imobilul din litigiu, adica cel care este prevazut in actul de dare in plata”, au aratat avocatii femeii, in apelul facut la Tribunal.
De-abia dupa 7 ani, a cerut evacuarea
Roberta I. a confirmat in instanta ca a fost martora la aceasta intelegere si ca proprietarii casei au facut imbunatatiri la imobil tocmai in conditiile in care stiau ca vor redeveni proprietari asupra imobilului. Avocatii pagubitei au depus si certificat de atestare fiscala care dovedeste plata impozitului pe imobil, plati care nu s-ar fi facut daca oamenii nu ar fi fost siguri ca vor reintra in posesia casei.
Toate aceste probe au fost ignorate de cele trei instante – Judecatorie, Tribunal si Curtea de Apel – care au judecat dosarul. In mod paradoxal, au fost respinse declaratiile pagubitei si martorilor, precum si dovada platii (chitantele), dar a fost acceptata declaratia nepoatei care vorbeste de o alta datorie, fara ca instanta sa ceara un act! “Instanta de apel nu a analizat si nu a stabilit o situatie corecta a cauzei, in sensul ca de la data incheierii actului de dare in plata si pâna la data formularii actiunii in evacuare au trecut mai bine de 7 ani, imprejurare din care rezulta ca intimata nu a dorit sa devina proprietara imobilului in litigiu si nici nu a intreprins vreun demers pentru a intra in posesia bunului imobil”, mai arata avocatii femeii pagubite.
“Potrivit art. 1191 alin. 2 din Codul civil, nu se va primi niciodata o dovada prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma intocmirii actului. (…) Instanta de apel a constatat, in mod corect, ca recurentii au efectuat platile în cuantumul invocat si a retinut ca aceste plati nu au legatura cu actul juridic dedus judecatii (contractul, n.r.).” – decizia Curtii de Apel
