29 martie 2024
CulturăÎnchisoarea-circ rămasă fără locatar

Închisoarea-circ rămasă fără locatar

Pe 12 februarie vom putea să cugetăm câteva clipe și asupra destinului ultimului împărat al Chinei, Pu Yi. A fost încoronat în 1908, pe când avea doar avea 2 ani și 10 luni. La festivitate a fost ținut în brațe de tatăl său, prințul Chun. Ceremonia, cu zgomotele ei de paradă, i-a provocat lacrimi. Potrivit biografilor, tatăl i-ar fi spus: ,,Nu plânge, se va termina curând”. Și chiar s-a terminat. Totul… Trei ani mai târziu, imperiul a devenit republică.

Probabil că împăratul-prunc nici n-a realizat că a fost împărat… Chinezii au pus în scenă o farsă: i-au păstrat titlul, l-au lăsat să trăiască potrivit cutumelor imperiale, dar palatul său era, de fapt, un fel de închisoare. În 1917 a fost numit din nou împărat. La vârsta de 19 ani, s-a refugiat, din cauza situației politice din țară, în Japonia. După invadarea Manciuriei, manipulându-l, japonezii l-au înscăunat ca împărat al statului Manchukuo. Au urmat alte aventuri: după capitularea Japoniei, a anunțat restituirea Manciuriei către China. A încercat să fugă în Coreea, a fost capturat de sovietici, fiind deportat în Siberia.

Predat comuniștilor chinezi, în 1950, credea că va fi executat. N-a fost așa. A fost încarcerat, împreună cu membrii familiei sale, și… împuternicit cu îngrijirea grădinii închisorii. Peste nouă ani, fiind considerat reabilitat, a fost eliberat și angajat, ca asistent-grădinar, la grădina botanică din Beijing. Din când în când, ca în spectacolele de circ, autoritățile îl prezentau publicului ca pe o curiozitate a lumii… A murit în 1967. Moarte naturală… Nu v-am spus nimic nou. Știu.



Pe 26 ianuarie, prin spectacole naționale cu iz chinezo-coreean, Ceaușescu ne amintea că este ziua sa de naștere. Trebuia să ne emoționăm. (O lady mioritică, spirit etern veștejit de dictarea comentariilor literare prăfuite pentru bacalaureat, dar care câștiga mereu competiția de compunere a telegramelor pupinfundiste către Ceaușescu, îmi spune că este și astăzi emoționată.) A fost împușcat, în urma unui proces-rușine, pe care și occidentalii l-au pus la zid.

Neîndoielnic, merita să fie pedepsit. Dar pedeapsa cea mai mare ar fi fost condamnarea la supraviețuire într-o închisoare în care ar fi trebuit să-și câștige existența, aidoma amărăștenilor cărora le furase libertatea și visele. Să supraviețuiască privind către firescul economiei de piață. Să supraviețuiască povestind, cu argumente ale ticăloaselor culise, despre faptul că eșalonul al doilea al pcr și eșalonul prim securist a acaparat puterea. Să supraviețuiască povestind cum au intrat aceste eșaloane ale crimei în democrația originală a lui Ion Iliescu, purtând în cârcă fabuloase averi și strategii de șantaj. Să supraviețuiască stând, cu o nenorocită cartelă de raționalizare a hranei, la rânduri interminabile, să doarmă iarna tremurând în paltonul său de secretar general…

Să supraviețuiască participând la show-uri în care, prezentat ca o curiozitate regretabilă a ființării, le-ar fi demonstrat tuturor că a fost o nenorocită eroare rătăcită în viața noastră, un accident tragic. Să plece din lume, împreună cu soața și prințul moștenitor Nicu, condus de moartea cea bună, dar cu sufletul otrăvit, după ce, probabil, ar fi realizat, ce sămânță de ciumă socială a aruncat în lumea noastră.

Nevinovatul Pu Yi, fostul împărat chinez, nu trebuia condamnat la statutul de prizonier al închisorilor-circ. Ceaușescu ar fi meritat acest statut. Mi-ar fi plăcut să-l pot vizita în această închisoare. Și să nu-i spun nimic. Doar să-l privesc în ochi… Visata noastră închisoare-circ a rămas fără locatar… Din când în când mai aud acest oftat: ,,Ce bine era pe vremea lui Ceaușescu!” Firește, reacția este cauzată și de demersul managerial banditesc al celor care i-au urmat la cârmuire. A-l considera pe Ceaușescu locuit fie și de o fărâmă de normalitate este însă o mare eroare…

spot_img
spot_img
- Advertisement -

Ultimele știri