La patruzeci de zile după sărbătoarea Paștelui, Biserica ne invită să trăim solemnitatea Înălțării lui Isus la Cer cu o atitudine plină de bucurie și de speranță.
Trăim bucuria faptului că Isus se înalță la cer, se înalță la Dumnezeu Tatăl și suntem întăriți în speranța că vom ajunge și noi acolo într-o zi.
Lectura din Faptele apostolilor ne descrie cum Isus se retrage sub privirile discipolilor săi, în timp ce pentru ucenici vine momentul ca ei să-și înceapă misiunea.
Înălțându-se la cer, Isus le oferă ucenicilor oportunitatea să devină protagoniști ai misiunii pe care el a început-o. Isus vrea ca și noi să fim protagoniști. Protagoniști ai vieții noastre, nu spectatori pasivi. Iar cel care ne ajută să devenim protagoniști este Duhul Sfânt, Mângâietorul, cel promis, pe care îl va trimite de la Tatăl.
Odată cu Înălțarea lui Isus la cer se încheie timpul prezenței sale vizibile între noi şi începe timpul prezenței sale invizibile, o prezență animată de Duhul Sfânt care acționează în Biserică.
În același timp, Înălțarea ne orientează și către ziua în care Cristos va veni în glorie, după cum ne spune aceeași lectură din Faptele Apostolilor: „Acest Isus, care a fost înălțat de la voi la cer, va veni tot aşa cum l-ați văzut mergând spre cer” (Fap 1,11).
Dar în așteptarea venirii lui Isus nu trebuie să ne petrecem timpul „privind spre cer”, adică stând degeaba. Avem o misiune de îndeplinit, fiecare în locurile în care ne desfășurăm activitățile zilnice.
Fragmentul evanghelic propus pentru această sărbătoare (Lc 24,46-53) mai subliniază un aspect important: înainte de a intra în gloria Tatălui, Isus îi binecuvântează pe ucenici.
Acest obicei de a binecuvânta era întâlnit în cultul ebraic de la templu. Când se încheia celebrarea liturgică, preotul ieșea din locul sacru şi rostea o binecuvântare solemnă asupra credincioșilor adunați pentru rugăciune. După binecuvântare, fiecare se întorcea la ocupația sa, având siguranța că Dumnezeu va duce la bun sfârșit munca pe care a început-o.
Primind și noi binecuvântarea lui Dumnezeu în această zi de mare sărbătoare, să ne amintim mereu de cuvintele lui Isus din Evanghelie, care ne îndeamnă la bucurie și speranță: „Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul lumii!”
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
