– Domnule primar, vin de la Negri şi am constatat un lucru curios: drumul de la Negri spre Roşiori este asfaltat până la ieşirea din Poiana, după care aproape cinci kilometri este pietruit pe o porţiune, pe alta este din pământ, după care, de la intrarea în Roşiori este iar asfalt. Al cui este acest drum şi de ce nu a fost asfaltat, este o cale rutieră destul de circulată?

– Este o poveste: 1,790 de km aparţin comunei Roşiori, iar 2,5 km sunt pe teritoriul comunei Negri. Ce s-a întâmplat? Acest drum, care face legătura între Negri şi Roşiori, era clasificat ca drum judeţean, însă, pentru a fi modernizat prin Programul SAPARD, a fost declasificat în drum comunal. Pentru finanţare se puteau uni două comune, cum a fost cazul nostru, ne-am unit, însă finanţarea a fost oprită şi am rămas fiecare cu porţiunea lui nesfaltată şi nici nu se mai aprobă acum o asemenea investiţie, fiind considerat drum agricol. Problema rămâne deschisă.

– Sunteţi primar din 2008, două mandate ca membru PNL, în 2016 aţi candidat din partea PSD, trecerea dumneavoastră la alt partid a avut efecte pozitive pentru administraţie, pentru comună?

– Din punctul meu de vedere s-a simţit. Am câştigat, în 2008, din turul doi, după aceea oamenii au avut încredere şi mi-au dat votul în continuare. La sate, contează mai puţin partidul, contează omul, însă dacă m-aţi întrebat, în acei ani nu am fost ajutaţi, nici de Boc, nici de Udrea. Ne-au promis, noi am sperat, ne-am propus o bază sportivă, asfaltarea unui drum, mai multe obiective, însă doar cu promisiuni am rămas. Am trecut şi peste acel moment, baza sportivă am finalizat-o cu bani din bugetul local, ca să vă dau doar un simplu exemplu, or, bugetul nostru este foarte mic, au fost situaţii când nu aveam bani să plătesc salariile oamenilor din primărie. În 2008, în satul Poieni toate drumurile erau din pământ, ne-am chinuit ani buni să le pietruim. Am mai avut ghinionul că ne-a obligat SAPARD, prin hotărâre judecătoarească, să returnăm 1,5 miliarde de lei, din care s-au făcut 3,5 miliarde, cu dobânzi şi penalizări, pentru nişte nereguli la o lucrare de asfaltare a cinci km de drum în satul Negri. A fost o situaţie dificilă, am fost în pericol de a ne bloca conturile. În 2008 nu am făcut nimic în comună, şi, încet-încet, am achitat acea imensă sumă. În 2009 am investit în alimentarea cu energie electrică la Valea Mare, o extindere cu bani din bugetul local. Următoarea investiţie a fost în reabilitarea unei clădiri, pentru amenajarea unui cămin cultural, deoarece cel vechi era în pericol de dărâmare. Am realizat o sală de festivităţi, pentru tineri, nu-i lux, însă ne facem treaba, până vom reuşi să construim un centru cultural multifuncţional. După trecerea la PSD, în 2016, am primit bani pentru asfaltarea a 4,2 km de drumuri comunale, la Poieni şi Valea Mare. Tot în această perioadă, Consiliul Judeţean, la rugămintea noastră, a asfaltat 2,5 km de drum judeţean, care face legătura cu Lipova. Prin GAL am modernizat iluminatul public, am înlocuit becurile vechi cu unele economice, cu leduri, cu economii importante la buget.

– Care sunt proiectele pentru anii următori, mai aveţi trei ani buni din acest mandat.

– Am făcut cerere de finanţare prin PNDL 2, pentru asfaltarea a încă 3,6 km de drum comunal, în satele Poieni şi Valea Mare. În satul Negri, 70 la sută din drumuri sunt asfaltate, mai sunt mici segmente, atât de drum judeţean cât şi comunale, pe care intenţionăm să le rezolvăm împreună cu Consiliul Judeţean. Prin POR sperăm să obţinem finanţare în vederea executării unor lucrări la şcoala din Negri, grup sanitar, acoperiş, parchet, centrală termică. La şcoala Poieni, prin GAL, vom realiza un grup sanitar şi avem în intenţie să achiziţionăm o centrală termică.

– Sunt proiecte şi lucrări care pot fi făcute cu surse proprii, însă în comună sunt necesare investiţii mari, cum ar fi alimentarea cu apă, canalizarea. Ce şi-a propus CL în această direcţie?

– Comuna are doar 2.300 de locuitori şi nu se încadrează în criteriile europene de finanţare. Am avut discuţii la nivel de judeţ, cu anumiţi consultanţi, ar mai fi ceva bani la acest capitol, însă nu sunt suficienţi. Ni s-a recomandat să începem lucrările şi, în limita fondurilor existente, vom fi sprijiniţi, însă este riscant. Şi mai este un aspect, deloc neglijabil, studiul de fezabilitate costă 60.000 de euro, însă noi nu putem da aceşti bani. Problema rămâne de actualitate, poate se vor mai schimba criteriile de eligibilitate, poate vom reuşi să convingem guvernul să finanţeze un asemenea proiect, măcar, în prima etapă, pentru satul Roşiori. Nu trebuie să înţeleagă lumea că nu vrem, ne zbatem, am făcut adrese, întâmpinări, calcule preliminare, deocamdată nu este posibil.

– Am înţeles că, spre deosebire de alte localităţi, la Roşiori nu sunt terenuri agricole nelucrate. Cum aţi reuşit?

– În comună lucrează terenurile, în arendă, trei firme agricole puternice, alţii le lucrează individual, de aceea nu rămân terenuri nelucrate. Pământul, la noi, este singura sursă de existenţă, oamenii ţin la această mică avere a lor. Micii fermieri beneficiază de subvenţii de la APIA, care îi mai ajută la reluarea procesului de producţie, arat, discuit, semănat. S-a simplificat şi procedura de acordare a subvenţiei, nu mai trebuie zeci de hârtii, dosare întregi. Este un lucru bun, poate singurul benefic pentru sate. La Roşiori, cu ani în urmă, era pe rod o livadă de 70 de ha, acum distrusă, o staţiune de cercetare şi creştere a ovinelor, cu 4.000 de capete, care aparţinea de Palas Constanţa, lichidată după 1990. Suntem mari meşteri la distrus, ne-am dat măsura după Revoluţie, şi n-am mai pus nimic în loc. Am distrus satele, am sărăcit oamenii. Acum, după 25 de ani, ne-am trezit că era mai bună forma asociativă, însă este cam târziu.

– Sunteţi gospodar, născut şi crescut aici, ce v-aţi mai propus pentru anii următori?

– Ce-şi doreşte orice om, să fiu sănătos, să mă bucur, împreună cu soţia, de anii pe care-i mai avem. Am o fiică, mi-a dăruit o nepoată, are un an şi patru luni, sunt bunic, este bucuria noastră, ca a oricărui părinte, care-şi vede copilul mare şi nepoţii pe lângă el. În mandatul acesta îmi doresc să pot duce la îndeplinire ce am promis oamenilor, ce mi-au cerut la alegeri, sper ca partidul din care fac parte acum să mă sprijine mai mult, aşa cum a promis. Roşiori este o comună mică, de aceea consider că acest handicap natural, să fie înţeles de Consiliul Județean, de Guvern, astfel ca, în următorii ani, oamenii să beneficieze de condiţii de confort, de trai, mai bune. De aceea, cred că localităţile mici, o perioadă, să fie mai mult ajutate, deoarece alte surse de finanţare nu avem.

– Am văzut, în fiecare an, la Parada obiceiurilor şi tradiţiilor de Crăciun, frumoase obiceiuri din Roşiori.

– Da, iarna, de sărbători, este foarte frumos la noi. Sunt obiceiuri şi tradiţii rămase de la moşi, pe care tinerii le păstrează, le duc mai departe, cum este faimoasa Capră de la Roşiori, vestită în judeţ, care participă şi la sărbătoarea datinilor, din decembrie, din Bacău. Dacă doriţi, puteţi veni pe 15 august la Ziua Comunei Roşiori, o sărbătoare dragă nouă, care este acum la a IV-a ediţie. Am reuşit, împreună cu Consiliul Local, să facem în fiecare an o bucurie oamenilor, este un prilej de a ne întâlni, de a ne bucura împreună, vin, atunci, copiii, nepoţii, rudele plecate în alte zări, este o sărbătoare a întregii comunităţi, la care participă toţi locuitorii, din toate satele.

Roşiori
Comuna se află în nord-estul județului, la limita cu județul Neamț. Este traversată de șoseaua județeană DJ241A, care o leagă spre nord de Dămienești și spre sud de Traian. Are în componenţă satele Misihănești, Negușeni, Poieni, Roșiori (reședinţa), Valea Mare și Valea Mică. Ocupaţia de bază a locuitorilor este agricultura. Singurul obiectiv din comuna Roșiori inclus în lista monumentelor istorice din județul Bacău este biserica de lemn „Nașterea Maicii Domnului” (1772) din satul Poieni.