Răzvan Bibire

“Suntem strănepoatele vrăjitoarelor pe care nu le-ați putut arde pe rug”. O tânăra poartă o pancartă cu această inscripție la o manifestație împotriva intenției coaliției guvernamentale din Polonia de a interzice avorturile. În weekend, în România, mii de femei și copii au ieșit în stradă pentru a cere exact invers: să nu se mai facă avorturi.

Trăim vremuri în care confuzia este maximă: care este decizia ce trebuie luată?, se întreabă lumea fără să-și dea seama că nu ei trebuie să decidă. Este evident că singura care are dreptul de decizie este femeia, așa cum există zeci de alte situații în care nici statul, nici mulțimea de pe stradă și, poate, nici familia nu au drept de decizie ci doar individul sau indivizii afectați. Așa cum de exemplu, nu este treaba statului sau a cetățenilor de pe stradă cu ceea ce face individul în patul său, cu cine o face și de câte ori.

Este drept, au fost vremuri în care Statul își arogase dreptul de a hotărî în problema delicată a sexualității umane. Statul sau diferite alte organizații care, sub pretextul unor tradiții religioase sau a unor comandamente morale, hotărâseră că știu mai bine. Așa a apărut, de exemplu, Inchiziția care a ars sute de mii de oameni în Europa pentru că gândeau altfel. Naziștii, fasciștii, comuniștii au procedat la fel omorând, torturând, persecutand oameni pentru ideile lor.

Astăzi suntem puțin mai pașnici, dar conflictul încă există. Există și pretenția unor organizațîi de a decide în numele cetățenilor. Conflictul este simplificat caricatural că fiind între conservatori și progresiști. Dar conflictul este mai vast, este unul pentru controlul conștiințelor, adică, evident, pentru controlul politic.

Altfel, la modul caricatural și simplist, atât cei care se consideră conservatori cât și cei care-și spun progresiști folosesc frânturi de adevăr pentru a-și justifică acțiunile. Conservatorii citează din Biblie numai ceea ce le convine – acuză progresiștii și nu-i putem contrazice, în vreme ce conservatorii îi acuză pe progresiști că insistă prea mult pe povestea minorităților sexuale, în vreme ce problemele lumii sunt mult mai grave decât inexistența unor veceuri publice destinate transexualilor.

Și iarăși nu putem contrazice un astfel de argument. Dacă disputa ar fi pur academică, nu ar fi nici o problema, lumea ar urmări dezbaterea și ar comenta de pe margine, ca la un meci. Dar disputa se proiectează la nivel politic furnizând argumente care se transformă în voturi. Iar ceea ce era, inițial, o problema de etică, devine lege votată de Parlament și aplicabilă fără discriminări tuturor cetățenilor.

Cel mai simplu exemplu: câtă vreme antisemitismul era discutat la o bere de către național – socialiști, efectele erau minime. Când, însă, naziștii au ajuns la Putere și au putut să impună legile antisemite, întreagă societate a fost afectată.