Amărâții de chinezi care cochetează cu Marx se pregătesc să lanseze tramvaiul fără șine și fără vatman. Sistemul este de 20 de ori mai ieftin, mai rapid decât cel convențional… Un chinez aflat în România a întrebat câte ore face de la București până la Oradea, cu autoturismul. Când a auzit, a reacționat mirat/ sincer: ,,Așa departe e? România este mai mare decât China?”

Țările normale încep să-i transforme pe medici în asistenți ai nanoroboților (obiectivi, eficienți, cult pentru Hipocrate). Prin aplicații digitale ieftine, pacienții vor putea fi consultați, în curând, pe o rază de sute de kilometri, chiar și acolo unde nu se află niciun medic… În România, parcagii, voluntarii cu diplome falsificate și zidarii neiubiți de mistrii pot fi chirurgi esteticieni, ginecologi, stomatologi. Compensăm aceste mici derapaje cu un supliment de vitamina D.

Într-un interval de doar patru zile, un infractor cunoscut, re/re/reeliberat din pușcărie, comite două tâlhării pe stradă, în plină zi, în buricul târgului. Tâlhăriții, excesiv interogați, aduc argumente, anchetatorii îl cunosc pe tâlhar, dar nimeni nu se atinge de gingașul infractor. Cică ar avea probleme psihice. Știind că nimeni nu le asigură protecția, agresații refuză să se prezinte în instanță. Instituțiile abilitate jubilează: au mai rezolvat (legal) două cazuri. Într-o țară normală, tâlharul era la pușcărie acum. Pot oferi detalii despre aceste cazuri. Dar n-o să solicite nimeni.

Într-o celebră piesă a lui Samuel Beckett, două personaje așteaptă în zadar sosirea cuiva numit Godot. Acesta – un fel de eroare logică, o iluzie de spirit salvator — nu va sosi niciodată. Și noi tot așteptăm, ca în tragicomedia lui Beckett, sosirea unui Godot autohton. Dar nici al nostru, se pare, nu va sosi vreodată.