Imaginile surprinse în iarna anului 2004 arată o realitate pe care mulți par să o fi uitat. Drumuri îngropate în nămeți, utilaje care înaintează cu greu prin troiene, oameni luptându-se cu viscolul – acestea erau scene obișnuite în urmă cu două decenii.
Într-una dintre fotografii, un autoturism înaintează cu dificultate prin perdeaua de zăpadă viscolită, în timp ce vizibilitatea este aproape nulă. Farurile abia străpung albul dens, iar carosabilul nici nu se mai distinge sub stratul gros de omăt. În alt cadru, un utilaj de deszăpezire atacă un zid de zăpadă format pe marginea drumului, cu lama împingând nămeții adunați de vântul puternic. O a treia imagine surprinde doi oameni care merg aplecați prin viscol, cu zăpada ridicată în aer, în condiții în care orientarea devine dificilă chiar și pe distanțe scurte.
În acei ani, episoadele de iarnă severă nu durau ore, ci zile la rând. Furtunile de zăpadă blocau drumuri județene și comunale, iar utilajele intervenau fără oprire pentru a reda circulației măcar arterele principale. Sate întregi rămâneau izolate, alimentarea cu alimente sau medicamente devenea o provocare, iar echipele de intervenție ajungeau cu dificultate la cazurile urgente.
Viscolul spulbera zăpada de pe câmpuri și o așeza în troiene uriașe pe șosele. În zonele deschise, câmpurile deveneau adevărate capcane pentru șoferi. Mașinile rămâneau împotmolite, iar oamenii erau nevoiți să aștepte ore în șir până la deblocarea drumurilor.
Astăzi, o ninsoare de câteva ore poate produce ambuteiaje și nemulțumiri, iar discuțiile despre „paralizarea” traficului revin în fiecare sezon rece. Totuși, iernile de acum douăzeci de ani aveau o altă intensitate și o altă durată. Nu era neobișnuit ca școlile să fie închise mai multe zile, iar autoritățile să instituie restricții de circulație pe drumuri naționale.
Imaginile din 2004 rămân o mărturie a unor ierni autentice, dure, în care natura dicta ritmul vieții de zi cu zi. Ele readuc în memorie o perioadă în care viscolul nu era o excepție, ci o realitate cu care comunitățile rurale și urbane trebuiau să învețe să conviețuiască.
