Dacă-i toamnă, asta înseamnă deschiderea stagiunilor teatrale și muzicale și un iureș de festivaluri. Chiar noi, băcăuanii, suntem acum în miezul Festivalului Național „George Bacovia” și ne bucurăm de zile frumoase, pline de evenimente interesante, îmbietoare, Pentru că este o manifestare care convoacă la o frumoasă întâlnire mai multe arte, astfel că, pe lângă partea literară (colocvii, dialoguri), publicul și invitații vor participa la concerte, spectacole de teatru, de muzică și poezie, recitaluri, performance-uri, vernisaje de expoziții etc. Va fi un mic maraton cultural, așadar, care va schimba aerul orașului și va colora atmosfera, instaurând un timp al sărbătorii, pentru că ăsta este sensul unui festival.

La ce folosesc aceste festivaluri? Iată o temă și o întrebare pe care le găsim în recentul dosar al revistei „Dilema veche”. Al cărui argument începe cu această afirmație: „Festivalurile sunt, probabil, cel mai bun lucru care s-a întâmplat literaturii române în ultimul deceniu”. Cu siguranță, așa este, pentru că avem nevoie de sărbători, de lucruri frumoase care să ne împrospăteze, să ne însenineze existența, să-i adauge noi înțelesuri. Să ne reconecteze la valorile umaniste.

Voi face, pentru cititorii interesați de subiect, o repede ochire prin paginile acestui dosar, un mic slalom printre texte și opinii. Mircea Vasilescu spune, având perfectă dreptate, că festivalurile nu sunt o modă (Europa e plină de festivaluri, Franța fiind campioană, cu peste 2000 pe an!) că, dimpotrivă, sunt ceva firesc, ele având origini foarte îndepărtate, o îndelungată tradiție. Bună precizare, fiindcă sunt unii și alții care par excedați de un prea mult, de „festivalita” care bântuie ca o modă, la ora actuală, când: „Din te miri ce și mai nimic, se pune de-un festival…

Ideea este că ele sunt bine-venite și că au rostul lor, fiind cerute, dorite de public. Cele cu adevărat importante sunt bine gândite (față de încropelile făcute la mare viteză, decerebrate), au identitate, profesionalism și bun-gust în alcătuire, fiind ferite de invadatorul kitsch, atât de rezistent, de omniprezent. Și, referindu-ne strict la festivalurile literare, ele au marea calitate de a prilejui întâlnirea cu scriitorii vii care, uite, există, îi vezi în carne și oase, stau de vorbă cu oamenii, răspund întrebărilor acestora. Cert este că mai e loc destul pentru fel de fel de festivaluri, cât mai diverse să fie, mai policrome, mai creative. Cultura este un liant social puternic, ea unește oamenii, și astfel de întâmplări sărbătorești cu sens, „reconstruiesc comunitățile umane, sporesc coeziunea socială”. Care e floare rară pe la noi, din păcate, dezbinarea, mai curând, fiind cea care face jocurile.

De aceea e bine să mergem la festivaluri, să mai schimbăm percepția vieții cotidiene, ieșind din rutină, ne bucurăm împreună. Cum? Descoperind că nu suntem singuri, izolați, că aparținem unor spații, că avem sentimente, trăiri care pot fi împărtășite cu alți semeni, că ne putem emoționa împreună ascultând multe povești noi despre oameni și aventurile lor de cunoaștere. De ce să refuzăm, „la încrucișarea timpurilor, posibilitatea unei insule” (Houellebecq), a unei oaze de bună dispoziție, a unor momente de bucurie curată?

Hai la festival!

Alte articole