În centrul vechi al Bacăului, acolo unde pașii grăbiți ai trecătorilor se amestecă cu zgomotul orașului modern, o clădire păstrează încă parfumul epocii interbelice. Astăzi este cunoscută drept Hotelul Central, însă în urmă cu aproape un secol purta un nume mai ambițios: Athénée Palace sau, în anumite documente și relatări din epocă, Palatul Mărăști.
Clădirea a fost ridicată în perioada interbelică, într-un moment în care Bacăul trăia o etapă de dezvoltare urbană accelerată. Orașul devenise un important nod comercial și feroviar, iar burghezia locală își dorea edificii elegante, după modelul marilor orașe europene. În acest context a apărut și proiectul unui hotel modern, menit să ofere confortul și prestigiul cerute de o elită urbană în formare.
Construcția a fost realizată în stilul eclectic specific perioadei, cu influențe neoclasice și elemente decorative care aminteau de arhitectura hotelurilor elegante din București sau Iași. Proiectul a fost semnat de arhitecți activi în Moldova interbelică, iar execuția a fost realizată de antreprenori locali, într-o perioadă în care meșteșugarii orașului își câștigau reputația prin lucrări solide și rafinate.
De la început, clădirea nu a fost doar un hotel. La etajele superioare funcționau camerele destinate călătorilor – comercianți, funcționari sau ofițeri aflați în trecere prin oraș. Parterul avea însă o viață culturală mult mai intensă. În anumite perioade, aici a funcționat o sală de spectacole și teatru, unde trupe ambulante sau artiști veniți din marile orașe ale țării prezentau piese, recitaluri sau reprezentații muzicale. În serile de spectacol, povestesc cronicile locale, lumina felinarelor se reflecta în vitrinele hotelului, iar publicul elegant cobora din trăsuri sau automobilele rare ale epocii.
Bacăul interbelic avea atunci aerul unui mic oraș cosmopolit, iar Athénée Palace devenise unul dintre locurile unde se întâlneau negustori, intelectuali și politicieni locali. După al Doilea Război Mondial, clădirea a intrat într-o altă etapă a existenței sale. Naționalizarea și schimbările politice au modificat destinația multor spații, însă hotelul a continuat să funcționeze, adaptându-se noilor vremuri.
Numele s-a simplificat în Hotel Central, iar atmosfera elegantă a perioadei interbelice a fost înlocuită treptat de funcționalitatea specifică epocii comuniste. Chiar și așa, pentru multe generații de băcăuani, clădirea a rămas un reper. A găzduit călători, întâlniri, petreceri sau simple popasuri ale celor veniți în oraș pentru câteva zile. Astăzi, Hotelul Central este una dintre puținele clădiri care mai păstrează memoria Bacăului de altădată.
Dincolo de fațada sa discretă se ascund povești despre spectacole, despre nopți animate de muzică și despre un oraș care visa, în urmă cu aproape o sută de ani, să fie modern și elegant. Iar dacă privești cu atenție detaliile arhitecturale ale clădirii, ai impresia că, undeva în trecut, luminile teatrului de la parter încă se aprind, iar pașii publicului elegant urcă scările spre camerele hotelului Athénée Palace.
Hotelul Central, recuperat pentru comunitate după patru ani de dispute
Primarul municipiului Bacău, Lucian-Daniel Stanciu-Viziteu, a anunțat că imobilul cunoscut drept Hotelul Central a fost recuperat pentru comunitate, după aproape patru ani de dispute juridice cu proprietarii privați. Edilul a precizat că a intrat deja în clădire și i-a invitat pe băcăuani să descopere starea actuală și potențialul acesteia într-un videoclip publicat online.
Potrivit administrației locale, o hotărâre definitivă a instanței permite Consiliul Local Bacău să continue procedurile pentru exproprierea imobilului și includerea acestuia în patrimoniul public al municipiului. Clădirea, aflată în proprietate privată de peste 30 de ani, este cunoscută în oraș pentru starea avansată de degradare a fațadei. Imobilul este amplasat în centrul istoric al municipiului, pe strada Iernii nr. 7, cu fațada principală orientată spre Bulevardul Mărășești.
Construit între anii 1927 și 1929 după planurile arhitectului Ionescu Berechet, edificiul a aparținut inițial societății „Ocrotirea tinerelor fete” și purta numele de Palatul Mărăști. Complexul includea o sală de teatru și cinematograf la parter, precum și un hotel de prim rang la etajele superioare. Denumirea a fost aleasă în memoria victoriei Armatei Române în bătălia de la Bătălia de la Mărăști.
Imobilul are o structură pe fundație de beton armat, zidărie portantă din cărămidă și trei niveluri de hotel cu aproximativ 40 de camere. Fațada, realizată în stil eclectic cu influențe europene și elemente decorative românești, este flancată de două turnuri, iar la primul etaj se află un balcon central. Hotelul a fost naționalizat în 1950 și a primit numele de Hotelul Central, sub care este cunoscut și astăzi.
Ansamblul arhitectural format din hotel și sala de spectacole – astăzi parte a complexului Teatrul Bacovia – a fost inclus pe lista monumentelor istorice în grupa valorică B, de importanță locală. Administrația locală susține că recuperarea clădirii deschide posibilitatea restaurării și redării ei circuitului public, astfel încât unul dintre reperele arhitecturale ale Bacăului să fie readus la viață.
Palatul Mărăști – Hotelul Central
Clădirea a fost construită de societatea „Ocrotirea tinerelor fete” și a purtat inițial numele de Palatul Mărăști. Complexul includea o sală de teatru și cinematograf la parter și un hotel de prim rang la etajele superioare. Denumirea a fost aleasă în memoria victoriei Armatei Române din Bătălia de la Mărăști, desfășurată în județul Vrancea. Inaugurarea a avut loc la 27 martie 1926, în prezența Regina Maria a României.
Administrator și personalități
Primul administrator al Palatului Mărăști a fost Ioan Nicolescu, o figură cunoscută a Bacăului de altădată. Nicolescu era cunoscut pentru faptul că purta permanent costumul popular – ițari, cămașă albă și chimir – și pentru pasiunea sa pentru cartea rară. Era considerat un bun cunoscător al orașului și un erudit care stăpânea limba latină și greaca.
Stil și valoare patrimonială
Fațada principală a hotelului și a teatrului este realizată în stil eclectic, caracteristic perioadei interbelice, combinând elemente inspirate din mai multe stiluri europene aflate atunci în vogă. În registrul superior al decorației se regăsesc și motive decorative românești, integrate în compoziția arhitecturală.
Sala de spectacole a teatrului era inițial bogat ornamentată, însă nu se cunoaște cu certitudine în ce măsură elementele decorative originale s-au păstrat după deceniile de modificări și intervenții. În timp, clădirea teatrului a fost extinsă cu două corpuri laterale, adăugate în partea posterioară, pe stânga și pe dreapta, ceea ce a modificat structura inițială a ansamblului.
Ansamblul format din Teatrul Bacovia și Hotelul Central reprezintă un exemplu reprezentativ de arhitectură urbană interbelică, în care stilul eclectic se îmbină cu elemente decorative românești. Datorită valorii sale arhitecturale, ansamblul a fost inclus de specialiștii Oficiului Județean al Patrimoniului Cultural pe lista monumentelor istorice, în anii 2004 și 2010, în grupa valorică B, corespunzătoare monumentelor de importanță locală și zonală.
