Desi a suferit o fractura de mandibula, care il va face sa rateze restul turului de campionat, Emi Apostu se gândeste deja la revenirea pe gazon

Torent

Are gura umpluta cu sârme si sufletul plin de amar. Asta nu il impiedica insa sa vorbeasca. Dimpotriva! Emi Apostu e un adevarat torent: cuvintele ii curg, involburate, printre bolovanii sârmosi. Debitul verbal – de-a dreptul surprinzator in cazul de fata – amesteca gesturi, suferinte, emotii, regrete, imagini si sperante. Pe scurt, un gol – primul inscris in liga secunda – si o accidentare: fractura de mandibula. Ceva mai pe larg, conform spuselor lui Apostu, tintuit luni seara pe un pat de spital, la Iasi: "Ca un paradox, cel mai frumos moment din cariera mea fotbalistica s-a impletit cu cel mai neplacut. Totul, in doar 30 de minute". O jumatate de ceas pe care o va revedea mereu in urmatoarele sase saptamâni in care va ramâne pe bara.

Golul

Pe repede inapoi. Sâmbata, cu putin inaintea prânzului. FCM Bacau conduce cu 1-0 la Mangalia, pe Callatis. Dupa un inceput mai ezitant, "galben-albastrii" au frâiele jocului in mâini. Nu isi apara avantajul, ci incearca sa-l majoreze. Simt ca ceva scârtâie in defensiva adversa si incearca sa profite. Iar momentul nu intârzie prea mult. E minutul 38. Stoperul Floricel se incurca in proprii pasi. Se pierde si trimite o minge acasa. Pasa e incomoda, iar portarul Dragne se repede sa degajeze. In zadar! Simtind prada, mijlocasul Bacaului, Emi Apostu il ataca pe Dragne, contrând degajarea. Ricoseul trimite balonul in poarta: este 2-0 pentru FCM!

Accidentarea

Fast forward. Ceva mai mult de jumatate de ceas. Scazând pauza, cam 20 de minute de joc. In continuare e 2-0 pentru FCM Bacau. O faza in apropierea centrului terenului, in partea stânga in directia de atac a oaspetilor. Emi Apostu preia balonul si incearca sa patrunda printre doi adversari. Trece de primul, se impiedica sau este impiedicat si, in cadere, se loveste de cel de-al doilea adversar. La prima vedere, accidentarea nu se anunta grava, motiv pentru care "centralul" Stanescu nici nu opreste jocul. Apostu este, insa, groggy. Nu poate continua, iar de pe margine se cere schimbare. Targa. Spital. Trimitere la Iasi. In fine, diagnostic. Fractura de mandibula.

Tabucchi

Din nou in prezent. Emi Apostu uneste cele doua momente din trecut. Când vorbeste, aduce cu "Mânca-prundis" al lui Tabucchi, insa discursul e inteligibil. Si seducator. Ca "Piazza Italia", daca nu vi se pare prea mult. Mai intâi, golul. Emi, sau "Fane", asa cum il striga coechipierii, trage aer in plamâni. Parca s-ar pregati sa se avânte din nou spre degajarea lui Dragne: "Am presimtit ca fundasul lor va pasa inapoi si m-am dus tinta pe portar. Nu spun, am avut si noroc, dar si fler. Când am vazut mingea in plasa, am simtit ca plutesc. Nu era doar bucuria golului, ci si senzatia ca vom câstiga meciul".

Neclar

Pauza. Si o noua respiratie prelunga. Sau poate ca e un oftat? Mijlocasul bacauan pune stapânire pe cuvinte, asa cum a "potolit" acel balon de la mijlocul terenului in minutul 59 al meciului de pe Litoral. "Imi amintesc doar faptul ca am patruns in centru, nu si ce s-a intâmplat dupa aceea. In cadere, m-am lovit, dar cum si de ce anume, nu va pot spune. Am simtit imediat ca mi se umple gura de sânge si ca nu-l pot scuipa afara. Arbitrul imi tot cerea sa ma ridic, crezând, probabil, ca trag de timp. Eu, in schimb, eram scos din joc", scrâsneste Apostu. Sa fie sârmele sau amintirea socului?

Alegere

La Mangalia, Emi Apostu pur si simplu nu a avut de ales. Asa a fost sa fie; a dat gol si s-a accidentat. La Iasi, in schimb, a putut alege când i s-a prezentat diagnosticul: se opereaza si sta doar trei saptamâni sau renunta la interventia chirurgicala si iese din circuit o luna si jumatate. Si intr-un caz, si in celalalt, sârmele erau obligatorii. Printre sârme, cuvintele ies greu, dar ies: "Am decis sa nu ma operez, chiar daca perioada de pauza se preconiza a fi mai mare. Oricum, turul de campionat se anunta compromis. Decât sa ma taie, mai bine sa o iau pe indelete, cu atât mai mult cu cât nimeni nu imi garanta ca voi putea juca imediat". Emi Apostu are gura facuta zob, dar ideile clare.

Incredere

Primul pas? Iesirea din spital. "De-abia astept", spune Emi, care priveste mai departe de usa clinicii: "Sunt convins ca, atunci când voi reveni pe teren, voi fi mai puternic. Mult mai puternic! E o accidentare urâta, dar o pot depasi, asa cum am trecut si peste ruptura musculara suferita acum vreo doi ani, pe vremea când jucam la FC Willy. Am incredere in mine si in FCM Bacau! Am inceput mai slab acest campionat, insa acum suntem pe directie". Iar daca o spune un om cu gura plina de sârme, care, timp de sase saptamâni, se va hrani doar cu paiul, visând momentul revenirii pe gazon, trebuie sa il credem. Un torent este greu de oprit!
Dan Sion

Alte articole