Femeia din spatele geniului ne dezvaluie/Fata nevazuta a lui Adrian Zahariuc

Nume de cod: Adrian Zahariuc

Nume de alint: Adu (ii spune mama), Bibi (tata)

Locatie: Clasa a XI-a (Mate-Info), Colegiul National &#8222Ferdinand I” Bacau

Varsta: 16 ani

Ultima misiune indeplinita:a obtinut aur la Olimpiada Internationala de Matematica din Mexic – iulie 2005

Puncte slabe: ii este teama de momentul cand va trebui sa mearga la facultate, de perioada de adaptare (&#8222nu ma simt bine decat acasa”).

Pasiuni: &#8222N-as putea trai fara matematica” (nu mi-am imaginat ca voi auzi vreodata aceasta declaratie!)

(E)misiune preferata: doar &#8222Carcotasii” (i se potriveste)

Formatii preferate: Queen (nu neaparat &#8222We are the champions”, desi s-ar potrivi), Vanghelis. Lucreaza cu muzica.

Feluri de mancare preferate: nu s-au inventat

Mijloace de relaxare: ping-pong, plimbarile (rare) cu prietenii

Culoarea preferata: albastru

Date suplimentare: nu are prietena (adica, partener in diverse misiuni)

Se spune ca in viata fiecarui barbat de geniu este o femeie care cunoaste fata ascunsa a succesului. O iubita, o sotie sau o mama. In cazul lui Adrian Zahariuc, copilul de geniu al invatamantului bacauan, cea care il cunoaste cel mai bine este mama. Din dezvaluirile pe care ni le-a facut, am aflat ca la fel ca orice om de geniu, Adrian Zahariuc este un introvertit greu de multumit

Adrian este singurul copil la parinti. Pentru ei, destinul sau deosebit le ofera o bucurie fara margini dar si nenumarate momente de ingrijorare. De mic, cand in vacanta de vara alti copii erau la tara la bunici sau se jucau in spatele blocului, Adrian pleca la mii de kilometri departare pentru a participa la un concurs. In timp, emotiile s-au diversificat, cele de asteptare a rezultatului s-au estompat – ei stiu ca va veni incununat de succes – inlocuite de griji legate de sanatatea, siguranta lui. In noaptea dinaintea aflarii rezultatelor de anul acesta tatal si mama lui Adrian au stat trezi pana la ora trei, cautand vesti pe Internet si pe CNN. &#8222Cand e plecat am tot felul de griji. Emotiile noastre sunt emotii de parinti acum. Nu neaparat pentru rezultat, ci sa-l vad ca se intoarce sanatos acasa, pentru ca stiu ca va veni cu rezultate bune”, ne marturiseste mama sa, Gabriela Zahariuc. Din spusele sale aflam ca Adrian a fost din copilarie &#8222un mic intelept”, foarte intelegator, extrem de matur, departe de profilul copiilor care bat cu piciorul in pamant cand vor ceva de la parinti, chiar imposibilul. &#8222De cand era mic discuta cu noi la nivelul unui om matur. Poznele lui au fost pozne simpatice, nu ne-a necajit niciodata”. Imi vorbeste si din cuvintele sale razbat neasemuita dragoste de mama si poate, o urma subtila de ingrijorare, de regret chiar, pentru ca, totusi, Adrian are o lume in care nu obtine oricine acces. Am aflat cu surprindere ca in spatele copilului jovial, extrem de comunicativ de care are parte presa intotdeauna se ascunde &#8222un potolit, un itrovertit, un pretentios cu el si cu restul lumii, destul de mult singuratic – mostenire de familie ne-a dezvaluit tot mama – dificil, pretentios, greu de multumit, complet neinteresat de partea materiala, foarte selectiv cand e vorba de prieteni – are putini si fideli -, “, un copil pentru care &#8222in afara de matematica, toate lucrurile sunt imperfecte”. Subiectele care nu-l intereseaza deloc sunt ceea ce vezi la televizor si…fetele (&#8222Nu e un subiect care ma preocupa, mama, asa ca hai sa nu-l discutam acum”). Adrian Zahariuc este &#8222putin altfel”. Gabriela Zahariuc a marturisit ca toate premiile in bani pe care fiul sau le-a castigat la concursuri au ajuns neatinse in mana lor. &#8222Ne spune: . Nu este stilul de copil cheltuitor, cum aud ca sunt alti copii. Ii pun bani de buzunar la el pe birou si tot acolo ii gasesc”.

Momentele dinaintea si de dupa concurs sunt si mai speciale. Atunci in comportamentul lui Adrian mama observa niste schimbari care au devenit clasice. &#8222Inainte de concurs este si mai putin comunicativ. Se cunoaste tensiunea concursului”. Bagajul il fac impreuna, mama si cu Adu. Nu pleaca niciodata fara o carte de citit, altceva decat matematica, si nu-i lipsesc niciodata &#8222foile lui, mapa albastra”. Mapa albastra a devenit exagerand putin lucrurile un al patrulea membru al familiei. Este luata peste tot in vacanta la tara, in parc, in deplasari, oriunde. O mapa albastra cu foi albe pe care Adrian sa poata scrie imediat o rezolvare care ii vine brusc in cap la o problema la care s-a gandit mult timp. Dupa concurs si mai ales dupa aflarea rezultatului &#8222e mai linistit. Atunci e mai cinic, mai glumet. E celalalt copil al nostru. I-am spus totusi ca mi-as dori sa se bucure mai mult de rezultatele sale”.

Anii trec, premiile se aduna, asteptarile sunt tot mai mari – de la sine insusi, de la cei din jur – viitorul se intrevede cel putin pe masura de deosebit ca si prezentul. Totusi, mama, singura femeie din viata lui Zahariuc, nu doreste decat ca fiul ei sa fie fericit, orice ar alege in viata: &#8222Sper sa aiba o viata realizata. Sa faca o meserie de care sa fie indragostit. Imi doresc sa aiba o familie reusita. Sa pot sa-l vad. Ma tem de ceea ce ma asteapta. E minunat sa ai un asemenea copil dar e si foarte greu. Suntem ingrijorati intr-un fel. Munceste mult. Ca parinti ne-am dori sa-l vedem si iesind cu prietenii, sa se relaxeze, dorim sa-l vedem dezvoltandu-se armonios. Dar si noi suntem de parere ca performanta fara extrem de multa munca nu se poate atinge, chiar daca acum stiu sigur ca este si talent”. Scris de L. Huiban