Prefectul Dumitru Bontas, Petru Gerghel, episcop al Diecezei de Iași, și Maica Tereza. Foto Dorin Dodță.

Femeia, pornind de la geneză, cu instinctul ei matern și puterea de sacrificiu reprezintă de fapt un întreg univers. Femeia mamă, femeia luptătoare, femeia care aduce binele prin credință.

Maica Tereza (1910 – 1997)

O femeie mărunțică la trup dar uriașă ca suflet, cu mâinile împreunate spre cer. De parcă Albrecht Durer ar fi avut-o și pe ea ca model de inspirație, pentru „Mâini în rugăciune”, în anul 1508.

La sfârșitul lunii iunie 1990, o știre de „Ultima oră” anunța:„Maica Tereza – oaspete de onoare al Bacăului.” Se știau atunci prea puține date despre trecutul și personalitatea acestei femei, distinsă în 1979 cu premiul Nobel pentru pace. Închiși între granițe, cu informația cenzurată, aflasem câte ceva despre Nelson Mandela, Kunta Kinte și Indira Gandi. „Un eveniment cu adevărat memorabil pentru comunitatea romano-catolică băcăuană, deopotrivă pentru toți locuitorii orașului: astăzi se va afla în mijlocul nostru Maica Tereza, cunoscută pretutindeni în lume pentru exemplara-i viață pusă în slujba lui Dumnezeu, a Bisericii și a oamenilor.” consemna ziaristul Leonard Popa.

Însoțit de cameramanul fotoreporter Dorin Dodiță, avea să informeze și ilustreze în paginile noului cotidian Deșteptarea, toate evenimentele care aveau să aibă loc pe parcursul vizitei. „28 iunie 1990, 0ra 8,30. Aeroportul din Bacău își deschide porțile pentru a primi cursa din București. În jur, toți cei prezenți își manifestă nerăbdarea. Monseniorul Petre Gherghel, episcop de Iași, își privește încă o dată ceasul. Cred că l-a mai privit de cel puțin o sută de ori în ultimele 15 minute. Când aeronava ajunge în locul de staționare, ușile se deschid iar mulțimea începe să aplaude.

În vârful treptelor, o femeie în vârstă, cum ar spune cronicarul «nu mare de stat», face câteva semne amicale. Un sentiment ciudat ne cuprinde pe toți. Maica Tereza a sosit la Bacău! În urma cu câteva luni, evenimentul ar fi fost de neconceput. Traseele Maicii Tereza, de la Vatican la Casa Albă, de la Budapesta în biroul lui «Gorbi», la Moscova sau în India, «deviau» sau «erau deviate», cu grijă și suspiciune, de autoritățile ceaușiste, astfel încât România ateistă putea să-și urmeze neabătută planul de «sistematizare religioasă». Între timp, însă,vremurile s-au mai schimbat – poate că și oamenii, deși cărțile sfinte au rămas aceleași…”

Mai puțin este cunoscut numele românesc pe care l-a avut la naștere Maica Tereza. A fost botezată Gongea N. Boiangiu, tatăl ei fiind de origine aromână. Agnese Gonxhe Bojaxhiu, așa cum este cunoscută, este varianta albaneză a acestuia. S-a născut pe 26 august 1910 în orașul Uskub ( Skopje astăzi), aflat sub stăpânire otomană pe atunci, în casa familiei Boiangiu.

Ea a considerat ziua de 27 august, cea a botezului, drept adevărata zi de naștere. Mama era de origine albaneză, Drona, și se ocupa cu vopsitul țesăturilor, iar tatăl, Nicola, lucra ca farmacist. Legăturile cu comunitatea aromână s-au întrerupt la vârsta de 10 ani, când tatăl ei a murit.

„Doresc o casă simplă, chiar cu lut pe jos”

În consemnările sale, istoricul și scriitorul Eugen Șendrea evoca întâlnirea cu Maica Tereza de Calcutta, tocmai în casa în care a copilărit și a crescut, de pe strada Progresului 45. Casa a fost vândută de tatăl său, scriitorul Alexandru Șendrea, înainte de 1989, unei călugărițe care aparținea de Congregația Sfintei Fecioare Maria. Iată ce consemna, tot în paginile ziarului, la puțin timp după vizită: „Autoritățile, organizatorii prevăzuseră totul, inclusiv «cartierul general».

Se asiguraseră cele mai bune condiții pentru cazare. Se oferise un loc deosebit de luxos pentru Maica Tereza și suita ce o însoțea. Și totuși… «Doresc o casă simplă, chiar cu pământ pe jos», a spus ea. Era o cerere simplă dar care s-a dovedit extrem de complicat de rezolvat. «De unde să luăm acum o casă care, totuși, să ofere condiții bune de locuit?» se întrebau, pe bună dreptate, autoritățile locale. Ideea salvatoare a avut-o sora Varvara Erdeș… «Vă ofer casa nepoatei mele, de pe strada Progresului 45. Cred că îndeplinește, din multe puncte de vedere, dorințele Maicii Tereza și ale însoțitorilor.»

Așa a și fost! Au văzut casa, le-a plăcut și au rămas aici, nu departe de monumentul înălțat de Ștefan cel Mare și fiul său Alexandru. Vestea de necrezut a înconjurat în câteva clipe întreg cartierul. Cu dragoste și bucurie Maica Tereza i-a primit pe toți copiii. S-au așezat pe iarba din curte avându-i alături. Le vorbea, îi mângâia, le dăruia medalionul cu chipul Sfintei Fecioare. Între timp interiorul casei se transforma.

Încăperile au fost «golite» în mare parte de obiectele existente, de către cele 4 însoțitoare din Congregația «Misionarele Carității», 3 tinere din India și o poloneză. Călugărițele care au însoțit-o vor rămâne la Bacău.Vor învăța românește și vor avea grijă de copii handicapați. Până pe înserat, au amenajat într-o încăpere o Capelă pentru păstrarea Sfintei Taine, ca aici să se poată face Adorație. Cât despre dormitor, el a fost amenajat direct pe jos! În dimineața zilei de 29 iunie, de sărbatoarea Sfântului Petru, părintele decan Ștefan Erdeș, în micuța capelă, a oficiat Sfânta Liturghie.

Am avut o mare șansă a vieții de a sta de vorbă cu Maica Tereza, mai bine de 25 de minute. Peste o lună împlinește 80 de ani. Dacă n-ar avea sari-ul, aș crede că am în față o bunicuță blândă de prin părțile noastre. Mi-a spus că este încântată de primirea care i s-a făcut, de frumusețea sufletească a românilor. Aproape că ar rămâne definitiv aici dacă…”. Avea să mai revină în Bacău peste 2 ani, în 1992, când a vizitat noul centru pentru copiii cu dizabilități, deschis în Șerbănești. A fost canonizată de Biserica Catolică cu numele de Sfânta Tereza de Calcutta, la 4 septembrie 2016, la Vatican, în Piața Sfântul Petru.

Coincidență sau nu, în perioada când Maica Tereza vizita Bacăul, o altă doamnă, de astă dată a sportului băcăuan, Doina Melinte, cucerea, pe renumitul Madison Scuare Garden din New York, două recorduri mondiale de sală și premiul special, în valoare de o sută de mii de dolari. Gimnasta Nadia Comăneci, născută la Onești, era asaltată de agențiile de știri, odată ajunsă în America. Regizoarea Elisabeta Bostan, născută la Buhuși, cunoscută pentru regia multor filme pentru copii (Amintiri din copilărie, Pupăza din tei, Veronica…) pregătea în 1990, scenariul și regia filmului „Campioana”, având în rolurile principale pe actorii Izabela Moldovan, Mircea Diaconu, George Mihăiță, Diana Lupescu, tot o băcăuancă. Viitoarea soprană Gabriel Iștoc, la 15 ani, trecuse deja de la handbal la canto, iar Monica Roșu, viitoarea dublă medaliată cu aur la Jocurile Olimpice din 2004, împlinea 3 anișori. Și lista este deschisă… Vor mai fi încă multe pagini de scris despre femeile care au cucerit Bacăul.

Sărut mâna doamnelor și domnișoarelor

Pentru că a spune Sărut mâna, pe lângă gestul de bună cuviință datorat persoanelor mai în vârstă, actul presupune și acel respect datorat mâinii care trudește. Un semn de prețuire adus mâinii care te mângâie, mâinii care te ocrotește. Mamă, soră, iubită… Nu este nicio rușine să spui Sărut mâna în loc de Bună ziua, când cadrul oficial nu impune anumite norme de comunicare. De ziua lor, femeile merită mult mai mult. Mai sunt câteva ore, așa că, stimați bărbați… Deșteptarea!!!

Anunțuri publicitare

Alte articole