Prin 2008 am admirat interesantul proiect al unei fântâni arteziene care urma sa fie amenajata în buricul târgului buhusean. Cu o mica punte aruncata peste toata binecuvântarea acvatica – pod ziceau unii, gândindu-se la gradinile de vis ale Semiramidei – proiectul chiar îti facea optimist cu ochiul. În 2009, el chiar a prins viata. Atunci, pesimistul din mine s-a întrebat cam asa: „Oare vom avea o fântâna arteziana care va functiona doar de 1 Mai si de 23 August (sau ma rog, alta sarbatoare de vara…), ca pe vremea preahulitului?…” Dar, oameni buni, am patit-o mai rau decât în bancul recent cu optimistul si pesimistul. Optimistul zice: „O sa ajungem sa cersim!” Pesimistul întreaba: „De la cine?”… Arteziana buhuseana a functionat foarte putin. Chiar si atunci când a dat semne de viata, apa din bazinul ei a fost… inundata de tot felul de gunoaie care n-au fost prea deranjate de nimeni. Vopseaua de pe ziduri a dat mari semne de oboseala, înca de la început. Apoi, îndragostindu-se, probabil, lulea, de canicula, a dat la pace cu aceasta, lasând-o sa ne sfideze. În acest început preacanicular de vara, fântâna arteziana a ramas tot întepenita în taceri. Zona – una a vopselelor jupuite, a gunoaielor (un mucalit propune, prin gestul sau, si înfiintarea unui depozit de anvelope auto uzate…), cu odgoane de punte rupte – arata sinistru de tot. Avem si o explicatie pentru fenomen, de la primarul Ionel Turcea: „Exista o infiltratie care cauzeaza inundarea camerei pompelor. Saptamâna viitoare (aceasta în care ne aflam; n.n., I.F) vom rezolva problema. Stiu. Aici se arunca si gunoaie; avem o problema”. Înarmat cu aceasta explicatie, am trecut, lovit în moalele capului de canicula, pe lânga fântâna arteziana care a pactizat cu agresiva canicula. Explicatia nu mi-a oblojit nimic din efectele agresiunii. Un strop de apa mi-ar fi prins mult mai bine, fie si numai ca delectare vizuala. Atunci, m-am gândit din nou la cei doi amici de serviciu ai opiniei publice… Optimistul caniculei mi-a suflat: „O sa ajungem, omule, sa cersim un strop de apa.” Pesimistul ne-a râs în bot, amândurora: „De la cine, omule?” Stiu, unii veti zice ca exagerez, ca m-a batut soarele în cap. Asta e… Si, tot sub influenta caniculei, spun ca tare bun ar mai fi un strand, daca avem în vedere ca generosul râu Bistrita trece prin coasta târgului…
Ion Fercu
Fantana arteziana: un proiect indragostit lulea de canicula
