Totul a inceput cu un vis. Visam sa ajung in State cu orice pret, în mod special sa vad New York-ul. Ma atragea totul la americani, stilul lor modern, arhitectura, faptul ca as fi putut vorbi limba engleza tot timpul s.a.

Si cum spune si motto-ul de la începutul textului, Universul a început sa lucreze în favoarea visului meu, Visul American. Asa ca m-am înscris repede într-un program ce-mi permitea plecarea în State, si cum formalitatile s-au rezolvat eficient, timpul a trecut repede si iata-ma, pe data de 21 iunie 2013, decolând din România spre New York.

Cu sufletul încarcat de emotii si sperante si de ceva aparte ce-mi inspira o fericire si multumire interioara, faptul ca mi se îndeplineste visul.

Experienta americana a început din aeroportul JFK, apoi cu metroul în drum spre Manhattan, unde, desi era în miez de noapte, orasul fremata de oameni, activitatea se derula ca pe timpul zilei, trafic, sute, mii de turisti învârtindu-se prin Times Square, Empire State Building, Brooklyn Bridge etc.

“Când îti doresti ceva cu adevarat, tot Universul conspira pentru îndeplinirea visului tau.”
(Paulo Coelho)

Eu? Fericita, entuziasmata sunt cuvinte care nu ma ajuta sa descriu îndeajuns ce simteam. Nu-mi venea sa cred ca am visat atât la orasul acesta si-mi permitea sa-l vad doar în filme, iar acum, tot ce observasem de pe micul ecran era în fata ochilor mei, totul era palpabil…

Orasul New York are ceva ce te atrage, te molipseste. E atâta agitatie si zgomot, arhitectura impresionanta, de nu poti surprinde o cladire într-o poza, asa de înalte sunt. Nu dormisem de doua nopti si totusi nu simteam niciun fel de oboseala. Eram fascinata de tot ce vedeam si simteam…
Dar distractia s-a terminat cumva în momentul în care a trebuit sa ma apuc de munca. Primul angajator nu era nimic din ceea ce ma asteptam sa fie, sau cel putin din ceea ce mi se promitea de acasa. Munceam mult si eram tratati ca niste sclavi. Din fericire pentru mine si multi altii, în America poti gasi un alt loc de munca mult mai usor decât în România.

Fapt ce m-a determinat sa caut si sa caut pâna am gasit ceva pe placul meu. Asa s-a facut ca am început sa lucrez la un hotel de lux în trei job-uri: camerista, hostess si la spalatoria hotelului. Sincer, lucram, implicit stateam în picioare 14-15 ore pe zi, în fiecare zi, fara sa ma plâng prea mult.

Eram foarte obosita, dar locul acela ma facea sa ma simt mai bine ca acasa. Toti sefii te respectau si te tratau omeneste, nimeni, dar absolut nimeni, nu tipa, nu-ti vorbea urât si nu te facea sa te simti prost, iar astfel ma determinau sa dau tot ce am mai bun si sa lucrez, sa fiu cât mai buna în ceea ce fac. Asa am ajuns sa câstig din ce în ce mai bine, de la un salariu la altul.

Acolo am legat prietenii, am socializat, mi-am îmbunatatit limba engleza. Abia acolo am început sa iubesc America, am început sa simt ca realizez ceea ce mi-am propus si ca realitatea începe sa semene foarte mult cu ce visam eu sa fie.

Când esti în America intri într-o rutina destul de încarcata, nu prea ai timp de pierdut. Îmi amintesc ca niciodata nu dormeam mai mult de cinci ore, ba chiar cinci ore de somn mi se parea un lux.

În principiu, eram toata ziua la munca, seara veneam târziu acasa, uneori mai chiuleam de la somn pentru câte o petrecere tematica prin statiune (seara europeana, seara româneasca etc.) si a doua zi o luam de la capât cu munca.

Era obositor, dar frumos. America e locul unde îti testezi limitele si le întinzi la maxim. Circumstantele te preseaza sa dai tot ce ai mai bun. Eu de multe ori am exagerat putin cu nesomnul, cu munca din curiozitatea de a vedea cât de mult pot rezista.

Partea cea mai frumoasa, dupa tot efortul depus în munca, este ca la sfârsitul verii, orele de munca se reduc semnificativ, iar eu aveam bani si timp sa merg sa calatoresc pe unde îmi poftea inima. Asa ca am continuat cu Philadelphia si New York din nou. Mi se pare ca orasul asta are atât de multe de oferit încât nici într-un an nu le poti vedea pe toate.

Trecând prin toate astea, fiind obligata de circumstante sa ma descurc de una singura, m am maturizat si am capatat o anumita independenta si încredere de sine, încredere ca daca am reusit în America, voi reusi în continuare.

Personal as recomanda plecarea acesta în America tuturor adolescentilor, studentilor. Pentru ca te caleste si îti da sansa sa-ti cunosti limitele, nivelul, sa te conturezi ca si caracter, personalitate. Îti confera încredere, independenta si ambitie sa mergi mai departe, sa reusesti în tot ce îti propui.

Vara Americana a fost una extrem de intensa pentru mine cel putin, dar plina de experienta, as spune un test personal, o proba de rezistenta si în acelasi timp, o metoda de autocunostere.

Diana Elena Melinte, anul II, specializarea Traducere si Interpretare, Facultatea de Litere, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacau