Valea Cașinului nu este doar o vale a munților, a pădurilor și a liniștii molcome moldovenești. Este o vale în care, dacă sapi câțiva centimetri în pământ, dai de istorie. De oase. De sângele a mii de soldați români căzuți în toamna lui 1916, când muntele Fata Moartă a devenit front de neclintit și cimitir neoficial pentru mii de tineri care și-au dat viața pentru țară.
La capătul drumului ce urcă printre dealuri line și fânețe, se deschide Cimitirul Eroilor din Mănăstirea Cașin, un sanctuar de liniște și reculegere, unde peste 8.000 de cruci albe se înșiră tăcute, fiecare spunând o poveste pe care timpul a șters-o din cărți, dar nu din sufletul locului. Sunt mai multe cruci decât locuitori în comună.
De la ctitorie domnească la linie de front
Satul Mănăstirea Cașin poartă numele ctitoriei domnești ridicate în secolul al XVII-lea de Gheorghe Ștefan, cunoscut și ca Burduja-Vodă. Acesta visa o mănăstire mai frumoasă decât toate ctitoriile rivalei sale, Vasile Lupu. În loc să devină vatră de cultură, sfântul lăcaș a fost martor al pribegiei domnitorului și, mai târziu, al celei mai tragice pagini din istoria localității.
Fata Moartă – muntele care a scris cu sânge
Pe muntele numit poetic și dureros Fata Moartă, a căzut eroic locotenentul Alexandru Florescu din Ploiești, în timpul unei ofensive care a cerut jertfe omenești înfricoșătoare. A fost încercuit de trupele inamice, dar a refuzat să se predea. A căzut în lupta corp la corp, cu baioneta, iar trupul său a fost recuperat de camarazi după retragerea inamicului. Scrisoarea de înștiințare a soției, Victoria, este păstrată cu respect în arhivele comunei.
Crucea Reginei
În centrul cimitirului se înalță o cruce de piatră masivă, cu o inscripție care încă emoționează:
“Ostaşului care n-a ştiut ce e primejdia în apărarea pamântului iubit al ţării sale, aceluia pe care biruitor asupra rănilor, fatalitatea singură l-a putut răpi. Regina României a vărsat o lacrimă pe locul de odihnă.”
Nu se știe dacă povestea de iubire dintre Regina Maria și sublocotenentul Xenofon Obreja, cel căruia i-ar fi fost închinată crucea, este adevărată. Dar monumentul amintește de o regină care nu a stat în palat în vreme de război, ci în spitale de campanie și în tranșee, cu mânecile suflecate și sufletul plin de curaj.
Regina de pe frontul Cașinului
Regina Maria a petrecut luni de zile alături de soldați, înfruntând frigul, tifosul și suferința. A pansat răni și a încurajat suflete. A revenit, ani la rând, să petreacă noaptea de Înviere la Mănăstirea Cașin, în compania mareșalului Averescu și a lui Nicolae Iorga. Iar pentru a păstra vie amintirea, a dispus construirea unei biserici în București, căreia i-a dat numele locului: Biserica Cașin.
Memorie vie
Comuna Mănăstirea Cașin a fost, de-a lungul timpului, martoră a istoriei, de la reforma agrară și industrializarea timpurie, la frontul Primului Război Mondial. Astăzi, pe o pajiște înconjurată de păduri, acolo unde păsările ciripesc ca într-un cântec de leagăn, odihnesc mii de eroi fără nume și fără cruce personalizată, dar cu o amintire care nu se stinge.
Locul nu este doar un cimitir. Este un altar al jertfei naționale.
Și, poate, în fiecare primăvară, Regina Maria încă trece pe aici – nu cu pasul, ci cu gândul.
📍 Cimitirul Eroilor WW1 din Mănăstirea Cașin poate fi vizitat zilnic. În fiecare an, de Ziua Eroilor, comunitatea locală se adună pentru a cinsti memoria celor care au căzut pentru România Mare.
