Azi se reia campionatul Ligii I la fotbal. Ei și? Ei iacă, vorba lui Ionel Teodoreanu. Iar Teodoreanu se pricepea la fotbal. Drept dovadă, el a fost cel care l-a gratulat pe Iuliu Baratki cu apelativul de „Minunea Blondă”. Ne lipsește azi un Baratki așa cum literatura duce dorul unui Teodoreanu; Ionel sau Păstorel, alegeți dumneavoastră.

Baratki! Despre el, toți cei care l-au prins jucând, de la Tinel Stănescu la Gică Constantin, spuneau că făcea ce dorea cu mingea. Nu întâmplător, axa valorică a fotbalului românesc i-a cuprins, în timp, pe Baratki, Dobrin Balaci și Hagi. După antrenamente, „Minunea” îi punea pe copiii Giuleștiului să tragă cu creta o dungă groasă de-a lungul barei transversale, dungă pe care reușea să o șteargă apoi cu șuturile sale de poveste. De poveste este și „dubla” de la Cluj, din Cupă. O stiți? Ne-a spus-o Ioan Chirilă, în „Glasul roților de tren”. Rapidul era condus la pauză cu 2-0.

Moment în care unul dintre apropiații echipei, inginerul Ungureanu de la CFR a intrat în vestiar și s-a plâns: „Măi băieți, iar mi-o făcurăți. O să ajung să mi se interzică deplasările alături de voi. Cică vă port ghinion”. Ungureanu a oftat: „Uite, vă dau câte o mie de lei de om dacă reușiți să egalați”. Moment în care „Giussi” Baratki a replicat: „Stați liniștit, dom’inginer. Egalăm în zece minute. Și fără să ne dați vreun ban.

Așa, doar de amorul artei”. Și de amorul artei, imediat după pauză s-a facut 2-2. Autorul golurilor? Ce întrebare: Baratki. După al doilea gol al lui „Giussi”, colegul său de echipă, hâtrul Ionică Bogdan zis și „Berilă” a strigat spre tribune: „Cât e timpul, oameni buni?”. La care, un spectator din primele rânduri, consultându-și ceasul de buzunar, a răspuns, făcându-l pe „Berilă” să-nțeleagă că are privilegiul de a juca în echipă cu…Mafalda: „Au trecut nouă minute”.

Nouă minute și vreo 80 de ani. Azi se reia campionatul Ligii I. Ei și? Ei iacă!