Evanghelia Duminicii a XXX-a din Timpul de peste An (Lc 18,9-14) ne prezintă parabola fariseului și a vameșului. Isus vorbește despre doi oameni care urcă la templu pentru a se ruga: un fariseu, un om respectat pentru religiozitatea lui, și un vameș, disprețuit din cauza meseriei sale. Cel mai probabil, ascultătorii lui Isus se gândeau că fariseul era un om drept, iar vameșul, un păcătos. Însă, prin modul lor de a se ruga, Isus dezvăluie ce se află cu adevărat în sufletul lor.
Fariseul își centrează rugăciunea asupra propriei persoane, mulțumindu-i lui Dumnezeu nu pentru harurile primite, ci pentru că nu este „ca ceilalți oameni”. Într-o listă în care se laudă pe sine, fariseul își enumeră faptele bune — postul, zeciuiala, respectarea legii — fără să recunoască nevoia de Dumnezeu. Comparațiile sale îl înstrăinează de ceilalți și îi hrănesc mândria.
Vameșul, în schimb, se roagă simplu și cu sinceritate: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul.” În loc să se compare, el își deschide inima, își recunoaște fragilitatea și astfel poate primi milostivirea lui Dumnezeu.
Finalul parabolei pare să ne ia prin surprindere: cel pe care societatea îl disprețuiește este cel „îndreptățit” înaintea lui Dumnezeu. Vameșul, prin umilința și sinceritatea sa, experimentează pacea lui Dumnezeu, în timp ce fariseul, deși aparent virtuos, rămâne blocat în mândria și autosuficiența lui.
Avem și noi de multe ori tendința de a ne compara cu cei de lângă noi și de a ne considera superiori celorlalți. Dar acest lucru nu face decât să ne înstrăineze de aproapele nostru și de Dumnezeu.
De aceea, mesajul parabolei din această duminică este încă actual: atunci când avem tendința de a judeca și de a ne compara, riscăm să repetăm greșeala fariseului. Cu toții ne putem identifica și cu fariseul, care se crede mai bun, și cu vameșul, care își recunoaște limitele. Isus ne invită să renunțăm la comparații și la judecarea aproapelui și să cultivăm mai mult virtutea umilinței. Această atitudine ne poate ajuta să ne raportăm în mod corect atât la Dumnezeu, cât și la aproapele nostru.
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
