În Evanghelia Duminicii a XVII-a din Timpul de peste An (Lc 11,1-13) ne este prezentată cererea discipolilor lui Isus: „Doamne, învață-ne să ne rugăm!” Iar Isus îi învață cea mai frumoasă rugăciune, pe care am învățat-o cu toții din fragedă copilărie: rugăciunea „Tatăl nostru”.
Această rugăciune a izvorât din rugăciunea lui Isus. El, Omul rugăciunii, a știut să-i învețe pe ucenicii săi, și ne învață și pe noi cum să ne rugăm.
Rugăciunea începe cu exclamația TATĂ. De la început știm cui ne adresăm. Avem o relație personală cu Dumnezeu, știm că el este Tată și ne iubește.
Urmează apoi câteva cereri: mai întâi se fie sfințit numele său. Numele lui Dumnezeu este „sfințit” când mântuirea sa ajunge la toți oamenii: când unui om i se face dreptate, când un păcătos se întoarce și se împacă cu Dumnezeu, când într-o familie este restabilită pacea.
Cerem apoi venirea Împărăției sale. Ea este în mijlocul nostru, dar trebuie să se dezvolte. Iar noi putem contribui la venirea Împărăției trăind o viață în care să punem iubirea pe primul loc.
Următoarea cerere se referă la „Pâinea noastră cea de toate zilele”. Pentru poporul evreu, pâinea era sacră, nu putea fi aruncată la gunoi, nu se tăia, ci era ruptă, se împărțea. Numai mâinile omului erau demne să o atingă pentru că avea ceva sacru: era munca omului și binecuvântarea lui Dumnezeu.
„Și iartă-ne păcatele noastre, pentru că și noi iertăm oricui ne greșește”. Oricui ne greșește, nu doar unora. Nu putem spune că trăim o religie a iubirii atât timp cât cultivăm sentimente de ură față de aproapele.
„Și nu ne duce pe noi în ispită”. Sensul acestei cereri este ca Domnul să nu permită să cădem în ispită. Nu Dumnezeu ispitește; ispita vine de la cel rău, de la diavol. Creștinul nu cere să fie scutit de ispite, ci dorește să fie ajutat, susținut în momentele de încercare, ca să nu ajungă la disperare.
Rugăciunile noastre par adesea tentative de a-L convinge pe Dumnezeu să-și schimbe planul. Vrem ca El să gândească asemenea nouă. Dar dacă vorbim îndelung cu El în rugăciune, atunci vom putea înțelege iubirea sa și vom accepta planurile sale.
Rugăciunea nu-l schimbă pe Dumnezeu, ci ne deschide mintea și ne schimbă inima.
Pr. Octavian Sescu, Parohia Romano-Catolică „Nașterea Sfintei Fecioare Maria”, Valea Seacă
