În evanghelia proclamată în această duminică, Isus înmulţeşte pâini şi peşti, adică o hrană simplă, minimul pentru potolirea foamei. Concluzia? Pentru întreţinere este nevoie de puţin. Dorim atâtea lucruri, dar în realitate nevoile vieţii sunt modeste şi uşor de procurat. În rugăciunea Tatăl nostru ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea pâinea, nu mâncăruri inutile şi costisitoare; cine a învăţat să se mulţumească cu puţin, are mai mult timp ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu şi să se roage în tăcere cu Isus, eliberat de griji inutile.
Pe câți nu am auzit spunând că nu au timp să se roage, deoarece au prea multe de făcut? Atât timp cât muncim pur şi simplu, nu suntem în stare să înţelegem dacă toată această osteneală şi lucrurile pe care voim să le dobândim prin ea sunt cu adevărat necesare. Dar dacă ne-am opri o clipă să reflectăm, poate am reuşi să dispunem mai bine de timpul nostru şi am descoperi cu uimire că munca n-a pierdut nimic prin rugăciune; dimpotrivă, rugăciunea o face mai eficientă.
Meditând asupra textului evanghelic, constatăm fără uimire că mulți îl urmau pe Isus pentru a-i asculta cuvintele. Dar ceea ce ne surprinde este faptul că nu și-au luat merinde de rezervă. Chiar şi astăzi nu este uşor să găseşti într-un sătuc mâncare pentru o mulţime atât de mare; cu atât mai mult atunci. Dar este ca şi cum lumea nu s-ar fi gândit la aşa ceva: erau toţi atât de entuziasmați și captivaţi de cuvintele lui Cristos, încât uitaseră totul.
Când mintea este fixată asupra unui anumit lucru, tot restul îşi pierde semnificaţia. Este o atitudine frecventă la mistici. Se vorbeşte de extaz: nu simt foamea sau frigul, nu observă ce se întâmplă în jurul lor. Sunt cazuri excepţionale, e adevărat, dar într-un anumit fel toţi ar trebui să trăim în extaz.
Zilnic suntem asaltați de diverși stimuli; dacă ar trebui să dăm dreptate fiecărei impresii, am fi distruşi psihic; dacă am considera că totul este important, ne-am pierde echilibrul interior. Pentru o dezvoltare corectă a sufletului şi pentru progresul spiritual, este necesar să ne concentrăm asupra a ceea ce este cu adevărat esenţial şi să considerăm marginal tot restul, pentru a nu ne îngreuna inima. Pentru un creştin, un singur lucru este important: mântuirea sufletului în Cristos.

Pr. Marius Cojan, CN Catolic „Sfântul Iosif” Bacău

Alte articole